Continuaţi să zidiţi congregaţia!
„Continuaţi să vă mângâiaţi unii pe alţii şi să vă zidiţi unii pe alţii.“ (1 TES. 5:11)
1. a) De ce binecuvântări ne bucurăm ca membri ai congregaţiei creştine? b) Ce probleme avem încă de înfruntat?
CE BINECUVÂNTARE extraordinară este să fii membru al congregaţiei creştine! Te bucuri de o prietenie strânsă cu Iehova. Eşti scutit de consecinţele grave ale unui mod de viaţă nescriptural, fiindcă te bizui pe îndrumarea Bibliei. Eşti înconjurat de prieteni adevăraţi, care îţi vor binele. Da, te bucuri de multe binecuvântări! Totuşi, majoritatea creştinilor se confruntă cu tot felul de probleme. Unii au, poate, nevoie de ajutor pentru a înţelege lucrurile mai profunde ale Bibliei. Alţii sunt bolnavi, deprimaţi sau suportă consecinţele unor decizii neînţelepte. În plus, cu toţii trăim într-o lume înstrăinată de Dumnezeu.
2. Ce ar trebui să facem când fraţii trec prin situaţii dificile, şi de ce?
2 Niciunul dintre noi nu vrea să-i vadă pe fraţii de credinţă suferind sau confruntându-se cu probleme. Comparând congregaţia cu un corp, apostolul Pavel a spus: „Dacă un mădular suferă, toate celelalte mădulare suferă cu el“ (1 Cor. 12:12, 26). Când fraţii şi surorile trec prin situaţii dificile, cu toţii trebuie să depunem eforturi pentru a-i ajuta. În Biblie găsim episoade în care membrii congregaţiei s-au ajutat unii pe alţii să facă faţă problemelor. Pe măsură ce vom analiza aceste relatări, gândeşte-te cum ţi-ai putea oferi şi tu ajutorul într-un mod asemănător. Cum poţi să-ţi ajuţi fraţii pe plan spiritual, ‘zidind’ astfel congregaţia lui Iehova?
„L-au luat cu ei“
3, 4. Cum l-au ajutat Aquila şi Priscila pe Apolo?
3 Când Apolo s-a stabilit în Efes, era deja un evanghelizator zelos. În relatarea din Faptele se spune: „Pentru că era înflăcărat de spirit, vorbea şi preda corect lucrurile referitoare la Isus, dar cunoştea numai botezul lui Ioan“. Având în vedere că Apolo nu cunoştea botezul „în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt“, se pare că îi depuseseră mărturie fie discipolii lui Ioan Botezătorul, fie continuatorii lui Isus înainte de Penticosta din 33 e.n. Deşi Apolo era zelos, existau unele lucruri importante pe care nu le înţelegea. Însă asocierea cu fraţii de credinţă l-a ajutat foarte mult (Fap. 1:4, 5; 18:25; Mat. 28:19).
4 Când Aquila şi Priscila, un cuplu de creştini, l-au auzit pe Apolo vorbind plin de curaj în sinagogă, l-au luat cu ei şi l-au învăţat mai multe lucruri. (Citeşte Faptele 18:24–26.) Un gest de iubire, nu-i aşa? Fără îndoială, Aquila şi Priscila l-au ajutat pe Apolo cu mult tact şi nu l-au făcut să se simtă criticat. El pur şi simplu nu cunoştea perioada de început a congregaţiei creştine. Apolo le-a fost, în mod sigur, recunoscător noilor săi prieteni pentru că i-au împărtăşit aceste informaţii preţioase. Astfel, Apolo a putut ‘să-i ajute mult’ pe fraţii din Ahaia şi să depună o mărturie temeinică (Fap. 18:27, 28).
5. Ce ajutor plin de iubire oferă mii de proclamatori ai Regatului, şi cu ce rezultat?
5 În prezent, mulţi fraţi le sunt foarte recunoscători celor care i-au ajutat să înţeleagă Biblia. Între ei s-au legat prietenii durabile. În majoritatea cazurilor, pentru a-i ajuta pe alţii să înţeleagă adevărul este nevoie să studiem Biblia cu ei pe parcursul mai multor luni. Proclamatorii Regatului sunt dispuşi să depună aceste eforturi deoarece sunt conştienţi că fac o lucrare vitală (Ioan 17:3). Este, într-adevăr, o mare bucurie să vezi că oamenii înţeleg adevărul, trăiesc în armonie cu el şi îşi dedică viaţa înfăptuirii voinţei lui Iehova!
