5. În ce context şi–a ţinut Pavel cuvîntarea sa către atenieni? (Citeşte Fapte 17:16–31.)

⁵ Această cuvîntare este într–adevăr plină de forţă şi merită o examinare atentă. Întrucît sîntem înconjuraţi de grave nedreptăţi, putem trage multe învăţăminte din ea. Pentru început, să observăm contextul din Fapte 17, versetele 16 la 21. Atenienii erau mîndri de faptul că trăiau într–un renumit centru cultural unde îşi predaseră învăţăturile Socrate, Platon şi Aristotel. Atena era totodată un oraş foarte religios. De jur împrejurul său, Pavel putuse vedea idoli reprezentîndu–i, de exemplu, pe zeul războiului Ares sau Marte, pe Esculap, zeul medicinei, pe violentul zeu al mării, Poseidon, pe Dionisos, Atena, Eros şi alţii.

Un auditoriu provocator

 8. (a) Ce concepţii caracterizau filozofia epicurienilor? (b) Ce credeau stoicii?

⁸ Unii iudei şi greci l–au ascultat cu interes pe Pavel, dar cum aveau să reacţioneze influenţii filozofi epicurieni şi stoici? Aşa cum vom observa, ideile lor erau asemănătoare în multe privinţe cu concepţiile acceptate în mod curent astăzi, chiar cu cele prezentate tinerilor la şcoală. Epicurienii susţineau un mod de viaţă axat pe căutarea plăcerii maxime, îndeosebi plăcerea intelectuală. Filozofia lor, bazată pe ideea ‘să mîncăm şi să bem căci mîine vom muri’, era caracterizată prin absenţa oricărui principiu şi a oricărei valori (1 Corinteni 15:32). Ei nu credeau că zeii au creat universul şi susţineau că viaţa a apărut din întîmplare într–un univers mecanic. Prin urmare, ei credeau că zeii nu se interesau de oameni. Care era situaţia cu stoicii? Ei puneau accentul pe logică, considerînd că materia şi forţa sînt principiile fundamentale ale universului. Stoicii îşi imaginau mai degrabă o zeitate impersonală decît un Dumnezeu — Persoană. De asemenea, ei considerau că problemele omeneşti erau guvernate de destin.

 9. De ce împrejurarea în care avea să predice Pavel constituia o provocare?

⁹ Cum au reacţionat aceşti filozofi la predicarea publică a lui Pavel? Curiozitatea asociată cu aroganţa intelectuală constituiau o trăsătură a atenienilor din acel timp, şi aceşti filozofi au început să discute cu Pavel. În cele din urmă, ei l–au dus la Areopag. Deasupra centrului comercial al Atenei, şi dominată de impozanta Acropole, se afla o colină stîncoasă care purta numele zeului războiului, Marte sau Ares, aceasta fiind deci Colina lui Marte sau Areopagul. În timpurile antice, se întrunea aici un tribunal sau un conciliu. Se prea poate ca Pavel să fi fost dus în faţa acestui tribunal reunit probabil sub privirile impresionantei Acropole cu faimosul ei Partenon precum şi alte temple şi statui. Unii consideră că Pavel era în pericol deoarece legea romană interzicea introducerea de noi dumnezei. Dar chiar dacă Pavel a fost dus în faţa Areopagului numai pentru a clarifica în ce constau convingerile sale sau pentru a demonstra dacă este un învăţător competent, el se confrunta cu un auditoriu extraordinar. Avea el să reuşească să–şi expună mesajul său de importanţă vitală fără să stîrnească ostilitatea membrilor acestui tribunal?

„16. Şi în timp ce Pavel aştepta în Atena, spiritul său se irita în el, văzînd că oraşul era plin de idoli. 17. Deci el discuta în sinagogă cu iudeii şi cu ceilalţi oameni care se închinau lui Dumnezeu şi, în fiecare zi, în locul ce servea drept piaţă, cu cei pe care îi întîlnea acolo. 18. Dar unii dintre filozofii epicurieni şi stoici s–au angajat într–o discuţie în contradictoriu cu el şi unii ziceau: «Ce vrea să spună guralivul acesta?» Iar alţii: «Pare să fie un proclamator al unor divinităţi străine.» Aceasta, deoarece el anunţa vestea bună despre Isus şi învierea. 19. Aşa că au pus mîna pe el şi l–au dus la Areopag, zicînd: «Am putea şti şi noi ce este această învăţătură nouă despre care vorbeşti tu? 20. Căci tu introduci nişte lucruri care sînt străine urechilor noastre. Am dori să ştim ce înseamnă aceste lucruri.» 21. Într–adevăr, toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu îşi petreceau timpul liber cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou. 22. Pavel deci, stînd în picioare în mijlocul Areopagului, a zis: