Spre cine ne putem îndrepta pentru a găsi adevărata dreptate?

„Sau Judecătorul a tot pămîntul nu va face dreptate?“ — GENEZA 18:25, Sfînta Scriptură 1874.

 1, 2. Cum reacţionează unii oameni la nedreptatea generală?

PROBABIL îţi dai seama cu tristeţe că nedreptatea abundă în lume. Cum reacţionezi tu personal la lipsa generală de dreptate?

² Unii oameni reacţionează punînd la îndoială existenţa unui Dumnezeu drept. Ei s–ar putea chiar pretinde agnostici. Ai auzit probabil de acest termen. El se referă la o persoană care consideră că „orice realitate absolută [cum ar fi Dumnezeu] este necunoscută şi prob[abil] incognoscibilă“. Thomas H. Huxley, biolog din secolul al XIX–lea, susţinător al teoriei darwiniste a evoluţiei, a folosit pentru prima dată cuvîntul „agnostic“ în această accepţie.a

 3, 4. De unde provine cuvîntul „agnostic“?

³ De unde a extras însă Huxley termenul „agnostic“? El s–a inspirat de fapt dintr–o expresie utilizată de către apostolul Pavel, un om al legii din secolul I, expresie care avea însă un alt sens. Termenul a apărut într–una dintre cele mai celebre cuvîntări rostite vreodată. Această cuvîntare este semnificativă astăzi, deoarece ne oferă o bază solidă pentru a şti cum şi cînd va fi instaurată dreptatea pentru toţi, ba mai mult chiar, cum putem beneficia fiecare personal de aceasta.

⁴ Apostolul Pavel a utilizat cuvîntul „agnostic“ (necunoscut) atunci cînd a vorbit despre un altar pe care se afla inscripţia „Unui Dumnezeu necunoscut“. Scurta cuvîntare a lui Pavel a fost relatată de doctorul Luca în capitolul al 17–lea al cărţii istorice Faptele apostolilor. La începutul capitolului se relatează împrejurările în care a ajuns Pavel la Atena. În chenarul alăturat (de la pagina 6) sînt reproduse informaţiile introductive furnizate de Luca precum şi textul integral al cuvîntării lui Pavel.

 5. În ce context şi–a ţinut Pavel cuvîntarea sa către atenieni? (Citeşte Fapte 17:16–31.)

⁵ Această cuvîntare este într–adevăr plină de forţă şi merită o examinare atentă. Întrucît sîntem înconjuraţi de grave nedreptăţi, putem trage multe învăţăminte din ea. Pentru început, să observăm contextul din Fapte 17, versetele 16 la 21. Atenienii erau mîndri de faptul că trăiau într–un renumit centru cultural unde îşi predaseră învăţăturile Socrate, Platon şi Aristotel. Atena era totodată un oraş foarte religios. De jur împrejurul său, Pavel putuse vedea idoli reprezentîndu–i, de exemplu, pe zeul războiului Ares sau Marte, pe Esculap, zeul medicinei, pe violentul zeu al mării, Poseidon, pe Dionisos, Atena, Eros şi alţii.

 6. Compară situaţia pe care a găsit–o Pavel în Atena cu cea care există în regiunea ta.

⁶ Care ar fi însă situaţia dacă Pavel ar vizita oraşul sau regiunea în care trăieşti tu? Nu ar vedea el un mare număr de idoli — adică statui cu caracter religios — chiar în ţările creştinătăţii? În alte locuri ar putea vedea încă şi mai multe lucruri. Iată ce se poate citi într–un ghid turistic: „Zeii indieni, spre deosebire de capricioşii lor ‘fraţi’ din Grecia, sînt monogami iar soţiilor lor le sînt conferite puteri dintre cele mai impresionante (...) Există, fără exagerare, milioane de zei care sînt în legătură cu toate formele în care se manifestă viaţa şi natura.“

 7. Ce fel de zei venerau grecii din antichitate?

⁷ Mulţi dintre zeii greci ne sînt descrişi ca fiind meschini şi foarte imorali. Conduita lor ar fi scandaloasă, ba chiar criminală pentru muritorii din majoritatea ţărilor de astăzi. Există toate motivele deci să ne întrebăm ce fel de dreptate puteau aştepta grecii de atunci de la astfel de zei. Pavel a observat totuşi că atenienii erau deosebit de devotaţi acestor zei. Animat de convingeri corecte, el a început atunci să le expună înaltele adevăruri pe care le conţine autenticul creştinism.

