Isus hrăneşte mulţi oameni prin intermediul câtorva

 1–3. Cum a hrănit Isus o mare mulţime în apropiere de Betsaida? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

SĂ NE imaginăm următoarea scenă. (Citeşte Matei 14:14–21.) Este anul 32 e.n., cu puţin timp înainte de sărbătoarea Paştelui. O mare mulţime, alcătuită din aproximativ 5 000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii, îi urmează pe Isus şi pe discipolii săi într-un loc pustiu din apropiere de Betsaida, un sat aflat pe ţărmul de nord al Mării Galileii.

² Când îi vede, lui Isus i se face milă de ei, astfel că îi vindecă pe bolnavi şi îi învaţă pe toţi multe lucruri despre Regatul lui Dumnezeu. Când se înserează, discipolii îi spun lui Isus să-i lase pe oameni să meargă în satele din apropiere ca să-şi cumpere mâncare. Însă Isus le zice discipolilor: „Daţi-le voi ceva să mănânce“. Cuvintele lui Isus îi pun în încurcătură deoarece nu au la dispoziţie decât cinci pâini şi doi peşti.

³ Plin de compasiune, Isus face un miracol — singurul consemnat de toţi cei patru scriitori ai evangheliilor (Mar. 6:35–44; Luca 9:10–17; Ioan 6:1–13). Isus le zice discipolilor să le spună celor din mulţime să se întindă pe iarbă în grupuri de 50 şi de 100. După ce rosteşte o binecuvântare, el începe să frângă pâinile şi să împartă peştii. Apoi, el nu le dă direct oamenilor hrana, ci o împarte „discipolilor, iar discipolii, mulţimilor“. În mod surprinzător, hrana este mai mult decât suficientă! Să ne gândim: Isus a hrănit mii de oameni prin intermediul câtorva: discipolii săi.a

 4. a) Ce fel de hrană a considerat Isus că era mai important să le dea continuatorilor săi şi de ce? b) Ce vom analiza în acest articol şi în următorul?

⁴ Însă Isus era şi mai preocupat să le dea continuatorilor săi hrană spirituală. El ştia că asimilarea hranei spirituale, adică adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, îi ajută pe oameni să obţină viaţă veşnică (Ioan 6:26, 27; 17:3). Compasiunea care l-a motivat pe Isus să hrănească mulţimile cu pâine şi peşte l-a îndemnat şi să folosească o mare parte din timpul său pentru a-şi instrui discipolii (Mar. 6:34). Însă el era conştient că nu avea să mai rămână mult timp pe pământ şi că urma să se întoarcă în cer (Mat. 16:21; Ioan 14:12). Cum avea Isus să-şi hrănească din punct de vedere spiritual continuatorii după întoarcerea sa la cer? El avea să urmeze acelaşi model pe care l-a stabilit când a fost pe pământ: avea să hrănească mulţi oameni prin intermediul câtorva. Însă cine urmau să fie aceştia? Să vedem mai întâi cum i-a hrănit Isus pe toţi continuatorii săi unşi din secolul I prin intermediul câtorva. Apoi, în articolul următor, vom analiza răspunsul la o întrebare foarte importantă pentru fiecare dintre noi: Cum îi putem identifica pe cei prin intermediul cărora Cristos ne hrăneşte în prezent?

 5, 6. a) Ce decizie importantă a luat Isus pentru a se asigura că discipolii săi aveau să fie bine hrăniţi din punct de vedere spiritual după moartea sa? b) Cum şi-a pregătit Isus apostolii pentru rolul important pe care aveau să-l îndeplinească după moartea sa?

⁵ Un cap de familie responsabil ia măsuri pentru ca familia să aibă cele necesare în eventualitatea în care el ar muri. În mod asemănător, Isus, care avea să devină Capul congregaţiei creştine, a luat măsuri pentru ca, după moartea sa, continuatorii lui să aibă cele necesare din punct de vedere spiritual (Ef. 1:22). De exemplu, cu aproximativ doi ani înainte de moartea sa, Isus a luat o decizie importantă. El i-a ales pe primii dintre cei prin intermediul cărora avea să hrănească mulţi oameni. Să vedem cum a procedat el.

⁶ După ce s-a rugat o noapte întreagă, Isus şi-a chemat discipolii şi a ales dintre ei doisprezece apostoli (Luca 6:12–16). În următorii doi ani, el a petrecut mult timp cu ei, învăţându-i prin cuvânt şi prin propriul exemplu. Isus ştia că aveau multe de învăţat. De fapt, cei doisprezece au continuat să fie numiţi „discipoli“ (Mat. 11:1; 20:17). El le-a dat multe sfaturi preţioase şi i-a învăţat temeinic cum să predice (Mat. 10:1–42; 20:20–23; Luca 8:1; 9:52–55). Era clar că Isus îi pregătea pentru a îndeplini un rol important după moartea şi întoarcerea sa la cer.

