Capitolul 12

Duci la capăt ceea ce începi?

 1, 2. Ce trebuie să faci dacă vrei să ai mulţumirea de a fi realizat ceva?

CÎND cineva a realizat ceva, în general el se simte fericit. Dacă tu te-ai hotărît, de exemplu, să înveţi să cînţi la chitară şi apoi faci exerciţii în mod sîrguincios, pînă ce reuşeşti, aceasta îţi va produce multă bucurie. Dar dacă renunţi după ce abia ai început, atunci niciodată nu vei avea parte de această bucurie. Acelaşi lucru se potriveşte la fiecare acţiune care cere un timp oarecare pentru exerciţii şi învăţare.

² În legătură cu problema de a rămîne lîngă un lucru pînă-l ducem la capăt, avem, cu toate acestea, anumite înclinaţii pe care trebuie să le combatem şi să le învingem.

PROBLEME CARE JOACĂ UN ROL

 3–8. (a) Ce poate ajuta cuiva să-şi învingă nerăbdarea? (b) Ce ar trebui să faci înainte de a începe ceva? Cine ar putea să-ţi dea sfat bun înainte de a te hotărî? (c) În ce împrejurări ar fi mai bine să nu duci pînă la capăt ceea ce ai început?

³ După cum ştii, copiii sînt foarte nestatornici în ceea ce priveşte atenţia lor. Chiar la joacă, pierd repede interesul pentru un lucru şi se lasă uşor abătuţi. Dar cînd cresc mai mari, se dezvoltă puterea de concentrare. Aceasta poate ai constatat-o deja la tine personal. Totuşi, în cea mai mare parte, tu însuţi trebuie să-ţi dezvolţi această însuşire. Negreşit, se merită, căci tu ai de primit atunci mult mai mult de la viaţă.

⁴ Pentru a atinge acest ţel trebuie, însă, să te dezbraci de o altă trăsătură de caracter obişnuită. Aceasta este nerăbdarea. Adu-ţi aminte de timpul, cînd erai încă un copil mic. După cît îţi aduci aminte, copiii mici voiesc întotdeauna să aibă totul IMEDIAT. Şi dacă încearcă să facă ceva şi nu le reuşeşte de la primele încercări, atunci, de obicei, cedează. Ei bine, desigur tu cunoşti mulţi adolescenţi care încă tot aşa sînt. Dar dacă te gîndeşti că pentru lucrurile cele mai de dorit în viaţă trebuie să se cheltuiască relativ mult timp şi să se depună eforturi, atunci nu vei ceda aşa de uşor.

⁵ Cine este nerăbdător, procedează adesea pripit şi impulsiv. Dimpotrivă, un proverb înţelept sună: „Planurile celui harnic se realizează sigur favorabil, dar cel ce se pripeşte duce lipsă“ (Proverbe 21:5). Înainte de a începe executarea unui scop sau a unei sarcini, sau să preiei o lucrare, trebuie mai întîi să te convingi dacă chestiunea merită, într-adevăr, osteneala.

⁶ Cîteodată ar fi raţional să nu se ducă pînă la capăt ceva ce s-a început. Cum? Deoarece poate de la început, nu era ceva bun. Poate să se fi urmărit un ţel greşit, un ţel care nu e în armonie cu principiile bune. De asemenea, poate că pentru tine ţelul nu e corect. Merită timpul şi osteneala pe care trebuie să le cheltuieşti pentru a-l realiza? Ai tu un motiv bun pentru a presupune că-l poţi atinge?

⁷ Isus a vorbit odată despre cineva, care începe să construiască un turn, fără ca mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor şi să chibzuiască dacă le poate suporta. După cum a zis Isus, respectivul poate să pună temelia şi apoi să constate că nu poate construi mai departe. Trecătorii vor rîde atunci de el şi vor zice: „Omul acesta a început să construiască, dar n-a putut s-o ducă pînă la capăt“ (Luca 14:28–30). Dacă tu doreşti, aşadar, să duci pînă la capăt ceea ce începi, atunci fă-ţi dinainte socoteala cheltuielilor.

