Cuvîntul lui Iehova cîştigă preponderenţă!

„Cuvîntul lui Iehova creştea cu putere şi cîştiga preponderenţă.“ — FAPTE 19:20.

 1. Ce va trata această examinare a cărţii biblice Faptele apostolilor?

IEHOVA deschidea o uşă spre activitate. Cel care avea să se distingă în mod deosebit în această lucrare era Pavel, „apostol“ al naţiunilor (Romani 11:13). Într–adevăr, în timp ce continuăm examinarea cărţii biblice Faptele apostolilor, îl găsim pe Pavel angajat în pasionante călătorii misionare. — Fapte 16:6–19:41.

 2. (a) În ce fel a slujit Pavel ca scriitor de inspiraţie divină aproximativ între anii 50 şi 56 ai erei noastre? (b) Ce a rezultat din faptul că Dumnezeu a binecuvîntat serviciul lui Pavel şi al altora?

² Pavel a fost şi unul dintre scriitorii inspiraţi ai Bibliei. Aproximativ între anii 50 şi 56 e.n. el şi–a scris din Corint cele două scrisori adresate creştinilor din Tesalonic, tot din Corint sau din Antiohia Siriei o scrisoare adresată creştinilor din Galatia, din Efes întîia scrisoare adresată celor din Corint, din Macedonia cea de a doua scrisoare adresată corintenilor, iar din Corint o scrisoare adresată creştinilor din Roma. Şi, deoarece Dumnezeu a binecuvîntat serviciul lui Pavel şi al altora, „cuvîntul lui Iehova creştea cu putere şi cîştiga preponderenţă“. — Fapte 19:20.

Din Asia în Europa

 3. Ce bun exemplu au dat Pavel şi însoţitorii săi în legătură cu faptul de a ne lăsa îndrumaţi de spiritul sfînt?

³ Pavel şi însoţitorii săi au dat un excelent exemplu în ce priveşte acceptarea îndrumării din partea spiritului sfînt (16:6–10). Poate prin intermediul revelaţiilor audibile, al visurilor sau al viziunilor, spiritul i–a împiedicat să predice în districtul Asiei şi în provincia Bitinia, regiuni în care vestea bună avea să pătrundă mai tîrziu (Fapte 18:18–21; 1 Petru 1:1, 2). De ce i–a împiedicat spiritul să pătrundă mai devreme aici? Lucrătorii erau puţini şi spiritul îi îndruma spre teritoriile mai productive din Europa. Tot la fel astăzi, dacă nu este posibil să predice într–un anumit teritoriu, Martorii lui Iehova predică în altă parte, convinşi că spiritul îi va conduce la oamenii asemănători oilor.

 4. După ce Pavel a avut viziunea cu macedoneanul care cerea ajutor, ce a făcut apostolul împreună cu însoţitorii săi?

⁴ Pavel şi asociaţii săi „au trecut“ apoi în Misia, o regiune din Asia Minor, unde ei considerau că li se deschidea un teren misionar. Pavel însă a văzut într–o viziune un macedonian care cerea ajutor. Astfel, misionarii s–au îndreptat numaidecît spre Macedonia, o regiune din Peninsula Balcanică. În mod asemănător, astăzi, mulţi Martori sînt îndrumaţi prin spiritul sfînt să slujească acolo unde este o mai mare nevoie de proclamatori ai Regatului.

 5. (a) De ce se poate spune că în Filipi cuvîntul lui Dumnezeu cîştiga preponderenţă? (b) În ce privinţă se aseamănă cu Lidia mulţi Martori de astăzi?

⁵ În Macedonia, Cuvîntul lui Dumnezeu era preponderent (16:11–15). În Filipi, o colonie locuită în cea mai mare parte de cetăţeni romani, nu erau decît puţini iudei şi nici o sinagogă. De aceea, misionarii s–au îndreptat spre un „loc de rugăciune“ situat lîngă un rîu, în afara oraşului. Printre cei pe care i–au întîlnit acolo era şi Lidia, probabil o prozelită iudaică originară din Tiatira, oraş din Asia Minor, celebru pentru industria sa de coloranţi. Lidia vindea purpură sau stofă şi veşminte vopsite în purpuriu. Cînd ea şi casa ei au fost botezaţi, ea le–a oferit ospitalitate misionarilor cu atîta amabilitate încît Luca a scris: „Ea ne–a obligat să acceptăm.“ Noi le sîntem recunoscători surorilor de astăzi care sînt la fel ca Lidia.