„Avea o bună mărturie“
6, 7. a) De ce l-a ales Pavel pe Timotei ca însoţitor în călătoriile sale? b) Ce progrese a făcut Timotei în urma ajutorului primit?
6 Când apostolii Pavel şi Sila au vizitat Listra în cea de-a doua călătorie misionară, l-au întâlnit pe Timotei, care avea probabil în jur de 20 de ani. „El avea o bună mărturie din partea fraţilor din Listra şi din Iconium.“ Eunice, mama lui Timotei, şi Lois, bunica sa, făceau parte din congregaţia creştină, însă nu şi tatăl său (2 Tim. 1:5). Se pare că Pavel cunoscuse această familie cu câţiva ani mai înainte, în timpul primei sale vizite în acea regiune. Acum însă, Pavel a manifestat un interes deosebit faţă de Timotei, întrucât acesta părea un tânăr remarcabil. Cu aprobarea corpului de bătrâni, Timotei a devenit ajutorul lui Pavel în lucrarea misionară. (Citeşte Faptele 16:1–3.)
7 Timotei a avut multe de învăţat de la prietenul său mai în vârstă. El a progresat atât de mult, încât, după un timp, Pavel l-a trimis cu toată încrederea să viziteze congregaţiile ca reprezentant al său. El a colaborat cu Pavel aproximativ 15 ani. Astfel, dintr-un tânăr fără experienţă şi, probabil, timid, Timotei a ajuns un supraveghetor foarte bun (Filip. 2:19–22; 1 Tim. 1:3).
8, 9. Cum îi pot încuraja membrii congregaţiei pe tineri? Daţi un exemplu.
8 În congregaţii există tineri şi tinere cu un mare potenţial. Dacă sunt încurajaţi şi îndrumaţi de prieteni cu o bună spiritualitate, ei se pot califica pentru a primi responsabilităţi mai mari în poporul lui Iehova. Gândeşte-te acum la congregaţia ta. Îţi vin în minte tineri care, la fel ca Timotei, s-ar putea pune la dispoziţie în organizaţia lui Iehova? Dacă îi vei susţine şi îi vei încuraja, ar putea deveni pionieri, betelişti, misionari sau supraveghetori itineranţi. Cum îi poţi ajuta să atingă astfel de obiective?
9 Martin, care slujeşte la Betel de 20 de ani, îşi aminteşte cu recunoştinţă interesul pe care un supraveghetor de circumscripţie l-a arătat faţă de el cu 30 de ani în urmă, în timp ce predicau împreună. Fratele i-a vorbit cu entuziasm despre anii din tinereţe în care slujise la Betel. El l-a îndemnat pe Martin să se gândească la posibilitatea de a se pune la dispoziţie într-un mod asemănător. Martin consideră că acea conversaţie, pe care n-o va uita niciodată, i-a influenţat foarte mult deciziile de mai târziu. Într-adevăr, şi tu le poţi face mult bine prietenilor tăi tineri vorbind cu ei despre obiective spirituale!
„Să le vorbiţi consolator sufletelor deprimate“
10. Cum s-a simţit Epafrodit, şi de ce?
10 Când apostolul Pavel era întemniţat la Roma din cauza credinţei sale, Epafrodit a făcut o călătorie lungă şi obositoare pentru a-l vizita. El a venit la Pavel ca mesager al fraţilor din Filipi şi i-a adus un dar din partea acestora. În plus, intenţiona să rămână alături de Pavel pentru a-l ajuta în această situaţie grea. Însă, în timpul şederii la Roma, Epafrodit s-a îmbolnăvit şi „era aproape să moară“. Simţind că nu şi-a îndeplinit misiunea, s-a mâhnit foarte mult (Filip. 2:25–27).
