7. Ce exemplu de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu a dat Pavel?

⁷ Acum, cînd cea de a treia călătorie misionară a lui Pavel se apropia de sfîrşitul ei (circa 56 e.n.), el a dat un excelent exemplu de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu (21:1–14). În Cezareea, el şi însoţitorii săi au rămas la Filip ale cărui patru fete virgine „profeţeau“, prezicînd evenimente prin spiritul sfînt. Acolo, profetul creştin Agab şi–a legat mîinile şi picioarele cu centura lui Pavel şi a fost mişcat de spiritul sfînt să spună că la Ierusalim iudeii îl vor lega pe posesorul centurii şi îl vor preda în mîinile păgînilor. „Sînt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus“, a spus Pavel. Discipolii s–au resemnat, zicînd: „Să se înfăptuiască voinţa lui Iehova.“

 9. În ce priveşte violenţa din partea mulţimii, ce paralelă se poate stabili între întîmplările prin care a trecut Pavel şi cele prin care trec Martorii lui Iehova de astăzi?

⁹ Martorii lui Iehova în numeroase ocazii i–au rămas fideli lui Dumnezeu, în faţa mulţimii violente. (Vezi, de exemplu, 1975 Yearbook of Jehovah’s Witnesses [Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1975], paginile 180–90). În mod asemănător, iudeii care proveneau din Asia Minor au întărîtat mulţimea împotriva lui Pavel (21:27–40). Văzîndu–l pe Trofim efeseanul împreună cu el, ei l–au acuzat în mod fals pe apostol că ar fi profanat templul, ducînd în el greci. El era gata să fie ucis, cînd tribunul roman Claudius Lysias cu oamenii săi a pus capăt acestei agitaţii. După cum i se prezisese (însă din cauza iudeilor), Lysias l–a pus pe Pavel în lanţuri (Fapte 21:11). Apostolul era gata să fie dus în cazarma din apropierea curţii templului, cînd Lysias a aflat că Pavel nu era un răzvrătit, ci un iudeu care avea voie să intre în incinta templului. Primind permisiunea de a vorbi, Pavel i s–a adresat mulţimii în ebraică.