Un auditoriu provocator

 8. (a) Ce concepţii caracterizau filozofia epicurienilor? (b) Ce credeau stoicii?

⁸ Unii iudei şi greci l–au ascultat cu interes pe Pavel, dar cum aveau să reacţioneze influenţii filozofi epicurieni şi stoici? Aşa cum vom observa, ideile lor erau asemănătoare în multe privinţe cu concepţiile acceptate în mod curent astăzi, chiar cu cele prezentate tinerilor la şcoală. Epicurienii susţineau un mod de viaţă axat pe căutarea plăcerii maxime, îndeosebi plăcerea intelectuală. Filozofia lor, bazată pe ideea ‘să mîncăm şi să bem căci mîine vom muri’, era caracterizată prin absenţa oricărui principiu şi a oricărei valori (1 Corinteni 15:32). Ei nu credeau că zeii au creat universul şi susţineau că viaţa a apărut din întîmplare într–un univers mecanic. Prin urmare, ei credeau că zeii nu se interesau de oameni. Care era situaţia cu stoicii? Ei puneau accentul pe logică, considerînd că materia şi forţa sînt principiile fundamentale ale universului. Stoicii îşi imaginau mai degrabă o zeitate impersonală decît un Dumnezeu — Persoană. De asemenea, ei considerau că problemele omeneşti erau guvernate de destin.

 9. De ce împrejurarea în care avea să predice Pavel constituia o provocare?

⁹ Cum au reacţionat aceşti filozofi la predicarea publică a lui Pavel? Curiozitatea asociată cu aroganţa intelectuală constituiau o trăsătură a atenienilor din acel timp, şi aceşti filozofi au început să discute cu Pavel. În cele din urmă, ei l–au dus la Areopag. Deasupra centrului comercial al Atenei, şi dominată de impozanta Acropole, se afla o colină stîncoasă care purta numele zeului războiului, Marte sau Ares, aceasta fiind deci Colina lui Marte sau Areopagul. În timpurile antice, se întrunea aici un tribunal sau un conciliu. Se prea poate ca Pavel să fi fost dus în faţa acestui tribunal reunit probabil sub privirile impresionantei Acropole cu faimosul ei Partenon precum şi alte temple şi statui. Unii consideră că Pavel era în pericol deoarece legea romană interzicea introducerea de noi dumnezei. Dar chiar dacă Pavel a fost dus în faţa Areopagului numai pentru a clarifica în ce constau convingerile sale sau pentru a demonstra dacă este un învăţător competent, el se confrunta cu un auditoriu extraordinar. Avea el să reuşească să–şi expună mesajul său de importanţă vitală fără să stîrnească ostilitatea membrilor acestui tribunal?

10. Cum a dat Pavel dovadă de tact în introducerea cuvîntării sale?

¹⁰ Să observăm din Fapte 17:22, 23 cu cît tact şi cu cîtă înţelepciune şi–a început Pavel cuvîntarea. Atunci cînd el a recunoscut cît de religioşi erau atenienii şi cît de mulţi idoli aveau, unii dintre ascultătorii săi au considerat poate aceste cuvinte drept un compliment. În loc să atace politeismul lor, Pavel şi–a concentrat atenţia asupra unuia dintre altarele pe care le văzuse, un altar dedicat „Unui Dumnezeu necunoscut“. Dovezile istorice atestă că astfel de altare au existat, fapt care întăreşte încrederea noastră în relatarea lui Luca. Pavel a utilizat acest altar ca punct de plecare. Atenienii puneau mare preţ pe cunoaştere şi logică. Ei admiteau în mod tacit existenţa unui Dumnezeu care pentru ei era „necunoscut“ (greceşte ágnōstos). Era foarte logic deci ca să–i permită lui Pavel să le dea explicaţii despre acesta. Nimeni nu putea găsi ceva greşit în acest raţionament, nu–i aşa?

Este oare incognoscibil Dumnezeu?

