Să proclamăm cu îndrăzneală Regatul lui Iehova!

„El (. . .) îi primea cu amabilitate pe toţi cei care veneau la el, predicîndu–le regatul lui Dumnezeu. — FAPTE 28:30, 31.

 1, 2. Ce dovedeşte că Pavel se bucura de sprijinul divin, şi ce exemplu a dat el?

IEHOVA îi susţine întotdeauna pe proclamatorii Regatului. Lucrul acesta s–a dovedit adevărat, în mod deosebit de evident, şi în cazul apostolului Pavel! Datorită sprijinului divin, el a compărut în faţa conducătorilor, a suportat acţiunile violente ale mulţimii dezlănţuite şi a proclamat cu îndrăzneală Regatul lui Iehova.

² Chiar şi atunci cînd se afla în stare de detenţie în Roma, Pavel „îi primea cu amabilitate pe toţi cei care veneau la el, predicîndu–le regatul lui Dumnezeu“ (Fapte 28:30, 31). Ce excelent exemplu pentru Martorii lui Iehova de astăzi! Noi avem multe de învăţat din serviciul sacru al lui Pavel, conform relatării lui Luca din ultimele capitole ale cărţii biblice a Faptelor. — 20:1–28:31.

El îşi zideşte fraţii de credinţă

 3. Ce s–a întîmplat la Troa, şi cine procedează ca el în zilele noastre?

³ După ce tulburarea mulţimii a luat sfîrşit la Efes, Pavel şi–a continuat cea de a treia călătorie misionară (20:1–12). Însă cînd era gata să se îmbarce pentru a pleca în Siria, el a aflat că iudeii puseseră la cale un complot împotriva sa. Deoarece ei îşi făcuseră planul să se îmbarce pe aceeaşi corabie şi să–l ucidă pe Pavel, acesta a plecat prin Macedonia. La Troa el a petrecut o săptămînă cu fraţii de credinţă, zidindu–i spiritual, aşa cum fac astăzi supraveghetorii itineranţi ai Martorilor lui Iehova. În noaptea dinaintea plecării sale, Pavel şi–a prelungit cuvîntarea pînă la miezul nopţii. Eutih, care era aşezat pe pervazul unei ferestre, era, evident, obosit din cauza activităţilor de peste zi şi a adormit. Prăbuşindu–se de la etajul al treilea, el a murit, dar Pavel l–a readus la viaţă. Ce bucurie trebuie să le fi produs lucrul acesta! Gîndiţi–vă atunci la bucuria care va rezulta din faptul că milioane de oameni vor fi înviaţi în lumea nouă care este acum aproape! — Ioan 5:28, 29.

 4. Ce i–a învăţat Pavel pe bătrînii din Efes cu privire la serviciul sacru?

⁴ În cursul călătoriei sale spre Ierusalim, Pavel s–a întîlnit la Milet cu bătrînii din Efes (20:13–21). El le–a amintit că îi învăţase „din casă în casă“ şi că „le depusese o mărturie temeinică atît iudeilor cît şi grecilor despre căinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus“. Cei care au devenit după aceea bătrîni s–au căit şi posedau credinţă. Apostolul i–a instruit, de asemenea, să le proclame necredincioşilor cu îndrăzneală Regatul în serviciul din casă în casă, la fel cum îl efectuează Martorii lui Iehova în zilele noastre.

 5. (a) În ce mod exemplar s–a lăsat Pavel îndrumat de spiritul sfînt? (b) De ce era necesar ca el să–i sfătuiască pe bătrîni să „ia seama la toată turma“?

