MILET

Oraș pe coasta vestică a Asiei Mici. Ruinele Miletului se găsesc lângă gura de vărsare a râului Meandru (Menderes). În vechime, orașul avea patru porturi. Din câte se pare, în secolul al VII-lea î.e.n., ionienii au transformat Miletul într-un centru comercial înfloritor, într-o metropolă, ce avea numeroase colonii la Marea Neagră și în Egipt. Produsele de lână din Milet au ajuns foarte cunoscute. Ca dovadă, în Septuaginta, în Ezechiel 27:18, „lâneturile din Milet” sunt menționate printre produsele importate de Tir. Miletul a fost și orașul unor filozofi renumiți, precum Thales (c. 625–547 î.e.n.), considerat a fi părintele geometriei, astronomiei și filozofiei grecești. În secolul al V-lea î.e.n., Miletul a fost asediat și distrus de persani deoarece se răsculase împotriva lor. Mai târziu, în 334 î.e.n., orașul reconstruit a fost cucerit de Alexandru cel Mare. În epoca elenistică și în cea romană, în Milet s-au construit numeroase edificii, unele dintre ele fiind adevărate monumente arhitecturale. Din această perioadă datează și impresionantele ruine ale unui teatru imens, construit în câmp deschis.

Cu trecerea timpului, Miletul și-a pierdut din importanță, posibil deoarece porturile sale n-au mai putut fi folosite din cauza aluviunilor aduse de râul Meandru. Din câte se pare, vechiul oraș era situat pe un promontoriu ce înainta în mare de la țărmul sudic al golfului Latmos. Însă, în prezent, ruinele orașului se găsesc la circa 8 km distanță de țărm, golful de odinioară devenind un lac.

Vizitele lui Pavel. Apostolul Pavel a vizitat Miletul în aproximativ 56 e.n. El intenționa să ajungă la Ierusalim pe cât posibil înainte de Penticostă și, de aceea, nu voia să stea în Asia Mică mai mult decât era necesar. Din câte se pare, pe când era la Asos, Pavel a decis să se îmbarce pe o corabie ce trecea pe lângă Efes. Însă el nu a neglijat necesitățile congregației din acest oraș. Astfel, din Milet, fără îndoială prin intermediul unui mesager, Pavel i-a chemat pe bătrânii congregației din Efes, aflat la circa 50 km distanță. Se pare că a durat mai puțin ca mesagerul să ajungă la Efes, iar bătrânii de acolo să vină la Milet (posibil, cel puțin trei zile) decât ar fi durat dacă Pavel ar fi călătorit de la Asos la Efes. Probabil, corabia (corăbiile) pe care se putea îmbarca din Asos spre Efes făcea(u) mai multe escale decât cea (cele) pe care se putea îmbarca spre Milet. Sau, probabil, dacă Pavel s-ar fi oprit la Efes, situația existentă acolo l-ar fi făcut să întârzie (Fa 20:14-17).

În discuția cu bătrânii congregației din Efes, Pavel le-a reamintit cum și-a îndeplinit serviciul în mijlocul lor, i-a îndemnat să fie atenți la ei înșiși și la turmă și i-a pus în gardă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau ‘lupii asupritori’, ce aveau să intre în congregație. De asemenea, Pavel i-a încurajat să rămână treji și să păstreze în minte exemplul său. Întrucât apostolul le-a spus că nu-l vor mai vedea, acești supraveghetori au plâns mult și „s-au aruncat de gâtul lui ..., sărutându-l cu tandrețe”. Apoi l-au condus la corabie (Fa 20:18-38).

Se pare că Pavel a revenit la Milet la un anumit timp după prima sa detenție la Roma. Trofim, care mai înainte îl însoțise în călătoria de la Milet la Ierusalim, s-a îmbolnăvit, astfel că apostolul a trebuit să-l lase la Milet. (Compară cu Fa 20:4; 21:29; 2Ti 4:20.)