11. Cum şi–a determinat Pavel auditorii să reflecteze la adevăratul Dumnezeu?

¹¹ Cine era deci acest „Dumnezeu necunoscut“? ‘Dumnezeul’ care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea. Nici un om nu poate nega faptul că universul există, că plantele şi animalele există, că noi, oamenii, existăm. Puterea şi inteligenţa, da, înţelepciunea, manifestate în toate acestea atestă faptul că ele sînt opera unui Creator înţelept şi puternic şi nicidecum un produs al întîmplării. Acest raţionament al lui Pavel este cu atît mai valabil în timpul nostru. — Apocalips 4:11; 10:6.

12, 13. În epoca noastră, ce dovezi susţin argumentarea prezentată de Pavel?

¹² Nu cu mult timp în urmă, în cartea In the Centre of Immensities (În centrul imensităţilor), astronomul britanic Sir Bernard Lovell a descris complexitatea extrem de mare a celor mai simple forme de viaţă de pe pămînt. El a abordat totodată problema dacă ar fi fost posibil ca asemenea forme de viaţă să fi apărut din întîmplare. Concluzia sa era: „Probabilitatea unui (...) eveniment întîmplător care să conducă la formarea uneia dintre cele mai mici molecule de proteine este inimaginabil de infimă. În limitele condiţiilor de timp şi spaţiu pe care le examinăm ea este efectiv zero.“

¹³ Sau să luăm în considerare cealaltă extremă — universul nostru. Astronomii au utilizat aparate electronice pentru a studia originea acestuia. Ce anume au constatat ei? În lucrarea God and the Astronomers (Dumnezeu şi astronomii), dr. Robert Jastrow scria: „Actualmente, observăm că dovezile astronomice conduc spre punctul de vedere biblic referitor la originea lumii.“ „Pentru savantul care a trăit cu credinţa în puterea raţiunii, povestea se sfîrşeşte asemenea unui vis urît. El a escaladat munţii ignoranţei; este aproape să cucerească cel mai înalt pisc; în timp ce se străduieşte să treacă peste ultima stîncă, este salutat cu amabilitate de un grup de teologi [persoane care cred în creaţie] care se aflau acolo de secole.“ — Compară cu Psalmul 19:1.

14. Ce raţionament logic susţinea afirmaţia lui Pavel potrivit căreia Dumnezeu nu locuieşte în temple clădite de oameni?

¹⁴ Putem constata în felul acesta cît de exact este comentariul lui Pavel din Fapte 17:24, care ne conduce spre următoarea idee din versetul 25. Puternicul Dumnezeu care a făcut „lumea şi toate lucrurile din ea“, este cu certitudine mai mare decît universul material (Evrei 3:4). Prin urmare, nu ar fi raţional să gîndim că el ar putea fi nevoit să locuiască în temple, mai cu seamă în cele construite de nişte oameni care recunosc în mod public că, pentru ei, este un „Dumnezeu necunoscut“. Iată ce puternic argument le prezenta Pavel acelor filozofi care poate chiar în acel moment au aruncat o privire spre multele temple aflate puţin mai sus! — 1 Regi 8:27; Isaia 66:1.

15. (a) De ce auditorii lui Pavel trebuia să se fi gîndit la Atena? (b) La ce concluzie trebuie să ne conducă ideea că Dumnezeu este Cel care dă?

¹⁵ Probabil că ascultătorii lui Pavel aduceau închinare pe Acropole uneia dintre statuile zeiţei Atena, protectoarea oraşului lor. Statuia Atenei, din Partenon, căreia i se aducea veneraţie, era din fildeş şi aur. O altă statuie a Atenei avea aproximativ 20 de metri înălţime şi putea fi văzută de pe corăbiile aflate în largul mării. Iar despre idolul cunoscut sub numele de Atena Palladion se spunea că ar fi căzut din cer; oamenii îi aduceau cu regularitate acestui idol un veşmînt nou confecţionat cu mîna. Într–adevăr, Dumnezeul pe care aceşti oameni nu–l cunoşteau, care era Cel Preaînalt şi crease universul, avea el nevoie de lucrurile materiale pe care i le puteau aduce oamenii? El este cel care ne dăruieşte ceea ce avem nevoie: „viaţa“ noastră, „suflarea“ necesară pentru întreţinerea vieţii şi „toate lucrurile“, inclusiv soarele, ploaia şi solul fertil care ne furnizează hrana (Fapte 14:15–17; Matei 5:45). El este Cel care dă, oamenii sînt cei care primesc. Cu certitudine, Cel care dă nu este dependent de cei care primesc.