⁵ Pavel se lăsa îndrumat de spiritul sfînt al lui Dumnezeu într–un mod exemplar (20:22–30). „Legat în spirit“, adică simţindu–se obligat să urmeze îndrumarea spiritului, apostolul s–a îndreptat spre Ierusalim, cu toate că acolo îl aşteptau lanţuri şi necazuri. El ţinea la viaţă, dar pentru el lucrul cel mai important era menţinerea integrităţii faţă de Dumnezeu, aşa cum ar trebui să fie şi pentru noi. Pavel i–a îndemnat pe bătrîni să „ia seama la toată turma în mijlocul căreia spiritul sfînt i–a numit supraveghetori“. După „plecarea“ sa (pe cît se pare în moarte), „lupi tiranici nu vor trata cu tandreţe turma“. Asemenea bărbaţi urmau să se ridice chiar printre bătrîni, iar discipolii cu mai puţin discernămînt aveau să accepte învăţăturile lor deformate. — 2 Tesaloniceni 2:6).

 6. (a) De ce putea Pavel să–i încredinţeze pe bătrîni lui Dumnezeu cu toată încrederea? (b) În ce fel a urmat Pavel principiul din Fapte 20:35?

⁶ Bătrînii trebuiau să rămînă treji spiritual, pentru a veghea împotriva apostaziei (20:31–38). Apostolul i–a învăţat Scripturile ebraice şi învăţăturile lui Cristos, a căror putere de a sfinţi îi putea ajuta să obţină Regatul ceresc drept „moştenire printre toţi cei sfinţiţi“. Amintindu–le că a lucrat pentru a–şi satisface propriile nevoi, precum şi pe cele ale asociaţilor săi, Pavel i–a îndemnat şi pe bătrîni să lucreze cu sîrguinţă (Fapte 18:1–3; 1 Tesaloniceni 2:9). Dacă vom acţiona în acelaşi mod şi îi vom ajuta şi pe alţii să dobîndească viaţa eternă, noi vom înţelege valoarea cuvintelor lui Isus: „Este mai multă fericire în a da decît în a primi.“ Sensul acestei declaraţii poate fi găsit în Evanghelii, dar declaraţia însăşi nu este citată de cît de Pavel, căruia poate că i–a fost transmisă oral sau prin inspiraţie. Noi ne putem bucura de multă fericire dacă manifestăm un spirit de sacrificiu la fel ca Pavel. El se dăruise pe sine atît de mult încît acum, la plecarea sa, bătrînii din Efes erau extrem de întristaţi!

Să se înfăptuiască voinţa lui Iehova

 7. Ce exemplu de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu a dat Pavel?

⁷ Acum, cînd cea de a treia călătorie misionară a lui Pavel se apropia de sfîrşitul ei (circa 56 e.n.), el a dat un excelent exemplu de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu (21:1–14). În Cezareea, el şi însoţitorii săi au rămas la Filip ale cărui patru fete virgine „profeţeau“, prezicînd evenimente prin spiritul sfînt. Acolo, profetul creştin Agab şi–a legat mîinile şi picioarele cu centura lui Pavel şi a fost mişcat de spiritul sfînt să spună că la Ierusalim iudeii îl vor lega pe posesorul centurii şi îl vor preda în mîinile păgînilor. „Sînt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus“, a spus Pavel. Discipolii s–au resemnat, zicînd: „Să se înfăptuiască voinţa lui Iehova.“

 8. Dacă uneori ne vine greu să acceptăm un sfat bun, de ce anume ne putem aduce aminte?

⁸ La Ierusalim, Pavel le–a povestit bătrînilor de acolo ce făcuse Dumnezeu printre păgîni prin intermediul serviciului său sacru (21:15–26). Dacă vine o zi în care ne este greu să acceptăm un sfat bun, putem să ne aducem aminte cum l–a acceptat Pavel în acea împrejurare. Pentru a dovedi că el nu i–a învăţat pe iudei în ţările păgîne „o apostazie faţă de Moise“, el a acceptat sfatul bătrînilor de a se purifica potrivit ritualurilor şi de a–şi acoperi cheltuielile pentru sine şi pentru ceilalţi patru. Deşi moartea lui Isus îndepărtase din drum legea lui Moise, Pavel nu a considerat că era greşit să îndeplinească prescripţiile ei privitoare la jurăminte. — Romani 7:12–14.

