Iehova este Suveranul nostru!

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni.“ — FAPTE 5:29.

 1, 2. Ce atitudine bazată pe exemplul apostolilor adoptă Martorii lui Iehova atunci cînd pretenţiile omeneşti vin în conflict cu voinţa divină?

IEHOVA DUMNEZEU a îngăduit ca doisprezece bărbaţi să fie aduşi în faţa unui tribunal suprem. Era în anul 33 e.n., iar tribunalul era Sanhedrinul iudeu. Cei judecaţi erau apostolii lui Isus Cristos. Dar să ascultăm: „V–am poruncit să nu daţi învăţătură servindu–vă de acest nume“, spune marele preot, „dar voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră“. La aceasta, Petru şi ceilalţi apostoli declară: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca suveran, decît de oameni“ (Fapte 5:27–29). Cu alte cuvinte, ei au spus: „Iehova este Suveranul nostru!“

² Da, Iehova este Suveranul adevăraţilor continuatori ai lui Isus. Lucrul acesta este arătat cu claritate în cartea biblică Faptele Apostolilor, care a fost aşternută în scris în Roma, în jurul anului 61 e.n., de către «Luca, medicul iubit» (Coloseni 4:14). La fel ca apostolii, şi poporul din prezent al lui Iehova ascultă de Suveranul său ceresc atunci cînd pretenţiile omeneşti vin în conflict cu voinţa Sa. Dar ce altceva mai putem învăţa din Fapte? (Vă recomandăm ca în studiul vostru personal să citiţi fragmentele din carte indicate cu cifre aldine [grase]).

Isus învesteşte martori

 3. Cînd continuatorii lui Isus urmau să fie „botezaţi în spirit sfînt“, care avea să fie principala lor preocupare?

³ Apostolii au fost în măsură să adopte o poziţie fermă de partea lui Dumnezeu deoarece ei fuseseră întăriţi spiritual. Cristos murise pe un stîlp de tortură, dar ei ştiau că el fusese înviat (1:1–5). Isus „s–a arătat (. . .) viu“ şi, timp de 40 de zile, înfăţişîndu–li–se în corpuri materializate, i–a învăţat adevăruri privitoare la Regat. El le–a mai spus discipolilor să aştepte în Ierusalim botezul „în spirit sfînt“. Predicarea avea să fie apoi principala lor preocupare, aşa cum este şi în cazul Martorilor lui Iehova de astăzi. — Luca 24:27, 49; Ioan 20:19–21:24.

 4. Ce avea să se întîmple atunci cînd spiritul sfînt avea să vină peste continuatorii lui Isus?

⁴ Nefiind încă botezaţi în spirit sfînt, apostolii se gîndeau în mod greşit la o guvernare terestră care să pună capăt stăpînirii romane, atunci cînd ei au întrebat: „Doamne, în timpul acesta vei restabili regatul lui Israel?“ (1:6–8). Isus a dat de fapt un răspuns negativ, deoarece „nu le aparţinea lor să cunoască timpurile şi epocile“. „Cînd spiritul sfînt avea să vină peste ei“, acesta avea să–i împuternicească să depună mărturie despre Regatul ceresc al lui Dumnezeu, şi nu despre unul de pe acest pămînt. Ei aveau să predice în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria „şi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“. Cu ajutorul spiritului, Martorii lui Iehova fac o asemenea lucrare la scară mondială în aceste zile din urmă.

 5. Cum avea să vină Isus în acelaşi fel în care a plecat?

⁵ Chiar în momentul în care a urmat să se înalţe la cer, Isus a decretat să fie înfăptuită acea misiune de predicare mondială. El a început să se ridice, dispărînd din ochii discipolilor, pentru ca apoi să intre chiar în prezenţa Suveranului său ceresc şi să–şi înceapă activitatea în domeniul spiritual (1:9–11). După ce un nor l–a ascuns pe Isus vederii apostolilor, el şi–a dematerializat corpul de carne. În clipa aceea au apărut doi îngeri şi au spus că el «avea să vină în acelaşi mod». Şi aşa a şi fost. Numai discipolii săi l–au văzut la plecarea sa, tot la fel cum numai Martorii lui Iehova recunosc faptul reîntoarcerii sale invizibile.