Un temnicer devine credincios

 6. Ce activitate dirijată de demoni a dus la întemniţarea lui Pavel şi Sila în Filipi?

⁶ Satan trebuie să fi fost furios văzînd progresele spirituale din Filipi, căci anumite activităţi dirijate de demoni au dus la întemniţarea lui Pavel şi Sila (16:16–24). Zile întregi ei erau urmaţi de o fată care avea „un demon de ghicire“ (literalmente, „un spirit de python“). Acest demon se dădea probabil drept Apolo Pythianul, zeu care se presupunea că ar fi ucis şarpele numit pyʹthon. Fata le aducea stăpînilor ei un mare cîştig, practicînd arta prezicerii. Probabil că ea le spunea agricultorilor cînd trebuiau să semene, fetelor cînd să se mărite şi căutătorilor de aur unde să sape. Ea îi urma fără încetare pe misionari şi striga: „Oamenii aceştia sînt sclavi ai Dumnezeului Preaînalt, care vă anunţă calea salvării.“ Demonul o făcea să rostească aceste cuvinte pentru a da impresia că prezicerile ei erau inspirate de Dumnezeu. Dar demonii nu au dreptul să facă proclamaţii cu privire la Iehova şi la măsurile luate de el în vederea salvării. Cînd pe Pavel l–a obosit toată această hărţuire, a scos demonul în numele lui Isus. Văzînd că sursa lor de profit a dispărut, stăpînii fetei i–au tîrît pe Pavel şi pe Sila în locul ce servea de piaţă, unde au fost bătuţi cu vergile (2 Corinteni 11:25). Apoi ei au fost aruncaţi la închisoare şi li s–au prins picioarele în butuci. Aceste instrumente erau instalate uneori de aşa manieră încît să stea strîns pe glezne, fapt ce provoca mari dureri.

 7. Pentru cine şi cum a fost un izvor de binecuvîntări întemniţarea lui Pavel şi Sila?

⁷ Această întemniţare a fost un izvor de binecuvîntări pentru temnicer şi pentru familia sa (16:25–40). Către miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi îl lăudau pe Dumnezeu în cîntări, convinşi că el este cu ei (Psalm 42:8). Deodată, un cutremur de pămînt a făcut să se deschidă uşile şi să se rupă toate legăturile şi lanţurile prinse în grinzi sau în ziduri. Temîndu–se să nu fie executat din cauza evadării deţinuţilor, temnicerul era gata să se sinucidă, cînd Pavel a strigat: „Să nu–ţi faci nici un rău, căci noi toţi sîntem aici!“ Scoţîndu–i pe Pavel şi pe Sila afară, temnicerul i–a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi salvat. „Crede în Domnul Isus“, a fost răspunsul. După ce au auzit Cuvîntul lui Iehova, „el şi ai săi au fost botezaţi fără întîrziere“. Ce bucurie!

 8. Ce acţiune au întreprins magistraţii civili din Filipi, şi ce s–ar fi putut obţine dacă ei şi–ar fi recunoscut în mod public eroarea?

⁸ În ziua următoare, magistraţii civili au trimis vorbă să fie eliberaţi Pavel şi Sila. Dar Pavel a declarat: „După ce ne–au bătut cu vergile, fără să fi fost condamnaţi, pe noi care sîntem romani, şi ne–au aruncat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Să vină ei şi să ne scoată afară“. Dacă magistraţii îşi recunoşteau în mod public greşeala, poate că în viitor aveau să se gîndească de două ori înainte de a–i bate sau arunca în închisoare pe alţi creştini. Neputîndu–i expulza pe misionari, întrucît erau cetăţeni romani, magistraţii au venit şi i–au rugat să plece, dar ei nu au dat curs acestei rugăminţi decît după ce i–au încurajat pe tovarăşii lor de credinţă. Acelaşi interes îi determină astăzi pe membrii Colegiului Central sau pe alţi reprezentanţi itineranţi să–i viziteze pe slujitorii lui Dumnezeu de pe întregul pămînt şi să–i încurajeze.

Cuvîntul lui Iehova cîştigă preponderenţă în Tesalonic şi în Bereea

 9. Prin ce metodă, folosită încă şi astăzi de Martorii lui Iehova, „a explicat şi a dovedit“ Pavel că Mesia trebuia să sufere şi să fie înviat din morţi?

⁹ Cuvîntul lui Dumnezeu cîştigă apoi preponderenţă în Tesalonic, capitala Macedoniei şi mare port maritim (17:1–9). Acolo Pavel discuta cu iudeii pe bază de argumente, „explicîndu–le şi dovedind“ că Mesia trebuia să sufere şi să fie înviat din morţi. (Pavel făcea lucrul acesta comparînd profeţiile cu evenimentele care constituiau împlinirea lor, aşa cum fac şi Martorii lui Iehova în zilele noastre.) Astfel, unii iudei, numeroşi prozeliţi, precum şi alţi oameni au devenit credincioşi. Geloşi fiind, unii dintre iudei au constituit o bandă de agresori, dar fiindcă nu–i găseau pe Pavel şi pe Sila, i–au dus pe Iason şi pe alţi creştini în faţa conducătorilor oraşului şi i–au acuzat de sediţiune, calomnie folosită şi astăzi împotriva poporului lui Dumnezeu. Aceşti creştini au fost însă eliberaţi, după ce au dat „o garanţie“. 

10. Cu ce scop „examinau cu atenţie Scripturile“ iudeii din Bereea?

¹⁰ Pavel şi Sila pleacă după aceea în Bereea (17:10–15). În oraşul acesta, iudeii „examinau cu atenţie“ Scripturile, aşa cum îi îndeamnă şi astăzi Martorii lui Iehova pe oameni să facă. Acei bereeni nu puneau la îndoială cuvintele lui Pavel, dar ei făceau cercetări pentru a se convinge că Isus era Mesia. Cu ce rezultat? Mulţi dintre iudei şi unii greci (probabil prozeliţi) au devenit credincioşi. Cînd nişte iudei proveniţi din Tesalonic au aţîţat masele, fraţii l–au escortat pe Pavel pînă la ţărm, unde unii dintre însoţitorii săi s–au îmbarcat probabil împreună cu el pe o corabie care se îndrepta spre Pireu (actualul Piraiévs), portul Atenei. 

Cuvîntul lui Iehova cîştigă preponderenţă în Atena

11. (a) Ce mărturie curajoasă a depus Pavel în Atena, dar cine a discutat cu el pe un ton polemic? (b) Ce dădeau unii de înţeles numindu–l pe Pavel „guraliv“?

¹¹ Pavel a depus o îndrăzneaţă mărturie în Atena (17:16–21). Din cauza afirmaţiilor lui Pavel cu privire la Isus şi la înviere, filozofii s–au angajat într–o discuţie purtată cu el pe un ton polemic. Unii erau epicurieni, care puneau accentul pe plăcere. Alţii erau stoici, care dădeau importanţă autodisciplinării. „Ce vrea să spună guralivul acesta?“, spuneau unii. Calificîndu–l drept „guraliv“ (literal, «ciugulitor»), dădeau de înţeles că Pavel se asemăna cu o pasăre care ciuguleşte seminţe de pe jos, în sensul că el era gata să împartă cu alţii elemente de cunoştinţă, în timp ce el însuşi era lipsit de înţelepciune. Alţii spuneau: „Pare să fie un proclamator al unor divinităţi străine.“ Acesta era un lucru grav, căci Socrate îşi pierduse viaţa din cauza unei asemenea învinuiri. Pavel a fost dus în curînd în Areopag (Colina lui Marte), unde se întîlnea, probabil, în aer liber, tribunalul suprem, în apropiere de Acropole.

12. (a) Ce calităţi oratorice sînt evidente în discursul pe care l–a ţinut Pavel în Areopag? (b) Ce idei a exprimat Pavel cu privire la Dumnezeu, şi cu ce rezultat?

¹² Cuvîntarea lui Pavel din Areopag oferă un excelent exemplu de introducere cu efect în tema vorbirii, de dezvoltare logică şi de argumentare convingătoare, — aspecte ale artei oratorice învăţate în cadrul Şcolii pentru serviciu teocratic, pe care o ţin în prezent Martorii lui Iehova (17:22–34). Pavel a spus că atenienii erau mai religioşi decît alţii. De exemplu, ei dedicaseră un altar chiar şi „Unui Dumnezeu necunoscut“, poate din teama de a nu neglija vreo divinitate! Pavel a vorbit despre Creatorul care „dintr–un singur om (. . .) a făcut fiecare naţiune a oamenilor“ şi „a decretat perioade de timp fixate şi a stabilit limite locuinţei oamenilor“, aşa cum a fost cazul atunci cînd i–a smuls din ţara lor pe canaaniţi (Geneza 15:13–21; Daniel 2:21; 7:12). Acest Dumnezeu poate fi găsit, „căci şi noi sîntem descendenţii săi“, a spus Pavel, făcînd aluzie la faptul că Iehova l–a creat pe om, şi citînd din poeţii greci Aratos şi Cleanthe. Fiind descendenţi ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne închipuim că perfectul Creator este asemenea unui idol făcut de omul imperfect. Dumnezeu a trecut cu vederea o asemenea ignoranţă, dar îi spune acum omenirii să se căiască, deoarece el a fixat o zi în care să–i judece pe oameni prin Cel care a fost numit în acest scop. Deoarece Pavel „anunţa vestea bună despre Isus“, auditoriul său ştia că el voia să spună că acel Judecător va fi Cristos (Fapte 17:18; Ioan 5:22, 30). Pe epicurieni îi irita discuţia despre căinţă; cît despre filozofii greci, ei acceptau remarcile privitoare la nemurire, dar nu şi pe cele privitoare la moarte şi înviere. Evident, manifestînd aceeaşi stare de spirit pe care o au mulţi oameni din zilele noastre care resping vestea bună, unii dintre ei au spus: „Te vom asculta altă dată.“ Dar judecătorul Dionisius şi alţii deveniră credincioşi.

Cuvîntul lui Dumnezeu cîştigă preponderenţă în Corint

13. Cum s–a întreţinut Pavel în serviciu, şi cine acţionează asemenea lui în zilele noastre?

¹³ Pavel a plecat apoi în Corint, capitala provinciei Ahaia (18:1–11). Acolo i–a găsit pe Aquila şi Priscilla, care veniseră aici atunci cînd Claudius Caesar le–a poruncit iudeilor care nu erau cetăţeni romani să părăsească Roma. Pentru a se întreţine în serviciu, Pavel făcea corturi împreună cu această pereche creştină (1 Corinteni 16:19; 2 Corinteni 11:9). Tăiatul şi cusutul ţesăturii rigide din păr de capră nu era o muncă uşoară. Tot la fel şi Martorii lui Iehova de astăzi se îngrijesc de nevoile lor materiale, depunînd o muncă laică, dar vocaţia lor este serviciul sacru.

14. (a) Confruntat cu o continuă opoziţie din partea iudeilor din Corint, ce a făcut Pavel? (b) În ce fel i s–a dat lui Pavel asigurarea că trebuia să rămînă în Corint, dar cum este îndrumat astăzi poporul lui Iehova?

¹⁴ Iudeii din Corint îl vorbeau întruna de rău pe Pavel fiindcă el proclama că Isus era Mesia. De aceea, el şi–a scuturat veşmintele, pentru a–şi declina orice răspundere faţă de ei şi a început să ţină întruniri în casa lui Titius Justus, care era probabil roman. Mulţi (inclusiv Crispus, fostul prezident al sinagogii şi casa lui) au devenit credincioşi, fiind botezaţi. Din cauza opoziţiei iudeilor, Pavel se întreba dacă era oportun să mai rămînă în Corint, însă îndoiala i s–a risipit cînd Domnul i–a spus într–o viziune: „Nu–ţi fie teamă. Continuă să vorbeşti, căci eu sînt cu tine şi nimeni nu–ţi va face nici un rău. Am mult popor în acest oraş.» Astfel, Pavel a continuat să dea învăţătură din Cuvîntul lui Dumnezeu acolo vreme de un an şi şase luni în total. Cu toate că astăzi poporul lui Iehova nu primeşte viziuni, el este ajutat, prin rugăciune şi îndrumarea spiritului sfînt, să ia decizii înţelepte asemănătoare, privitoare la interesele Regatului.

15. Ce s–a întîmplat atunci cînd Pavel a fost dus în faţa proconsulului Gallio?

¹⁵ Iudeii l–au dus pe Pavel în faţa proconsulului Junius Gallio (18:12–17). Ei au dat de înţeles că Pavel făcea în mod ilegal prozelitism, — o acuzaţie falsă, pe care clerul grec o avansează şi în zilele noastre împotriva Martorilor lui Iehova. Gallio era conştient de faptul că Pavel nu era vinovat de nici o ticăloşie şi că iudeilor prea puţin le păsa de bunăstarea Romei şi de legea acesteia, aşa că le–a dat drumul să plece. Cînd cei care fuseseră de faţă au început să–l bată pe Sostene, noul prezident al sinagogii, Gallio nu a intervenit, gîndindu– se probabil că acesta, părînd să fie instigatorul gloatei împotriva lui Pavel, primea ceea ce merita.

16. De ce Pavel nu a acţionat greşit răzîndu–şi capul în legătură cu un jurămînt?

¹⁶ Pavel s–a îmbarcat în portul egeean Chencrea pentru a se îndrepta către Efes, oraş din Asia Minor (18:18–22). Înainte de a întreprinde această călătorie, „el şi–a ras capul, fiindcă făcuse un jurămînt.“ Nu se precizează dacă Pavel a făcut jurămîntul înainte de a deveni discipol al lui Isus şi nici dacă acesta era începutul sau sfîrşitul perioadei în care era obligat să–şi respecte jurămîntul. Creştinii nu sînt sub Lege, dar aceasta a fost dată de Dumnezeu şi era sfîntă şi nu exista nimic păcătos în a face un asemenea jurămînt (Romani 6:14; 7:6, 12; Galateni 5:18). În Efes, Pavel a discutat cu iudeii, promiţînd că se va întoarce dacă va vrea Dumnezeu. (El şi–a îndeplinit mai tîrziu această promisiune.) Întoarcerea lui în Antiohia Siriei a marcat sfîrşitul celei de a doua călătorii misionare a sa. 

Cuvîntul lui Iehova cîştigă preponderenţă în Efes

17. Ce trebuia să înveţe Apolo, şi nu numai el, cu privire la botez?

¹⁷ Pavel şi–a început curînd cea de a treia călătorie misionară (prin 52–56 e.n.) (18:23—19:7). În timp ce se afla în Efes, Apolo dădea învăţătură despre Isus, dar el nu cunoştea decît botezul lui Ioan, ca simbol al căinţei pentru păcatele comise împotriva legămîntului Legii. Priscilla şi Aquila „i–au expus mai corect calea lui Dumnezeu“, explicîndu–i probabil că faptul de a fi botezat ca Isus presupunea, printre altele, scufundarea în apă şi primirea spiritului sfînt. După botezul cu spirit sfînt, care a avut loc la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., oricine a fost botezat doar cu botezul lui Ioan trebuia să fie rebotezat în numele lui Isus (Matei 3:11, 16; Fapte 2:38). Mai tîrziu, în Efes, vreo doisprezece iudei care primiseră botezul lui Ioan „au fost botezaţi în numele Domnului Isus“, singurul caz menţionat în Scripturi de persoane care au fost rebotezate. Cînd Pavel şi–a pus mîinile peste ei, aceştia au primit spiritul sfînt şi două semne miraculoase care dovedeau că au fost acceptaţi de cer: ei au început să vorbească în limbi şi să profeţească.

18. Unde a depus Pavel mărturie cînd era în Efes, şi cu ce rezultat?

¹⁸ Fără îndoială că Pavel a avut multe de făcut în Efes, care era un oraş cu vreo 300 000 de locuitori (19:8–10). Templul înălţat în acest oraş pentru zeiţa Artemis era una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, iar teatrul său avea o capacitate de 25 000 de spectatori. În sinagogă, Pavel „a recurs la puterea de convingere“, prezentînd argumente convingătoare, dar s–a retras cînd unii au început să vorbească de rău Calea, adică modul de viaţă bazat pe credinţa în Cristos. Timp de doi ani, Pavel a rostit discursuri în fiecare zi în aula şcolii lui Tyranus, iar „cuvîntul“ se răspîndea pretutindeni în districtul Asiei.