Molestaţi dar nu intimidaţi

 9. În ce priveşte violenţa din partea mulţimii, ce paralelă se poate stabili între întîmplările prin care a trecut Pavel şi cele prin care trec Martorii lui Iehova de astăzi?

⁹ Martorii lui Iehova în numeroase ocazii i–au rămas fideli lui Dumnezeu, în faţa mulţimii violente. (Vezi, de exemplu, 1975 Yearbook of Jehovah’s Witnesses [Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1975], paginile 180–90). În mod asemănător, iudeii care proveneau din Asia Minor au întărîtat mulţimea împotriva lui Pavel (21:27–40). Văzîndu–l pe Trofim efeseanul împreună cu el, ei l–au acuzat în mod fals pe apostol că ar fi profanat templul, ducînd în el greci. El era gata să fie ucis, cînd tribunul roman Claudius Lysias cu oamenii săi a pus capăt acestei agitaţii. După cum i se prezisese (însă din cauza iudeilor), Lysias l–a pus pe Pavel în lanţuri (Fapte 21:11). Apostolul era gata să fie dus în cazarma din apropierea curţii templului, cînd Lysias a aflat că Pavel nu era un răzvrătit, ci un iudeu care avea voie să intre în incinta templului. Primind permisiunea de a vorbi, Pavel i s–a adresat mulţimii în ebraică. 

10. Cum au reacţionat iudeii din Ierusalim la cuvîntarea lui Pavel, şi de ce nu a fost biciuit apostolul?

¹⁰ Pavel a depus o curajoasă mărturie (22:1–30). El s–a identificat drept iudeu instruit de respectatul Gamaliel. Apostolul a explicat că, în timp ce era în drum spre Damasc, pentru a–i persecuta pe cei care urmau Calea, el a fost orbit la vederea glorificatului Isus Cristos, dar Anania i–a redat vederea. Mai tîrziu Domnul i–a spus lui Pavel: „Du–te, căci te voi trimite la naţiuni îndepărtate“. Aceste cuvinte au avut efectul unei scîntei într–un butoi cu praf de puşcă. Strigînd că Pavel nu era vrednic să trăiască, mulţimea şi–a aruncat veşmintele exterioare şi, de mînie, arunca ţărînă în aer. Atunci Lysias a ordonat ca Pavel să intre în cazarmă, ca să fie interogat şi biciuit, pentru ca să constate de ce i se împotriveau iudeii. Biciuirea (cu un instrument format din curele de piele cu noduri sau incrustate cu bucăţi de metal sau de os) a fost evitată atunci cînd Pavel a întrebat: „Vă este permis să biciuiţi un roman care nu este condamnat?“ Aflînd că Pavel era cetăţean roman, Lysias s–a temut şi l–a dus în faţa Sanhedrinului, pentru ca să afle de ce era acuzat de iudei.

11. În ce sens era Pavel un fariseu?

¹¹ Cînd Pavel şi–a început apărarea în faţa Sanhedrinului, declarînd că el „se comportase în faţa lui Dumnezeu cu o conştiinţă perfect curată“, marele preot Anania a ordonat să fie lovit (23:1–10). Pavel a spus: „Dumnezeu te va lovi, perete văruit.“ „Îl insulţi pe marele preot?“, au întrebat unii dintre cei de faţă. Din cauză că avea vederea slabă , poate că Pavel nu l–a recunoscut pe Anania. Dar cînd a observat că Sanhedrinul se compunea din farisei şi saduchei, el a zis: „Eu sînt fariseu şi sînt judecat din cauza speranţei învierii!“ Aceste cuvinte au dezbinat Sanhedrinul, căci fariseii credeau în înviere, pe cînd saducheii nu credeau. Astfel a izbucnit o mare disensiune, aşa încît Lysias a trebuit să ia măsuri de securitate pentru apostol.