Dintr–un singur om descinde toată lumea

16. Ce afirmaţie a făcut Pavel referitor la originea omului?

¹⁶ În continuare, în Fapte 17:26 Pavel enunţă un adevăr la care ar trebui să reflecteze mulţi oameni, avînd în vedere îndeosebi marele număr de nedreptăţi de ordin rasial care se manifestă în prezent. El a afirmat despre Creator că „dintr–un singur om el a făcut fiecare naţiune a oamenilor ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pămîntului“. Ideea că Specia umană constituie o unitate sau o fraternitate (cu implicaţiile pe care le are aceasta în ceea ce priveşte dreptatea) reprezenta pentru acei bărbaţi un lucru demn de luat în considerare, deoarece atenienii pretindeau că ei au o origine specială, fapt care îi deosebea de restul omenirii. Pavel însă credea în relatarea Genezei referitoare la primul om, Adam, care a devenit strămoşul nostru, al tuturor (Romani 5:12; 1 Corinteni 15:45–49). Ne–am putea întreba, totuşi: ‘O astfel de concepţie poate fi susţinută în epoca noastră ştiinţifică?’

17. (a) Ce dovezi moderne aduc o confirmare afirmaţiei lui Pavel? (b) Ce legătură au acestea cu dreptatea?

¹⁷ Teoria evoluţiei sugerează faptul că omul a evoluat în diverse locuri şi timpuri. Dar la începutul anului trecut (1988), revista Newsweek şi–a dedicat rubrica ştiinţifică subiectului „În căutarea lui Adam şi Eva“. Articolul punea în lumină progresele recente din domeniul geneticii. Deşi, aşa cum ne putem aştepta, nu toţi savanţii sînt de comun acord, tabloul prezentat conduce la concluzia că toţi oamenii au un strămoş comun pe plan genetic. Întrucît sîntem cu toţii fraţi, aşa cum Biblia a afirmat de mult timp, n–ar trebui oare să se bucure toţi de dreptate? N–ar trebui să avem cu toţii dreptul la un tratament imparţial, indiferent care ar fi culoarea pielii noastre, tipul de păr, sau alte caracteristici exterioare? (Geneza 11:1; Fapte 10:34, 35). Mai rămîne încă întrebarea: cum şi cînd va fi instaurată această dreptate?

18. Pe ce se întemeia afirmaţia lui Pavel referitoare la modul cum trata Dumnezeu cu oamenii?

¹⁸ În versetul 26 Pavel a subliniat faptul că era un lucru de aşteptat din partea Creatorului ca el să aibă o voinţă sau un scop referitor la omenire. Apostolul cunoştea faptul că atunci cînd Dumnezeu tratase cu naţiunea Israel, el decretase unde aveau să trăiască membrii acesteia şi cum aveau să fie trataţi de alte naţiuni (Exod 23:31, 32; Numere 34:1–12; Deuteronom 32:49–52). Desigur, auditorii lui Pavel s–au putut gîndi plini de mîndrie la trecutul lor. În orice caz, fie că ei ştiau acest lucru, fie că nu, Iehova Dumnezeu anunţase în mod profetic timpul sau momentul din istorie cînd Grecia avea să fie a cincea mare putere mondială (Daniel 7:6; 8:5–8, 21; 11:2, 3). Dat fiind faptul că acest Dumnezeu poate manevra chiar naţiunile, nu este oare raţional să dorim să–l cunoaştem?

19. De ce este raţională ideea lui Pavel din Fapte 17:27?

¹⁹ Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu ne–ar fi lăsat în ignoranţă cu privire la el, astfel încît să–l căutăm bîjbîind. El le–a dat atît atenienilor cît şi nouă o bază pentru a–l putea cunoaşte. La Romani 1:20 Pavel a scris mai tîrziu: „Însuşirile sale [ale lui Dumnezeu] invizibile, ba chiar şi puterea sa eternă şi divinitatea sa, se văd cu claritate de la crearea lumii, deoarece ele sînt percepute prin intermediul lucrurilor care au fost făcute.“ Prin urmare, Dumnezeu nu este, în realitate, atît de departe de noi, dacă dorim să–l găsim şi să învăţăm să–l cunoaştem. — Fapte 17:27.