 7. Cum a arătat Isus care urma să fie principala preocupare a apostolilor?

⁷ Ce rol urmau să aibă apostolii? Pe măsură ce Penticosta din anul 33 e.n. se apropia, era limpede că apostolii aveau să primească o ‘sarcină de supraveghere’ (Fap. 1:20). Însă care urma să fie principala lor preocupare? După învierea sa, Isus a dat un indiciu în acest sens într-o conversaţie pe care a purtat-o cu apostolul Petru. (Citeşte Ioan 21:1, 2, 15–17.) De faţă şi cu alţi apostoli, Isus i-a zis lui Petru: „Paşte oiţele mele!“. Isus a arătat astfel că apostolii săi aveau să se numere printre cei prin intermediul cărora urma să le dea hrană spirituală multor oameni. Ce dovadă emoţionantă şi convingătoare a iubirii lui Isus faţă de „oiţele“ sale!b

 8. Cum au arătat noii discipoli la Penticostă că au identificat mijlocul folosit de Cristos pentru a le da hrană?

⁸ Începând de la Penticosta din 33 e.n., Cristos, aflat în poziţie cerească, i-a folosit pe apostoli pentru a-i hrăni pe restul continuatorilor săi unşi. (Citeşte Faptele 2:41, 42.) Acest mijloc folosit de Isus a fost uşor de identificat de iudeii şi de prozeliţii care, la Penticostă, au devenit creştini unşi cu spirit. Plini de încredere, ei „perseverau în învăţătura apostolilor“. Potrivit unui erudit, verbul grecesc redat prin „perseverau“ transmite ideea de „fidelitate, statornicie şi concentrare în legătură cu un anumit mod de acţiune“. Noii discipoli doreau cu ardoare să se hrănească din punct de vedere spiritual şi ştiau exact unde puteau găsi această hrană. Cu o loialitate de neclintit, ei s-au îndreptat spre apostoli, care le-au explicat cuvintele şi acţiunile lui Isus şi i-au ajutat să înţeleagă semnificaţia versetelor care se refereau la el (Fap. 2:22–36).c

 9. Cum au arătat apostolii că se concentrau asupra responsabilităţii de a hrăni oile lui Isus?

⁹ Apostolii au continuat să se concentreze asupra responsabilităţii de a hrăni oile lui Isus. Să vedem, de exemplu, cum au rezolvat ei o problemă delicată ce ar fi putut provoca dezbinare în congregaţia nou formată. Este interesant că problema apărută avea legătură tot cu hrana, însă cu cea fizică. Văduvele de limbă greacă erau trecute cu vederea la împărţirea zilnică a hranei, lucru care nu se întâmpla şi cu văduvele de limbă ebraică. Cum au rezolvat apostolii această problemă? „Cei doisprezece“ au numit şapte fraţi calificaţi care să supravegheze împărţirea hranei, care era o activitate „necesară“. Fără îndoială, majoritatea apostolilor luaseră parte la împărţirea hranei când Isus hrănise în mod miraculos mulţimile. Însă acum ei au considerat că era mai important să se concentreze asupra oferirii hranei spirituale. Prin urmare, ei au stăruit în „serviciul cuvântului“ (Fap. 6:1–6).

10. Cum i-a folosit Cristos pe „apostolii şi bătrânii din Ierusalim“?

¹⁰ Până în anul 49 e.n., apostolilor li se alăturaseră şi alţi bătrâni calificaţi spiritualiceşte. (Citeşte Faptele 15:1, 2.) „Apostolii şi bătrânii din Ierusalim“ slujeau în calitate de corp de guvernare. Fiind Capul congregaţiei, Cristos a folosit acest mic grup de bărbaţi calificaţi spiritualiceşte pentru a clarifica unele chestiuni de doctrină şi pentru a supraveghea şi organiza lucrarea de predicare şi de instruire (Fap. 15:6–29; 21:17–19; Col. 1:18).

11, 12. a) Ce anume arată că Iehova a binecuvântat măsurile luate de Fiul său pentru a hrăni congregaţiile din secolul I? b) De ce era uşor de identificat mijlocul folosit de Cristos pentru a da hrană spirituală?

¹¹ A binecuvântat Iehova măsurile luate de Fiul său pentru a hrăni congregaţiile din secolul I? Fără îndoială! De unde ştim acest lucru? Iată ce se spune în cartea Faptele: „Şi, străbătând oraşele, ei [Pavel şi tovarăşii lui] le transmiteau celor de acolo hotărârile luate de apostolii şi de bătrânii din Ierusalim şi-i îndemnau să le respecte. Astfel, congregaţiile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr zi de zi“ (Fap. 16:4, 5). Să remarcăm că acele congregaţii au prosperat din punct de vedere spiritual deoarece au colaborat în mod loial cu corpul de guvernare din Ierusalim. Nu arată acest lucru că Iehova binecuvânta măsurile luate de Fiul său pentru a hrăni congregaţiile? Să nu uităm că prosperitatea spirituală este posibilă numai datorită binecuvântării lui Iehova (Prov. 10:22; 1 Cor. 3:6, 7).