Iehova face o alegere

 6. Cum a fost ales cineva în locul lui Iuda Iscariot?

⁶ În curînd apostolii se găseau din nou în Ierusalim (1:12–26). Într–o cameră de sus (probabil în casa Mariei, mama lui Marcu), cei 11 apostoli loiali persistau în rugăciune împreună cu fraţii după mamă ai lui Isus şi cu mama sa Maria (Marcu 6:3; Iacob 1:1). Dar cine avea să primească „funcţia de supraveghere“ a lui Iuda? (Psalm 109:8). Au fost prezenţi în jur de 120 de discipoli atunci cînd Dumnezeu a ales un bărbat care să–l înlocuiască pe trădătorul lui Isus, pe Iuda, restabilind astfel numărul apostolilor la 12. Alegerea trebuia să cadă asupra unuia care a fost discipol în timpul serviciului sacru al lui Isus şi, totodată, martor al învierii sale. Desigur că bărbatul respectiv trebuia să–l recunoască şi el pe Iehova drept Suveran al său. După rugăciune, sorţii au fost aruncaţi între Matias şi Iosif Barsabas. Dumnezeu a făcut ca alegerea să cadă pe Matias. — Proverbe 16:33.

 7. (a) În ce fel „a cumpărat“ Iuda „un ogor cu salariul pentru nedreptate“? (b) Cum a murit Iuda?

⁷ În mod cert, Iuda Iscariot nu l–a recunoscut pe Iehova ca Suveran al său. Iată de ce el l–a trădat pe Fiul lui Dumnezeu pentru 30 de piese de argint! Iuda a înapoiat acei bani preoţilor principali, dar Petru a spus că trădătorul „a cumpărat un ogor cu salariul pentru nedreptate.“ În ce fel? Ei bine, el a oferit atît banii cît şi motivul de a se cumpăra Ogorul Sîngelui, cum a fost el numit. Acesta a fost identificat cu o parcelă de teren şes, situată în partea de sud a Văii lui Hinom. Distrugîndu–şi total relaţia cu Suveranul ceresc, Iuda „s–a spînzurat“ (Matei 27:3–10). Probabil că frînghia sau creanga copacului de care s–a spînzurat s–a rupt, aşa că el „a căzut cu capul înainte, crăpînd la mijloc cu zgomot“, atunci cînd s–a prăbuşit pe pietrele colţuroase. Fie ca nimeni dintre noi să nu se dovedească un frate fals!

Umpluţi de spirit sfînt!

 8. Cînd au fost botezaţi în spirit sfînt discipolii lui Isus, şi cu ce efect?

⁸ Dar cum stau lucrurile cu promisul botez în spirit sfînt? Acesta a avut loc la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., la zece zile după înălţarea lui Isus (2:1–4). Ce eveniment palpitant a fost acel botez! Imaginează–ţi scena. În jur de 120 de discipoli erau într–o cameră de sus, cînd, „deodată un zgomot din cer, asemănător celui al unei violente răbufniri de vînt, a umplut casa“. Nu era un vînt, dar suna ca un vînt. Cîte o limbă „ca de foc“ s–a aşezat pe fiecare discipol şi pe fiecare apostol. „Toţi s–au umplut de spirit sfînt şi au început să vorbească în diferite limbi.“ De asemenea, în momentul în care a avut loc acel botez ei au fost născuţi şi unşi cu spirit sfînt, precum şi sigilaţi, ca acont al unei moşteniri spirituale. — Ioan 3:3, 5; 2 Corinteni 1:21, 22; 1 Ioan 2:20.

 9. Despre ce au vorbit discipolii umpluţi de spirit?

⁹ Acest eveniment i–a mişcat pe iudeii şi prozeliţii adunaţi la Ierusalim «din orice naţiune de sub cer» (2:5–13). Uluiţi, ei întrebau: „Cum se face că auzim, fiecare dintre noi, în propria limbă în care ne–am născut?“ Poate că se făcea aluzie la limbi din teritorii ca Media (la est de Iudeea), Frigia (în Asia Minor) şi Roma (în Europa). Întrucît discipolii vorbeau în diverse limbi „despre lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“, mulţi ascultători erau uimiţi, dar batjocoritorii insinuau că aceştia erau turmentaţi.

Petru depune o mărturie stimulatoare

10. Ce profeţie a împlinit evenimentul de la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., şi are faptul acesta o paralelă modernă?

¹⁰ Petru şi–a început mărturia prin a arăta că ora nouă dimineaţa era o oră prea matinală pentru ca cineva să poată fi turmentat (2:14–21). Dimpotrivă, acest eveniment era o împlinire a promisiunii lui Dumnezeu de a turna spirit sfînt asupra poporului său. Dumnezeu l–a inspirat pe Petru să indice spre viitor, spre timpul nostru, adăugînd cuvintele „în zilele din urmă“ şi „ei vor profeţi“ (Ioel 2:28–32). Iehova va face minuni în cer şi semne pe pămînt înainte de marea sa zi şi numai aceia care vor chema cu credinţă numele său vor fi salvaţi. O revărsare similară a spiritului peste cei unşi i–a făcut în măsură să „profeţească“ astăzi cu o mare vitalitate şi eficienţă.