⁸ Cumpăneşte avantajele şi dezavantajele. Cere altora să-şi spună părerea, mai cu seamă părinţii tăi. Foloseşte-te de experienţele lor; ei au făcut greşeli şi pot să te ajute să le eviţi. Biblia este izvorul unic al sfaturilor înţelepte şi practice. Ea provine de la Dumnezeu şi raportează despre lecţii pe care diferite persoane le-au învăţat în decursul a cîtorva mii de ani. Regele Solomon, de exemplu, a făcut aproape tot ce poate să facă un om pentru a găsi bucurie în lucrurile materiale. El ne spune la ce rezultat a dus aceasta: Era pur şi simplu o „goană după vînt“. Pentru ce să se dedice cineva, aşadar, unei străduinţe asemănătoare, fără rost? — Ecleziast 2:3–11.

 9–12. (a) Dacă ţi-ai stabilit un ţel, pentru ce este bine, atunci, să faci un plan cum să-l poţi atinge? (b) Cum ar trebui să priveşti greutăţile pe care le-ai putea întîmpina? (c) Pentru ce ar trebui neapărat să eviţi să abandonezi imediat? (Luca 9:62).

⁹ După ce te-ai convins că urmăreşti un ţel într-adevăr folositor, este de asemenea important ca să-ţi faci un plan cum să poţi atinge acest ţel. Mulţi tineri nu duc pînă la capăt ceea ce au început, deoarece îşi pierd curajul. Poate întîmpină anumite probleme şi piedici neprevăzute sau constată că au întreprins ceva ce este mai greu decît şi-au închipuit. Ce e de făcut acum?

¹⁰ Într-o asemenea situaţie poţi dovedi din ce lemn eşti cioplit. Dacă permiţi ca din cauza greutăţilor să te cuprindă gînduri negative şi pesimiste, în curînd nu vei mai avea nici o putere de a lucra mai departe. Este exact aşa cum spune proverbul biblic: „Te-ai arătat descurajat în ziua necazului? Puterea ta va fi sărăcăcioasă“ (Proverbe 24:10). Consideră situaţia mai degrabă ca o provocare. Înfrunt-o, străduindu-te sincer, înainte ca să-ţi faci şi mai multe gînduri şi să rişti şi mai multă putere şi timp. Provocările pot face viaţa interesantă în măsura în care noi nu fugim dinaintea lor. Dacă învingi greutăţile, creşte încrederea ta şi vei fi tot mai bogat în idei. Atunci, pe viitor te apuci de o sarcină cu mai mare încredere şi cu mai mare bucurie.

¹¹ Nu te obişnui să abandonezi imediat, dacă nu merg toate cu uşurinţă. Altfel, la următoarele greutăţi vei proceda la fel: „Vei băga puşca în toc“, vei abandona. Dacă contracarezi de la început acest obicei, poţi evita să ai o deziluzie şi să nu poţi duce pînă la capăt ceea ce ai început.

¹² Dacă dovedeşti că nu renunţi aşa de uşor, că nu eşti unul care abandonează, vei cîştiga încrederea şi respectul altora. Cînd Timotei era încă tînăr, fraţii din două cetăţi diferite, au dat un „raport bun despre el“ (Fapte 16:2). Din această cauză, apostolul Pavel l-a ales ca tovarăş de drum. Timotei avea privilegii unice în felul lor. El trebuia să călătorească cu apostolul Pavel în multe părţi ale Imperiului Roman. După circa doisprezece ani de serviciu credincios, uneori în situaţii primejdioase, i s-a încredinţat o grea răspundere pe care a preluat-o, cu toate că nu era în cea mai bună stare a sănătăţii. Da, putem să avem toată încrederea că Timotei a rămas la datorie şi a îndeplinit o lucrare temeinică. El era un bărbat în care puteai avea încredere. Dar l-a costat timp şi perseverenţă pentru a cîştiga această încredere.