20. Cum se dovedeşte a fi adevărat faptul că prin Dumnezeu „avem viaţa, ne mişcăm şi existăm“?

²⁰ Recunoştinţa este aceea care trebuie să ne îndemne să–l căutăm pe Dumnezeu, după cum ne sugerează Fapte 17:28. Dumnezeu ne–a dat viaţa. La drept vorbind, noi avem mai mult decît viaţă în înţelesul simplu al cuvîntului, aşa cum are viaţă un copac. Noi şi majoritatea animalelor, avem cea mai înaltă capacitate, aceea de a ne mişca. Nu sîntem noi fericiţi de acest lucru? Pavel duce însă argumentarea mai departe. Noi existăm ca fiinţe inteligente, dotate cu personalitate. Creierul cu care ne–a înzestrat Dumnezeu ne face capabili să gîndim, să înţelegem principii abstracte (cum ar fi cel al adevăratei dreptăţi) şi să sperăm — da, să privim spre viitoarea împlinire a voinţei lui Dumnezeu. Aşa cum poţi remarca, Pavel trebuie să–şi fi dat seama că filozofilor epicurieni şi stoici le–ar fi fost greu să accepte aceste cuvinte. Pentru a–i ajuta, el a citat unul din poeţii greci, cunoscut şi respectat de aceştia, poet care se exprimase într–un mod asemănător: „Căci şi noi sîntem descendenţii săi.“

21. La ce ar trebui să ne îndemne faptul că sîntem descendenţi ai lui Dumnezeu?

²¹ Dacă cineva apreciază faptul că noi sîntem descendenţii sau creaturile Dumnezeului Preaînalt, lucrul cel mai potrivit pe care–l poate face este să se îndrepte spre acesta, pentru a fi îndrumat cum să trăiască. Îndrăzneala de care a dat dovadă Pavel în timp ce se afla la cîţiva paşi de Acropole este demnă de admiraţia noastră. El a argumentat în mod curajos faptul că Creatorul nostru este în mod cert mai mare decît orice statuie făcută de oameni, mai mare chiar decît acea statuie din aur şi fildeş din Partenon. Oricine acceptă afirmaţia lui Pavel trebuie să fie de acord totodată şi cu faptul că Dumnezeu nu poate fi asemănat nici cu idolii cărora le aduc închinare oamenii din timpul nostru. — Isaia 40:18–26.

22. Cum este implicată căinţa dacă dorim să ne bucurăm de dreptate?

²² Aceasta nu este o simplă chestiune tehnică pe care cineva se poate mărgini să o accepte cu mintea, continuînd să trăiască însă la fel ca înainte. Pavel a clarificat lucrul acesta în versetul 30: „Într–adevăr Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei asemenea ignoranţe [de a–ţi imagina că Dumnezeu este asemenea unui idol fără valoare sau că ar putea accepta închinarea prin intermediul unui astfel de obiect]. Însă, îi spune acum omenirii ca toţi, pretutindeni, să se căiască.“ Astfel, în timp ce făcea să prindă contur concluzia sa plină de forţă, Pavel a prezentat o idee senzaţională — căinţa! Prin urmare, dacă ne îndreptăm spre Dumnezeu pentru a găsi adevărata dreptate, aceasta înseamnă că trebuie să manifestăm căinţă. Ce pretinde acest lucru din partea noastră? Şi cum anume va asigura Dumnezeu dreptatea pentru toţi?

[Notă de subsol]

Poţi să răspunzi?

◼ Care era situaţia religioasă pe care a constatat–o Pavel în Atena, şi ce situaţie asemănătoare există astăzi?

◼ În ce mod este Dumnezeu mai mare decît toate zeităţile false cărora li se aducea închinare în Atena din timpul lui Pavel?

◼ Ce fapt fundamental referitor la modul cum a creat Dumnezeu specia umană dovedeşte că ar trebui să existe dreptate pentru toţi?

◼ Cum ar trebui să reacţioneze oamenii dacă înţeleg măreţia lui Dumnezeu?