11. Ce i–au făcut iudeii lui Isus, şi ce a făcut Dumnezeu pentru el?

¹¹ Petru îl identifică apoi pe Mesia (2:22–28). Dumnezeu a atestat faptul că Isus era Mesia prin aceea că l–a făcut în măsură să realizeze lucrări puternice, semne şi minuni (Evrei 2:3, 4). Iudeii însă l–au pironit pe un stîlp „prin mîna oamenilor nelegiuiţi“ — romanii, care desconsiderau legea lui Dumnezeu. Isus a fost „predat prin sfatul ferm şi prin preştiinţa lui Dumnezeu“ în sensul că în aceasta consta voinţa divină. Dumnezeu l–a înviat însă pe Isus şi a înlăturat corpul său omenesc în aşa fel încît acesta să nu cunoască descompunerea. — Psalm 16:8–11.

12. Ce a prevăzut David, şi de ce anume depinde salvarea?

¹² În continuarea mărturiei sale, Petru a pus şi mai mult în valoare profeţia mesianică (2:29–36). El a spus că David a prevăzut învierea celui mai mare dintre descendenţii săi: Isus, Mesia. Din înalta poziţie cerească pe care o ocupă la dreapta lui Dumnezeu, Isus a turnat spiritul sfînt primit de la Tatăl său (Psalm 110:1). Ascultătorii lui Petru «au văzut şi au auzit» acţiunea lui prin faptul că au observat nişte limbi ca de foc deasupra capetelor discipolilor şi prin faptul că i–au auzit pe aceştia vorbind în limbi străine. El a arătat, de asemenea, că salvarea depinde de recunoaşterea lui Isus ca Domn şi Mesia. — Romani 10:9; Filipeni 2:9–11.

Iehova dă creştere

13. (a) Pentru a fi botezaţi în mod corespunzător, ce trebuiau să recunoască iudeii şi prozeliţii? (b) Cum au fost botezaţi mulţi, şi cu ce efect în Ierusalim?

¹³ Ce efect extraordinar au avut cuvintele lui Petru! (2:37–42). Ascultătorii săi au fost străpunşi în inimă, fiindcă ei aprobaseră execuţia lui Mesia. De aceea, el i–a îndemnat: „Căiţi–vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul gratuit al spiritului sfînt.“ Iudeii şi prozeliţii îl recunoşteau deja pe Iehova ca Dumnezeul lor, precum şi faptul că aveau nevoie de spiritul său. Era necesar acum ca ei să se căiască şi să–l accepte pe Isus ca Mesia, pentru ca să fie botezaţi în numele (adică recunoscînd poziţia sau funcţia) Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfînt (Matei 28:19, 20). Depunîndu–le mărturie acelor iudei şi prozeliţi, Petru a folosit prima cheie spirituală pe care i–a dat–o Isus pentru a le deschide iudeilor credincioşi uşa de acces la cunoştinţă şi la posibilitatea de–a intra în Regatul ceresc (Matei 16:19). Numai în acea zi au fost botezaţi trei mii dintre ei! Imaginează–ţi–i pe acei numeroşi martori ai lui Iehova predicînd în micul teritoriu al Ierusalimului!

14. De ce şi în ce mod aveau credincioşii „toate în comun“?

¹⁴ Multora dintre cei veniţi din locuri îndepărtate le lipseau mijloacele necesare pentru a–şi prelungi şederea acolo, dar doreau să înveţe mai mult cu privire la noua lor credinţă şi să le predice altora. De aceea, acei continuatori ai lui Isus din primul secol s–au ajutat cu iubire unii pe alţii, aşa cum fac şi Martorii lui Iehova în prezent (2:43–47). Credincioşii deţineau temporar „toate lucrurile în comun“. Unii îşi vindeau proprietăţile, iar fondurile erau împărţite celor lipsiţi. Faptul acesta a dat un minunat început congregaţiei, în timp ce „Iehova le adăuga zilnic pe cei care erau salvaţi“.