12. Cum a putut Pavel să scape de un complot care viza uciderea lui în Ierusalim?

¹² După aceea, Pavel a scăpat de un complot care viza să–i ia viaţa (23:11–35). Patruzeci de iudei au jurat să nu mănînce şi să nu bea pînă cînd nu îl vor ucide. Nepotul lui Pavel i–a spus aceasta apostolului şi lui Lysias. Sub escortă militară, Pavel a fost dus la guvernatorul Antonius Felix la Cezareea, capitala administrativă romană a Iudeei. După ce i–a promis o audienţă lui Pavel, Felix l–a ţinut sub pază în palatul pretorian al lui Irod cel Mare, cartierul general al guvernatorului.

Plin de îndrăzneală în faţa conducătorilor

13. Ce mărturie i–a depus Pavel lui Felix, şi cu ce rezultat?

¹³ Apostolul s–a apărat în curînd, respingînd acuzaţiile false şi depunîndu–i o curajoasă mărturie lui Felix (24:1–27). În faţa acuzatorilor iudei, Pavel a arătat că el nu incitase mulţimea. El a afirmat că credea în lucrurile scrise în Lege şi Profeţi şi că spera într–o „înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.“ El venise la Ierusalim cu „daruri de îndurare“ (contribuţii pentru continuatorii lui Isus care erau săraci probabil din cauza persecuţiilor) şi se purificase conform ritualului. Cu toate că a amînat judecata, Pavel i–a predicat, totuşi, lui şi soţiei sale Drusila (fiica lui Irod Agripa I), despre Cristos, dreptate, stăpînire de sine, şi judecata viitoare. Auzind aceste cuvinte, Felix s–a înspăimîntat şi l–a scos afară pe Pavel. Mai tîrziu însă el a trimis adeseori după apostol, sperînd zadarnic să primească o mită. Felix ştia că Pavel era nevinovat, dar îl ţinea legat, sperînd să cîştige favoarea iudeilor. Doi ani mai tîrziu, Felix a fost succedat de Porcius Festus.

14. De ce dispoziţie legală s–a folosit Pavel atunci cînd a compărut în faţa lui Festus, şi ce paralelă se poate stabili în cu privinţa aceasta?

¹⁴ Şi în faţa lui Festus, apostolul Pavel s–a apărat cu multă îndrăzneală (25:1–12). Dacă el era vrednic de moarte, nu avea să dea înapoi din faţa ei, dar nici un om nu–l putea preda în mîinile iudeilor de dragul lor. „Fac apel la Cezar!“, a spus Pavel, recurgînd la dreptul pe care îl avea, în calitate de cetăţean roman, de a fi judecat la Roma (în momentul acela în faţa lui Nero). Cererea i–a fost acceptată şi astfel Pavel avea „să depună mărturie în Roma“, după cum fusese prezis (Fapte 23:11). Martorii lui Iehova se folosesc şi ei de dispoziţiile susceptibile de–a „apăra şi stabili legal vestea bună“. — Filipeni 1:7.

15. (a) Ce profeţie s–a împlinit atunci cînd Pavel a compărut în faţa regelui Agripa şi a Cezarului? (b) Cum a ’lovit‘ Pavel ’împotriva unor ţepuşe‘?

¹⁵ Irod Agripa al II–lea, regele Iudeei septentrionale, şi sora sa Berenice (cu care avea relaţii incestuoase) au auzit de Pavel în timpul unei vizite pe care i–o făceau lui Festus la Cezareea (25:13—26:23). Depunîndu–i mărturie lui Agripa şi apoi Cezarului, Pavel a împlinit profeţia potrivit căreia el trebuia să ducă numele Domnului la regi (Fapte 9:15). Povestindu–i lui Agripa ce i s–a întîmplat pe drumul spre Damasc, Pavel a subliniat cuvintele pe care i le spusese Isus: „Îţi este greu să loveşti întruna împotriva unor ţepuşe.“ Aşa cum un taur încăpăţînat se alege cu răni în urma faptului că se împotriveşte înţepăturilor de ţepuşă, tot la fel şi–a pricinuit răni şi Pavel luptînd împotriva continuatorilor lui Isus, care erau sprijiniţi de Dumnezeu.

16. Cum au reacţionat Festus şi Agripa la mărturia pe care le–a depus–o Pavel?

¹⁶ Care a fost reacţia lui Festus şi Agripa? (26:24–32). Incapabili să înţeleagă învierea şi impresionat de convingerea lui Pavel, Festus i–a zis: „Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie!“ În mod asemănător, în zilele noastre unii îi consideră pe Martorii lui Iehova nebuni, deşi, în realitate, la fel ca apostolul Pavel, ei exprimă „cuvintele adevărului şi ale minţii sănătoase“. „În scurt timp tu m–ai convinge să devin creştin“, a spus Agripa, care şi–a încheiat audienţa recunoscînd că Pavel ar fi putut să fie eliberat dacă nu ar fi apelat la Cezar.

Pericole pe mare

17. Descrieţi pericolele prin care a trecut Pavel cînd se afla pe mare în timpul călătoriei la Roma.

¹⁷ În cursul călătoriei la Roma, Pavel a trecut prin „pericole pe mare“ (2 Corinteni 11:24–27). Un ofiţer cu numele de Iulius a primit sarcina de a–i duce pe prizonieri de la Cezareea pînă la Roma, cu corabia (27:1–26). Cînd nava a acostat la Sidon, lui Pavel i s–a permis să–i viziteze pe credincioşi, fapt care i–a adus înviorare spirituală. (Vezi 3 Ioan 14.) La Mira, în Asia Minor, Iuliu i–a îmbarcat pe prizonieri pe o navă ce transporta cereale în Italia. În ciuda puternicelor vînturi potrivnice, nava a reuşit să ajungă în locul numit Porturile–Bune, în apropiere de oraşul cretan Lasea. După ce au plecat de acolo şi se aflau în drum spre Fenix, corabia a fost surprinsă de un vînt puternic dinspre nord–est. Temîndu–se să nu eşueze în bancurile de nisip de la Sirta, în largul coastei nord–africane, marinarii „au dat jos echipamentul“, probabil pînzele şi catargele, după care au înconjurat coca navei cu frînghii, pentru ca ea să nu cedeze din încheieturi şi să se sfărîme. Bătuţi şi a doua zi, tot timpul, de furtună, ei au uşurat nava, aruncîndu–i peste bord încărcătura. În a treia zi ei au aruncat şi tachelajul (pînzele sau echipamentul de rezervă). Cînd părea să nu mai existe nici o speranţă, lui Pavel i–a apărut un înger şi i–a spus să nu se teamă, căci el va trebui să se prezinte în faţa Cezarului. Ce uşurare, cînd apostolul a declarat că toţi călătorii vor eşua pe ţărmul unei insule!

18. Ce s–a întîmplat pînă la urmă cu Pavel şi tovarăşii săi de călătorie?

¹⁸ Voiajorii au supravieţuit (27:27–44). În a 14–a zi, pe la miezul nopţii, marinarii şi–au dat seama că pămîntul este aproape. Sondajele confirmînd lucrul acesta, ei au aruncat ancorele, pentru a evita izbirea de stînci. La îndemnul lui Pavel, toţi cei 276 de oameni de pe corabie şi–au luat hrană şi apoi s–a procedat la uşurarea navei prin aruncarea grîului în mare. La ivirea zorilor, marinarii au tăiat frînghiile ancorelor, au dezlegat vîslele şi au ridicat în vînt vela de trinchet. Nava a eşuat pe un banc de nisip şi pupa a început să se sfărîme. Au reuşit însă cu toţii să ajungă pe uscat.