19. Ce întîmplare a făcut ca în Efes „cuvîntul lui Iehova să crească cu putere şi să cîştige preponderenţă“?

¹⁹ Dumnezeu a arătat că aproba activitatea lui Pavel, dîndu–i puterea de a face vindecări şi de a expulza demoni (19:11–20). Dimpotrivă, cei şapte fii ai marelui preot Sceva nu au reuşit să scoată un demon prin folosirea numelui lui Isus, deoarece ei nu–l reprezentau nici pe Dumnezeu, nici pe Cristos. Ba mai mult, ei s–au ales şi cu diverse răni pricinuite de omul posedat de demon. Întîmplarea aceasta i–a făcut pe oameni să se teamă, „şi numele Domnului Isus era preamărit“. Cei care deveneau credincioşi îşi mărturiseau vina de a se fi ocupat de practici oculte şi ardeau în mod public cărţile care conţineau, desigur, descîntece şi formule magice. „Astfel, cuvîntul lui Iehova“, scria Luca, „creştea cu putere şi cîştiga preponderenţă“. Astăzi, tot la fel, slujitorii lui Dumnezeu îi ajută pe oameni să se elibereze de demonism. — Deuteronom 18:10–12.

Intoleranţa religioasă nu are succes

20. De ce au pus la cale argintarii din Efes o tulburare a ordinii publice, şi cum a luat ea sfîrşit?

²⁰ Martorii lui Iehova au adeseori de a face cu mulţimi înfuriate, şi acelaşi lucru li s–a întîmplat şi creştinilor din Efes (19:21–41). Numărul credincioşilor creştea, iar faptul acesta ducea la diminuarea cîştigurilor lui Demetrius şi ale altor argintari, deoarece tot mai puţini oameni cumpărau sanctuarele de argint ale Dianei–Artemis, zeiţa fertilităţii, cea cu multe mamele. Instigată de Demetrius, o mulţime înfuriată i–a dus cu de–a sila în teatru pe Gaius şi pe Aristarh, asociaţii lui Pavel, însă discipolii nu i–au permis lui Pavel să intre acolo. Chiar şi unii dintre comisionarii sărbătorilor şi jocurilor l–au rugat insistent să nu îşi asume un asemenea risc. Timp de circa două ore mulţimea a strigat întruna: „Mare este Artemis a efesenilor!“ În cele din urmă, registratorul oraşului (cel care era în fruntea consiliului orăşenesc) le–a spus meşteşugarilor că puteau să–şi prezinte acuzaţiile în faţa unui proconsul autorizat să ia hotărîri judecătoreşti sau să fie decisă problema lor „într–o adunare legală“ de cetăţeni. Altfel, Roma i–ar putea învinui de tulburare a ordinii publice pe participanţii la această adunare neautorizată. Cu aceste cuvinte, el a dat drumul adunării.

21. În ce fel a binecuvîntat Dumnezeu activitatea lui Pavel, şi cum o binecuvîntează el şi pe aceea a Martorilor lui Iehova de astăzi?

²¹ Dumnezeu l–a ajutat pe Pavel să facă faţă diverselor încercări şi i–a binecuvîntat eforturile depuse pentru a–i ajuta pe oameni să respingă eroarea religioasă şi să îmbrăţişeze adevărul. (Vezi Ieremia 1:9, 10.) Noi ne bucurăm mult că Tatăl nostru ceresc binecuvîntează în mod asemănător activitatea noastră. Astfel, în zilele noastre, la fel ca în secolul I, «cuvîntul lui Iehova creşte şi cîştigă preponderenţă».

Cum aţi răspunde?

◻ Ce exemplu a dat Pavel în ce priveşte faptul de–a accepta îndrumarea spiritului sfînt?

◻ Prin ce metodă utilizată încă şi astăzi de către slujitorii lui Iehova şi–a „explicat şi dovedit“ Pavel afirmaţiile?

◻ Ce efect a avut asupra Areopagului discursul lui Pavel, aşa cum se întîmplă şi astăzi în legătură cu predicarea Martorilor lui Iehova?

◻ Ce a făcut Pavel pentru a se întreţine în serviciu, şi cine acţionează la fel în zilele noastre?

◻ La fel cum a făcut cu activitatea lui Pavel, cum a binecuvîntat Dumnezeu activitatea Martorilor lui Iehova din zilele noastre?

[Legenda fotografiilor de la paginile 128, 129]

Cuvîntul lui Iehova a cîştigat preponderenţă în

1. Filipi

2. şi 3. Atena

4. şi 6. Efes

5. Roma

[Provenienţa fotografiei de la pagina 129]

Photo No. 4: Manley Studios