[Chenarul de la pagina 6]

Dreptate pentru toţi — Fapte, capitolul 17

„16. Şi în timp ce Pavel aştepta în Atena, spiritul său se irita în el, văzînd că oraşul era plin de idoli. 17. Deci el discuta în sinagogă cu iudeii şi cu ceilalţi oameni care se închinau lui Dumnezeu şi, în fiecare zi, în locul ce servea drept piaţă, cu cei pe care îi întîlnea acolo. 18. Dar unii dintre filozofii epicurieni şi stoici s–au angajat într–o discuţie în contradictoriu cu el şi unii ziceau: «Ce vrea să spună guralivul acesta?» Iar alţii: «Pare să fie un proclamator al unor divinităţi străine.» Aceasta, deoarece el anunţa vestea bună despre Isus şi învierea. 19. Aşa că au pus mîna pe el şi l–au dus la Areopag, zicînd: «Am putea şti şi noi ce este această învăţătură nouă despre care vorbeşti tu? 20. Căci tu introduci nişte lucruri care sînt străine urechilor noastre. Am dori să ştim ce înseamnă aceste lucruri.» 21. Într–adevăr, toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu îşi petreceau timpul liber cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou. 22. Pavel deci, stînd în picioare în mijlocul Areopagului, a zis:

«Bărbaţi ai Atenei, văd că în toate lucrurile se pare că sînteţi dedicaţi mai mult decît alţii temerii de divinităţi. 23. De pildă, în timp ce treceam şi priveam cu atenţie obiectele voastre de veneraţie, am găsit şi un altar pe care era gravat: ‘Unui Dumnezeu necunoscut’. Deci ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, tocmai aceasta vă vestesc eu. 24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea, fiind, aşa cum este Acesta, Domn al cerului şi al pămîntului, nu locuieşte în temple făcute de mîini omeneşti, 25. nici nu este servit de mîini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, pentru că el însuşi le dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26. Şi dintr–un singur om el a făcut fiecare naţiune a oamenilor, ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pămîntului, şi a decretat perioade de timp fixate şi a stabilit limite locuinţei oamenilor, 27. pentru ca ei să–l caute pe Dumnezeu, chiar dacă ar fi să bîjbîie după el şi să–l găsească într–adevăr, cu toate că, de fapt, el nu este departe de nici unul dintre noi. 28. Deoarece prin el avem viaţă, ne mişcăm şi existăm, întocmai cum au spus unii dintre poeţii voştri: ‘Căci şi noi sîntem descendenţii săi.’

29. Dat fiind faptul că sîntem descendenţi ai lui Dumnezeu, nu trebuie să ne imaginăm că Fiinţa Divină este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, asemenea cu ceva sculptat prin arta şi ingeniozitatea omului. 30. Într–adevăr, Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei asemenea ignoranţe, însă îi spune acum omenirii ca toţi, de pretutindeni, să se căiască. 31. Aceasta deoarece el a fixat o zi în care îşi propune să judece cu dreptate pămîntul locuit prin intermediul unui om pe care l–a numit, oferindu–le o garanţie tuturor prin faptul că l–a înviat din morţi.»“

[Chenarul de la pagina 7]

Universul a fost creat

În 1980, dr. John A. O’Keefe de la NASA (Administraţia Naţională Pentru Aeronautică şi Spaţiu) a scris: „Subscriu la ideea lui Jastrow că astronomia modernă a descoperit dovada sigură a faptului că Universul a fost creat cu aproximativ cincisprezece pînă la douăzeci de miliarde de ani în urmă.“ „Consider că este foarte emoţionant să observăm cum dovezile în favoarea Creaţiei (...) sînt atît de clar imprimate pe tot ce ne înconjoară: munţii, cerul, undele radio şi cele mai fundamentale legi ale fizicii.“

[Chenarul de la pagina 9]

„În căutarea lui Adam şi Eva“

Sub acest titlu, un articol din Newsweek spunea printre altele: „Veteranul arheolog Richard Leakey a declarat în 1977: «Omul, aşa cum este el astăzi, nu s–a născut într–un singur loc.» Dar în prezent geneticienii sînt înclinaţi să creadă altfel (...) «Dacă este corectă, şi pariez că este, această idee este extrem de importantă» declară Stephen Jay Gould, paleontolog şi eseist la Universitatea Harward. «Aceasta ne ajută să ne dăm seama că toate fiinţele umane, în pofida deosebirilor în ceea ce priveşte înfăţişarea exterioară, sînt în realitate membrii ai unei singure entităţi, şi au o origine foarte recentă, dintr–un singur loc. Există un fel de fraternitate biologică mult mai profundă decît ne–am imaginat vreodată.»“ — 11 ianuarie 1988.