11. a) De ce n-ar trebui să fim surprinşi dacă unii fraţi sunt deprimaţi? b) Ce i-a sfătuit Pavel pe filipeni să facă pentru a-l ajuta pe Epafrodit?
11 Mulţi oameni sunt deprimaţi din cauza presiunilor la care sunt supuşi. Potrivit unei statistici a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 1 din 5 oameni sunt deprimaţi într-o anumită perioadă din viaţă. Şi slujitorii lui Iehova pot trece printr-o astfel de stare. O persoană poate ajunge să fie deprimată din cauza greutăţilor materiale, a sănătăţii precare sau a propriilor greşeli şi slăbiciuni. Cum îl puteau ajuta filipenii pe Epafrodit? Pavel a scris: „Primiţi-l cu căldură, aşa cum îi primiţi de obicei pe cei care îi slujesc Domnului, cu toată bucuria. Continuaţi să-i preţuiţi pe astfel de oameni, fiindcă pentru lucrarea Domnului a fost el aproape de moarte, punându-şi sufletul în pericol, ca să compenseze întru totul absenţa voastră şi să-mi slujească în locul vostru“ (Filip. 2:29, 30).
12. Cum îi putem mângâia pe cei deprimaţi?
12 Şi noi trebuie să-i încurajăm pe fraţii descurajaţi sau deprimaţi. Fără îndoială, avem motive să-i lăudăm pentru serviciul adus lui Iehova. Poate că au făcut mari schimbări în viaţă ca să vină la adevăr sau ca să slujească cu timp integral. Noi le preţuim eforturile şi îi putem asigura că şi Iehova le preţuieşte. Din cauza vârstei înaintate sau a problemelor de sănătate, unii fraţi fideli nu mai pot face la fel de mult ca înainte. Totuşi, ei merită respectul nostru pentru anii petrecuţi în serviciul lui Iehova. Indiferent de situaţie, Iehova le dă următorul sfat slujitorilor săi fideli: „Să le vorbiţi consolator sufletelor deprimate, să-i sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi îndelung răbdători faţă de toţi“ (1 Tes. 5:14).
„Să-l iertaţi cu bunăvoinţă şi să-l mângâiaţi“
13, 14. a) Ce decizie importantă a luat congregaţia din Corint, şi de ce? b) Ce efect a avut excluderea păcătosului din congregaţie?
13 În secolul I, în congregaţia din Corint a apărut o problemă: unul dintre membrii ei practica fornicaţia. Conduita lui ameninţa curăţenia congregaţiei, şocându-i chiar şi pe cei din afara ei. De aceea, Pavel le-a spus corintenilor să-l înlăture din congregaţie pe acel păcătos care nu se căia (1 Cor. 5:1, 7, 11–13).
14 Disciplinarea a dat rezultate. Congregaţia a fost ocrotită împotriva influenţei corupătoare, iar păcătosul şi-a venit în fire şi s-a căit sincer. În cea de-a doua scrisoare adresată congregaţiei, Pavel i-a îndemnat pe corinteni să-l primească înapoi pe acel bărbat, întrucât conduita sa dovedea căinţă. Însă Pavel i-a mai îndemnat ceva: „Să-l iertaţi cu bunăvoinţă şi să-l mângâiaţi, ca nu cumva omul acela să fie copleşit de tristeţea lui nespus de mare“. (Citeşte 2 Corinteni 2:5–8.)
15. Cum ar trebui să ne purtăm cu o persoană care a fost reintegrată?
15 Ce învăţăm din această relatare? Fără îndoială, ne întristăm când cineva trebuie să fie exclus din congregaţie. Probabil că persoana respectivă a dezonorat numele lui Dumnezeu şi a pătat reputaţia congregaţiei. Sau poate că a păcătuit chiar împotriva unuia dintre noi. Totuşi, când bătrânii care analizează cazul decid în armonie cu îndrumarea divină că un păcătos care se căieşte poate fi reintegrat, aceasta arată că Iehova l-a iertat (Mat. 18:17–20). N-ar trebui să ne străduim să-l imităm pe Iehova? Într-adevăr, dacă am fi aspri şi neiertători, ar însemna că ne împotrivim lui Iehova. De aceea, ‘să-l asigurăm de iubirea noastră’ pe cel care se căieşte cu adevărat şi este reintegrat! Astfel, vom contribui la pacea şi unitatea congregaţiei lui Dumnezeu şi vom avea aprobarea sa (Mat. 6:14, 15; Luca 15:7).
„Îmi este de folos“
16. De ce a fost Pavel dezamăgit de Marcu?
16 O altă relatare biblică arată că nu trebuie să nutrim resentimente faţă de cei care ne-au dezamăgit. Ioan Marcu, de exemplu, l-a dezamăgit profund pe Pavel. Când Pavel şi Barnaba şi-au început prima călătorie misionară, Marcu i-a însoţit pentru a-i ajuta. Însă, la un moment dat, dintr-un motiv pe care nu-l cunoaştem, Ioan Marcu i-a părăsit şi s-a întors acasă. Pavel a fost atât de dezamăgit, încât, atunci când pregătea a doua călătorie misionară, s-a certat cu Barnaba, întrucât acesta voia să-l ia din nou cu ei pe Marcu. Din cauza celor întâmplate în prima călătorie, Pavel nu voia ca Marcu să mai vină cu ei. (Citeşte Faptele 13:1–5, 13; 15:37, 38.)
17, 18. a) De unde ştim că neînţelegerea dintre Pavel şi Marcu s-a rezolvat? b) Ce putem învăţa din acest episod?
17 Marcu a continuat activitatea de misionar într-un alt teritoriu, alături de Barnaba (Fap. 15:39). Înţelegem deci că Marcu nu s-a lăsat descurajat din cauză că Pavel refuzase să-l ia în călătoria misionară. Marcu s-a dovedit un creştin fidel şi demn de încredere, lucru care reiese din cuvintele scrise după câţiva ani de Pavel în timp ce era închis la Roma. Pavel i-a trimis lui Timotei o scrisoare în care l-a chemat la el şi i-a cerut ‘să-l aducă pe Marcu, căci îi era de folos pentru slujire’ (2 Tim. 4:11). Aşadar, Pavel era convins că Marcu făcuse progrese.
18 Din acest episod putem învăţa o lecţie. Marcu a cultivat calităţile unui bun misionar. El nu s-a poticnit pentru că iniţial fusese respins de Pavel. Întrucât amândoi erau bărbaţi spirituali, n-au păstrat resentimente unul faţă de celălalt. Dimpotrivă, mai târziu, Pavel l-a considerat pe Marcu un ajutor preţios. Aşadar, după ce ne rezolvăm neînţelegerile, iar problemele dispar, cel mai bun lucru este să lăsăm totul în urmă şi să continuăm să-i ajutăm pe alţii să facă progrese spirituale. Dacă ne vom concentra asupra calităţilor pe care le au fraţii noştri, vom contribui la zidirea congregaţiei.
Rolul fiecăruia în congregaţie
19. Cum pot membrii congregaţiei să se ajute unii pe alţii?
19 În aceste ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’, ai nevoie de ajutorul fraţilor şi al surorilor din congregaţie, iar ei au nevoie de ajutorul tău (2 Tim. 3:1). Poate că un frate se află într-o situaţie dificilă şi nu ştie ce să facă. Iehova însă ştie şi se poate folosi de diferiţi membri ai congregaţiei, inclusiv de tine, ca să-l ajute pe acel frate să ia cea mai bună decizie (Is. 30:20, 21; 32:1, 2). Să urmăm deci îndemnul lui Pavel: „Continuaţi să vă mângâiaţi unii pe alţii şi să vă zidiţi unii pe alţii, aşa cum de fapt şi faceţi“! (1 Tes. 5:11)
Cum aţi răspunde?
• De ce este nevoie ‘să ne zidim unii pe alţii’?
• Ce fel de probleme i-am putea ajuta pe alţii să depăşească?
• De ce avem nevoie de ajutorul fraţilor din congregaţie?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]
Când un frate de credinţă trece printr-o situaţie dificilă, putem să-l susţinem
[Legenda fotografiei de la pagina 12]
În congregaţii există tineri şi tinere cu un mare potenţial