O vindecare şi consecinţele ei

15. Ce s–a întîmplat cînd Petru şi Ioan au intrat în templu, şi cum au reacţionat oamenii?

¹⁵ Iehova i–a sprijinit pe continuatorii lui Isus prin intermediul „semnelor“ (3:1–10). Astfel, cînd Petru şi Ioan au intrat în templu la ora 3 după amiază, pentru ora de rugăciune care era asociată cu jertfa de seară, un şchiop din naştere se afla lîngă Poarta Frumoasă, „cerînd daruri de îndurare“. „Argint şi aur nu posed“, a spus Petru, „dar ceea ce am îţi dau: În numele lui Isus Cristos, Nazarineanul, umblă!“ Omul a fost vindecat instantaneu! Cînd a intrat în templu, „umblînd şi săltînd şi lăudînd pe Dumnezeu“, oamenii au fost „cuprinşi de încîntare“. Poate că unii îşi aduceau aminte de cuvintele: „Şchiopul se va căţăra ca cerbul“. — Isaia 35:6.

16. În ce fel au putut apostolii să vindece un şchiop?

¹⁶ Poporul, surprins, s–a adunat la colonada lui Solomon, un portic acoperit, de pe latura estică a templului. Acolo Petru a depus o mărturie (3:11–18). El a arătat că Dumnezeu i–a împuternicit pe apostoli să–l vindece pe şchiop prin intermediul glorificatului Său Slujitor, Isus (Isaia 52:13–53:12). Iudeii „l–au renegat pe acel om drept“; însă Iehova l–a înviat. Cu toate că poporul şi conducătorii acestuia n–au ştiut că l–au dat la moarte pe Mesia, Dumnezeu şi–a împlinit totuşi, în felul acesta, cuvintele sale profetice că „Cristosul său avea să sufere.“ — Daniel 9:26.

17. (a) Ce cale de acţiune era necesar să adopte iudeii? (b) Ce s–a întîmplat de la «trimiterea lui Cristos» în zilele noastre?

¹⁷ Petru le–a arătat iudeilor ce ar fi trebuit să facă, drept urmare a modului în care l–au tratat ei pe Mesia (3:19–26). Era necesar ca ei să se «căiască» sau să simtă remuşcări din cauza păcatelor lor şi «să se întoarcă», adică să se convertească adoptînd o atitudine opusă celei de pînă acum. Dacă ei exercitau credinţă în Isus în calitate de Mesia, acceptînd preţul său de răscumpărare, avea să vină pentru ei de la Iehova înviorarea pe care o resimt aceia cărora le sînt iertate păcatele (Romani 5:6–11). Li s–a reamintit iudeilor că ei erau fii ai legămîntului pe care l–a încheiat Dumnezeu cu strămoşii lor, atunci cînd i–a spus lui Avraam: „În sămînţa ta vor fi binecuvîntate toate familiile pămîntului.“ Astfel, Dumnezeu l–a trimis mai întîi pe Slujitorul său mesianic pentru a–i elibera pe iudeii plini de căinţă. Este interesant de remarcat că de la «trimiterea lui Cristos» în puterea Regatului ceresc în 1914 a avut loc o înviorătoare restabilire a adevărurilor şi a organizaţiei teocratice printre Martorii lui Iehova. — Geneza 12:3; 18:18; 22:18.

Ei nu aveau să înceteze!

18. Ce „piatră“ a fost respinsă de către „constructorii“ iudei, şi numai în cine există salvare?

¹⁸ Enervaţi că Petru şi Ioan declarau învierea lui Isus, preoţii principali, căpetenia templului şi saducheii i–au pus sub pază (4:1–12). Saducheii nu credeau în înviere, dar mulţi alţii au devenit credincioşi, numai numărul bărbaţilor ridicîndu–se la circa cinci mii. Cînd a fost interogat în faţa tribunalului suprem al Ierusalimului, Petru a spus că şchiopul a fost vindecat „în numele lui Isus Cristos, Nazarineanul“, cel pironit de ei, dar înviat de Dumnezeu. Această „piatră“ a devenit “capul unghiului“ (Psalm 118:22). „În plus“, a spus Petru, „în nimeni altul nu există salvare“.

19. Cînd li s–a poruncit să înceteze să predice, ce răspuns au dat apostolii?

¹⁹ S–a făcut încercarea de a opri acest discurs (4:13–22). Cel vindecat fiind însă de faţă, era imposibil să fie negat acest „semn remarcabil“, dar Petru şi Ioan au fost totuşi somaţi «să nu vorbească şi să nu înveţe nicăieri servindu–se de numele lui Isus». Dar ce răspuns au dat aceştia? „Noi nu putem înceta să vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit.“ Ei au ascultat de Iehova ca Suveran al lor!

Răspuns la rugăciuni!