¹² Am văzut până acum că Isus a urmat un model când şi-a hrănit continuatorii: El a hrănit mulţi oameni prin intermediul câtorva. Mijlocul folosit de el pentru a da hrană spirituală era uşor de identificat. În definitiv, apostolii — primii membri ai corpului de guvernare — puteau dovedi cu claritate că aveau sprijinul lui Dumnezeu. În Faptele 5:12 se spune: „Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor“.d Aşadar, la acea vreme, cei care deveneau creştini nu aveau niciun motiv să se întrebe: „Cine sunt cei prin intermediul cărora îşi hrăneşte Cristos oile?“. Însă, spre sfârşitul secolului I, situaţia s-a schimbat.

13, 14. a) Ce avertisment a dat Isus şi când au început să se împlinească cuvintele sale? b) Care au fost cele două direcţii din care a fost atacată congregaţia? (Vezi nota de la sfârşitul articolului.)

¹³ Aşa cum a prezis Isus, congregaţia creştină avea să fie supusă unui atac. Să ne amintim că, în ilustrarea sa profetică despre grâu şi neghină, Isus a avertizat că peste grâul proaspăt semănat (creştinii unşi) avea să fie semănată neghină (creştinii falşi). Celor două grupuri avea să li se permită să crească împreună până la seceriş, care urma să aibă loc la „încheierea unui sistem“ (Mat. 13:24–30, 36–43). Nu după mult timp, cuvintele lui Isus au început să se împlinească.e

¹⁴ Apostazia a început să-şi facă apariţia în secolul I, însă apostolii fideli ai lui Isus ‘au oprit’ răspândirea învăţăturilor false (2 Tes. 2:3, 6, 7). Dar, după ce a murit şi ultimul apostol, apostazia a prins rădăcini şi s-a dezvoltat de-a lungul perioadei de creştere, care a durat mai multe secole. În acea perioadă, neghina s-a înmulţit, în timp ce grâul era puţin. Nu mai exista un grup organizat care să furnizeze cu regularitate hrană spirituală. Însă, în cele din urmă, situaţia avea să se schimbe. Când anume?

15, 16. a) Ce roade a dat studiul sârguincios efectuat de Studenţii în Biblie? b) Ce întrebare apare în legătură cu Studenţii în Biblie?

¹⁵ Pe măsură ce perioada de creştere se apropia de sfârşit, interesul faţă de adevărul biblic a crescut simţitor. Să ne amintim că, în anii ’70 ai secolului al XIX-lea, un mic grup de cercetători sinceri ai adevărului au început să formeze clase biblice, care erau separate de neghină, adică de creştinii falşi din mijlocul bisericilor şi al sectelor creştinătăţii. Având o inimă umilă şi o minte deschisă, acei Studenţi în Biblie, cum se numeau ei, au studiat Scripturile sub rugăciune şi cu multă atenţie (Mat. 11:25).

¹⁶ Studiul sârguincios al Scripturilor a dat roade bogate. Acei Studenţi în Biblie loiali au demascat doctrine false şi au răspândit adevăruri spirituale tipărind şi distribuind pe scară largă publicaţii biblice. Lucrarea lor a sensibilizat inima şi a convins mintea multor oameni însetaţi după adevărul spiritual. Apare deci o întrebare demnă de luat în seamă: Erau Studenţii în Biblie din perioada premergătoare anului 1914 mijlocul folosit de Cristos pentru a-şi hrăni oile? Nu. Grâul şi neghina erau încă în perioada de creştere, iar mijlocul prin care Isus avea să dea hrană spirituală abia prindea contur. Încă nu sosise timpul ca neghina să fie separată de grâu.

17. Ce evenimente au început să se deruleze în 1914?

¹⁷ Aşa cum am văzut în articolul anterior, perioada secerişului a început în 1914. În acel an, au început să se deruleze mai multe evenimente. Isus a fost întronat ca Rege şi, tot atunci, au început zilele din urmă (Rev. 11:15). Din 1914 până în prima parte a anului 1919, Isus l-a însoţit pe Tatăl său la templul spiritual pentru a face o inspecţie şi o lucrare de purificare, foarte necesare la acea dată (Mal. 3:1–4).f Apoi, din 1919, a început strângerea grâului. Sosise, în sfârşit, timpul ca Isus Cristos să desemneze mijlocul prin care avea să dea hrană spirituală? Da, sosise!

18. a) Ce numire a prezis Isus că avea să facă? b) Ce întrebare importantă a apărut după începerea zilelor din urmă?

¹⁸ În profeţia sa despre timpul sfârşitului, Isus a prezis că avea să numească, sau să desemneze, mijlocul prin care urma să dea „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ (Mat. 24:45–47). Care avea să fie acel mijloc? Urmând modelul pe care l-a stabilit în secolul I, Isus avea să hrănească din nou mulţi oameni prin intermediul câtorva. Însă, după începerea zilelor din urmă, trebuia să se răspundă la o întrebare foarte importantă: Cine urmau să fie cei prin intermediul cărora Isus avea să dea hrană? În următorul articol se va analiza răspunsul la această întrebare, precum şi la alte întrebări referitoare la profeţia lui Isus.