V-AŢI ÎNTREBAT?
Ce dificultăţi a întâmpinat Irod când a reconstruit templul din Ierusalim?
Templul din Ierusalim construit în timpul lui Solomon era situat pe o colină. De-a lungul versanţilor estici şi vestici fuseseră construite ziduri de sprijin, astfel că, în aceste locuri, edificiul sfânt era înconjurat de terase. Dorind un templu care să-l întreacă în măreţie pe cel al lui Solomon, Irod a poruncit ca acesta să fie extins.
Constructorii lui Irod au lărgit platforma din partea de nord a templului, extinzând terasele şi acolo. În partea de sud, platforma a fost prelungită cu 32 de metri. În acest scop, au fost construite mai multe arcade din piatră şi un zid de sprijin gros. În unele locuri, zidul avea o înălţime de 50 de metri.
Pentru a nu stârni mânia evreilor, Irod nu a oprit serviciile şi jertfele de la templu. Potrivit istoricului evreu Josephus, Irod a poruncit ca preoţii evrei să înveţe tâmplăria şi cioplitul în piatră, pentru ca în zona sfântă să nu intre persoane neautorizate.
Irod nu a trăit să vadă terminarea acestui proiect. În 30 e.n. trecuseră 46 de ani de la începerea lucrărilor de reconstrucţie (Ioan 2:20). Lucrarea a fost finalizată la mijlocul secolului I e.n. de către Agripa al II-lea, strănepotul lui Irod.
De ce au crezut locuitorii insulei Malta că apostolul Pavel era un ucigaş?
Unii maltezi erau, probabil, influenţaţi de unele concepţii religioase greceşti. Din cartea Faptele apostolilor aflăm ce s-a întâmplat după ce Pavel a naufragiat pe insula Malta. Când apostolul a pus un braţ de vreascuri pe focul care fusese aprins pentru ca tovarăşii săi de călătorie să se încălzească, de mâna lui s-a prins o viperă. Văzând aceasta, insularii au spus: „Cu siguranţă, omul acesta este un ucigaş şi, deşi a reuşit să se salveze din mare, dreptatea necruţătoare nu l-a lăsat să rămână în viaţă” (Faptele 28:4).
Termenul grecesc redat aici prin „dreptate” este di’ke şi poate să însemne dreptate în sens abstract. Totuşi, în mitologia greacă, Dike era numele zeiţei dreptăţii. Grecii credeau că ea îi supraveghea pe oameni şi îi aducea la cunoştinţă lui Zeus nedreptăţile ascunse, pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi. Potrivit unei lucrări, locuitorii Maltei s-au gândit, probabil: „Deşi Pavel a scăpat din mare, el este un om condamnat, care a fost lovit de zeiţa Dike … prin intermediul viperei”. Când au văzut că Pavel nu a păţit nimic, oamenii s-au convins că lucrurile nu stăteau aşa.