19. Ce i s–a întîmplat lui Pavel în Malta, şi ce a făcut el pentru unii insulari?

¹⁹ Uzi pînă la piele şi extenuaţi, naufragiaţii au constatat că se aflau pe insula Malta, unde insularii s–au dovedit „extraordinar de umanitari“ faţă de ei (28:1–16). Cînd Pavel a pus lemne pe foc, o viperă trezită de căldură i s–a lipit de braţ. (Astăzi nu mai există şerpi veninoşi pe insula Malta, dar acela din relatarea noastră era o „creatură veninoasă“.) Maltezii s–au gîndit că Pavel era un ucigaş căruia „justiţia răzbunătoare“ nu–i îngăduia să trăiască, dar cînd au văzut că el nu cade la pămînt şi nici nu se umflă în urma muşcăturii, au tras concluzia că era un zeu. Apoi Pavel a vindecat multe persoane, inclusiv pe tatăl lui Publius, principalul reprezentant al autorităţii publice din insulă. Trei luni mai tîrziu, Pavel, Luca şi Aristarh au plecat din nou pe mare cu o corabie care purta la proră însemnul „Fiii lui Zeus“ (Castor şi Polux, zei gemeni care erau consideraţi patronii marinarilor). Debarcînd la Puteoli, Iuliu s–a aşternut la drum cu grupul dat în grija sa. Pavel i–a mulţumit lui Dumnezeu şi s–a încurajat atunci cînd creştinii veniţi din Roma i–au întîlnit în Piaţa lui Apius şi la Trei–Taverne, pe Via Appia. Cînd a sosit, în sfîrşit, la Roma, i s–a permis lui Pavel să locuiască pe cont propriu, dar păzit de un soldat.

El continuă să proclame Regatul lui Iehova

20. Cu ce activitate s–a menţinut Pavel ocupat în locuinţa sa din Roma?

²⁰ În locuinţa lui din Roma, Pavel continua să proclame cu îndrăzneală Regatul lui Iehova (28:17–31). Bărbaţilor celor mai de frunte dintre iudei el le–a declarat: „Din cauza speranţei lui Israel am în jurul meu lanţul acesta.“ Nutrirea acelei speranţe însemna acceptarea lui Mesia, lucru pentru care şi noi ar trebui să fim dispuşi să suferim (Filipeni 1:29). Desigur, cei mai mulţi dintre iudeii aceia nu au crezut, dar unii dintre ei, precum şi numeroşi păgîni, aveau o stare dreaptă a inimii (Isaia 6:9, 10). Timp de doi ani (aproximativ între 59 şi 61 e.n.) Pavel i–a primit pe toţi aceia care veneau la el, „predicîndu–le regatul lui Dumnezeu şi învăţîndu–i cu privire la Domnul Isus Cristos, cu cea mai mare libertate de exprimare şi fără piedică.“

21. Ce exemplu a dat Pavel pînă la sfîrşitul vieţii sale pămînteşti?

²¹ Se pare că Nero l–a declarat nevinovat pe Pavel şi l–a pus în libertate. Apostolul şi–a reluat apoi lucrarea, însoţit de Timotei şi de Titus. El a fost însă din nou întemniţat la Roma (prin anul 65 e.n.) şi a murit probabil ca martir, din ordinul lui Nero (2 Timotei 4:6–8). Dar Pavel a dat pînă la capăt un excelent exemplu de proclamator curajos al Regatului. Animaţi de acelaşi spirit în aceste zile din urmă, fie ca toţi aceia care îi sînt dedicaţi lui Iehova să proclame cu îndrăzneală Regatul său!

Cum aţi răspunde?

◻ Ce instruire pentru serviciul sacru le–a dat Pavel bătrînilor din Efes?

◻ Ce exemplu de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu a stabilit apostolul?

◻ Ce asemănare există, în ce priveşte violenţa din partea mulţimii, între întîmplările prin care a trecut Pavel şi cele prin care trec Martorii lui Iehova de astăzi?

◻ De ce dispoziţie legală s–a folosit Pavel atunci cînd a compărut în faţa guvernatorului Festus, şi ce paralelă se poate stabili astăzi în privinţa aceasta?

◻ Ce activitate a continuat Pavel la locuinţa sa din Roma, şi ce exemplu ne–a dat astfel?