BAZĂ PENTRU RĂBDARE

13, 14. (a) Cum tragem noi foloase din faptul că Noe, la construirea corăbiei a avut răbdare? (b) Ce putem să învăţăm noi din exemplul pe care l-a dat apostolul Pavel în legătură cu răbdarea? (2 Timotei 4:16, 17).

¹³ Dacă te străduieşti să faci ceva pentru că este drept sau pentru că ai dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu, atunci el te va ajuta să duci lucrul pînă la sfîrşit. Gîndeşte-te doar la Noe. Corabia pe care el şi fiii săi au construit-o, era o construcţie de forma unui dulap cu trei etaje care avea o lungime de peste 130 metri. Acesta nu era un „proiect de sfîrşit de săptămînă“. Deoarece, însă, Noe şi-a dus pînă la capăt lucrarea, el şi familia sa au supravieţuit potopul, şi aşa noi, urmaşii săi, sîntem astăzi în viaţă.

¹⁴ Gîndeşte-te, de asemenea, la apostolul Pavel. El era un bun exemplu; căci el n-a renunţat cînd s-au ivit greutăţi. El a considerat sarcina de serviciu ce i-a fost trasată ca o comoară pentru care merită să ia totul asupra sa ca să poată s-o păstreze pînă la capăt. În timp ce călătorea pe uscat şi pe mare, era gata să se lase ucis, omorît cu pietre şi închis, muncind din greu, suportînd nopţi nedormite, sete, foame, frig, şi lipsa de îmbrăcăminte, primejdii provocate de duşmanii adevărului, şi de criminali ordinari, precum şi de animale sălbatice şi de stihiile naturii. Deoarece el n-a renunţat, putea să spună pe bună dreptate, ’m-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa‘. Pe ce bază? Nu pentru că s-ar fi încrezut în el însuşi, ci pentru că, după cum a spus el: „Pentru toate sînt tare prin acela care-mi dă putere.“ De asemenea, a scris: „Din toate aceste lucruri sîntem mai mult decît biruitori, prin acela care ne-a iubit“ (2 Timotei 4:6–8; Filipeni 4:13; Romani 8:35–39). Nu era Pavel un model demn de imitat?

15. (a) Pentru ce este necesar ca noi toţi, să procedăm corect faţă de alţii? (b) Cum putem evita să „abandonăm“ repede pe alţii, dacă ne dezamăgesc?

¹⁵ Pentru a fi fericit în viaţă, trebuie să procedezi corect şi faţă de alţii; trebuie să colaborezi cu ei şi să le cîştigi respectul. Dar aceasta n-o poţi face dacă eşti gata să „părăseşti“ un om, dacă legi prietenii şi apoi la prima deosebire de vederi le rupi. Examinează-te pe tine însuţi. Trebuie ca atitudinea ta faţă de alţii să nu lase cîteodată de dorit, astfel încît ei să aibă motiv să te respingă. Dai prilej ca tu însuţi să fii „abandonat“? Pentru ce te superi numaidecît şi pierzi interesul faţă de alţii, numai pentru că ei te dezamăgesc cîteodată? Rezervă-ţi timpul necesar pentru a rezolva problemele cu răbdare. Probabil, fiecare va trebui să fie de acord cu proverbul: „Cine este încet la mînie are multă putere de discernămînt, dar cine este nerăbdător încurajează nebunie.“ — Proverbe 14:29.

16. Ce rol joacă răbdarea la împlinirea speranţei noastre creştine?

¹⁶ Răbdarea îşi merită osteneala. Dacă te dovedeşti ca om care, duce pînă la capăt ceea ce începe, aceasta îţi va aduce multe privilegii şi binecuvîntări. Isus a spus despre urmaşii săi: „Cine va răbda pînă la sfîrşit, acela va fi mîntuit“ (Matei 24:13). Ca creştini ne găsim într-o alergare. Măreţul preţ al reuşitei este viaţa veşnică. Tu poţi primi acest preţ al reuşitei, numai dacă dezvolţi capacitatea de a duce ceva pînă la capăt, în ciuda problemelor şi greutăţilor.