20. Ce au cerut discipolii în rugăciune, şi cu ce rezultat?

²⁰ Aşa cum Martorii lui Iehova se roagă la întruniri, tot la fel discipolii s–au rugat atunci cînd apostolii, puşi în libertate, au relatat cele ce li s–au întîmplat (4:23–31). S–a făcut observaţia că domnitorii Irod Antipa şi Pontius Pilat, împreună cu romanii păgîni şi oamenii lui Israel, s–au adunat laolaltă împotriva lui Mesia (Psalm 2:1, 2; Luca 23:1–12). Ca răspuns la rugăciune, Iehova i–a umplut pe discipoli de spirit sfînt, pentru ca să vorbească într–un mod plin de îndrăzneală Cuvîntul lui Dumnezeu. Ei nu l–au rugat pe Suveranul lor să facă să înceteze persecuţia, ci să–i facă în măsură să predice cu îndrăzneală, în pofida ei.

21. Cine era Barnaba, şi ce însuşiri avea el?

²¹ Credincioşii continuau să aibă toate lucrurile în comun, şi nici unul nu era lipsit de nimic (4:32–37). Unul dintre cei care au contribuit cu bunuri era levitul Iosif din Cipru. Apostolii i–au dat supranumele de Barnaba, care însemna „Fiul Mîngîierii“, probabil datorită faptului că el era săritor la nevoie şi binevoitor. Desigur că toţi dorim să fim oameni de felul acesta. — Fapte 11:11–24.

Mincinoşii demascaţi

22, 23. Care a fost păcatul pe care l–au comis Anania şi Safira, şi ce folos putem trage din ceea ce li s–a întîmplat?

²² Dar Anania şi soţia lui, Safira, încetează să îl mai recunoască pe Iehova drept Suveran al lor (5:1–11). Ei vînd un ogor şi păstrează o parte din bani, în timp ce pretind că au dat apostolilor întreaga sumă. Cunoaşterea dăruită prin spiritul lui Dumnezeu îi dă lui Petru posibilitatea de a le discerne ipocrizia, fapt care le atrage moartea. Ce avertisment pentru aceia pe care Satan îi ispiteşte să fie înşelători! — Proverbe 3:32; 6:16–19.

²³ După acest incident, nici unul dintre aceia care aveau motivaţii rele nu a mai avut curajul să li se alăture discipolilor. Alţii au devenit credincioşi (5:12–16). În plus, cînd bolnavii şi cei chinuiţi de spirite rele manifestau credinţă, „absolut toţi erau vindecaţi“.

Ascultau mai degrabă de Dumnezeu decît de oameni

24, 25. Cum i–au persecutat conducătorii iudei pe apostoli, dar ce normă au stabilit aceşti bărbaţi fideli, valabilă pentru toţi slujitorii lui Iehova?

²⁴ Acum marele preot şi saducheii au încercat să blocheze admirabila creştere, întemniţîndu–i pe toţi apostolii (5:17–25). Dar în noaptea aceea, îngerul lui Iehova i–a eliberat şi, în zorii zilei, ei îi învăţau pe oameni în templu! Persecuţia nu–i poate opri pe slujitorii lui Dumnezeu.

²⁵ S–a recurs însă la presiuni atunci cînd apostolii au fost aduşi în faţa Sanhedrinului (5:26–42). Dar cînd li s–a poruncit să înceteze să–i mai înveţe pe oameni, ei au spus: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca suveran decît de oameni.“ Această declaraţie constituie o normă de conduită pentru discipolii lui Isus, care este respectată şi de către Martorii lui Iehova de astăzi. După un avertisment din partea lui Gamaliel, un învăţător al Legii, conducătorii iudei îi bat pe apostoli, le poruncesc să înceteze cu predicarea şi apoi îi pun în libertate.

26. Ce asemănare există între serviciul apostolilor şi acela al Martorilor lui Iehova de astăzi?

²⁶ Apostolii au fost bucuroşi pentru că au fost consideraţi demni de a fi dezonoraţi pentru numele lui Isus. „Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, ei continuau fără întrerupere să dea învăţătură şi să anunţe vestea bună.“ Da, ei erau slujitori care activau din casă în casă. Tot asemenea slujitori sînt şi Martorii lui Iehova din timpurile moderne, care au primit şi ei spiritul Său datorită faptului că ascultă de el şi spun: „Iehova este Suveranul nostru!“

Cum aţi răspunde?

◻ Ce misiune trebuia îndeplinită de către continuatorii lui Isus, atît în trecut, cît şi în prezent?

◻ Ce s–a întîmplat la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n.?

◻ Cum şi în ce fel a utilizat Petru prima cheie spirituală pe care i–a dat–o Isus?

◻ Ce putem învăţa din întîmplarea cu Anania şi Safira?

◻ Ce normă au stabilit apostolii pentru toţi Martorii lui Iehova, atunci cînd li s–a poruncit să înceteze să predice?