„Cheile“ celui mai mare dintre guverne şi întrebuinţarea lor

„Îţi voi da cheile regatului cerurilor şi orice vei lega pe pămînt va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pămînt va fi dezlegat în ceruri.“ — Mat. 16:19.

 1, 2. (a) Cine era în mitologia romană marele portar al cerului? (b) Privind în perspectiva istorică, se poate spune acum că şi Isus Cristos deţine o cheie?

EXISTĂ oare un portar în cer? În mitologia romană Ianus, zeul zeilor, era marele păzitor al porţilor, atît al celor din cer cît şi al celor de pe pămînt. De altfel templul său stătea odinioară în picioare în partea de nord a Forumului roman, alături de Curiea, dar nimeni nu mai vine la el pentru închinare. Ce se poate spune însă despre Isus Cristos, despre acest personaj biblic care este glorificat acum în ceruri, la dreapta lui Iehova, a adevăratului „Dumnezeu al dumnezeilor?“ (Deut. 10:17). Pe la anul 96 e.n. pe cînd dicta o scrisoare destinată adunării din Filadelfia, din Asia Minor, acest Isus glorificat i-a declarat apostolului Ioan:

² „Iar îngerului adunării din Filadelfia scrie-i: Iată ce spune cel care este sfînt, care este adevărat, care are cheia lui David, care deschide astfel încît nimeni nu va [putea] închide şi care închide astfel încît nimeni nu va [putea] deschide, ‘Eu cunosc acţiunile tale — iată, am pus înaintea ta o uşa deschisă pe care nimeni n-o poate închide — îţi spun că ai puţină putere şi ai păzit cuvîntul meu şi nu te-ai dovedit fals faţă de numele meu [nu ai trădat numele meu, NWT, franc.].’“ — Apoc. 3:7, 8.

 3. (a) Ce legătură există între Isus Cristos şi David? (b) De ce i-a dat Iehova lui Isus „cheia lui David“? Ce întrebuinţare îi dă el?

³ Dacă socotim pornind de la David, care a fost primul rege iudeu al Ierusalimului, Isus Cristos este al patruzeci şi treilea moştenitor al liniei regale fondate de acel ilustru monarh. Cu Isus Cristos acea linie regală a ajuns la capăt, pentru că el a devenit moştenitorul permanent al regatului lui David (Luca 3:23–31). Astfel se înţelege de ce i-a dat Iehova Dumnezeu Fiului său glorificat „cheia lui David.“ — Regatul lui David a fost o teocraţie a lui Dumnezeu sau un regat tipic adică prefigurativ (1 Cron. 29:23; 2 Cron. 13:5, 8). Dar în mîinile glorificatului descendent al lui David, Isus Cristos, acest regat devine un regat al lui Dumnezeu, sau antitipic. Ca deţinător legitim al „cheii lui David,“ el deschide sau închide accesul la privilegiile sau posibilităţile pe care li le oferă oamenilor regatul lui Dumnezeu.

 4, 5. Ce privilegii a spus Isus că–i va da apostolului fidel Petru (într-o zi în care ei se aflau în vecinătatea Cezareei lui Filip)?

⁴ În nădejdea „deschiderii“ anumitor privilegii de serviciu în faţa apostolului său fidel Simon Petru, Isus i-a zis într-o zi: „Tu eşti Petru [greceşte: Petros; latineşte: Petrus], şi pe această masă stîncoasă [greceşte: tautei tei petrai; latineşte: hanc petram] îmi voi zidi adunarea mea iar porţile hadesului nu o vor putea birui. Îţi voi da cheile regatului cerurilor şi orice vei lega pe pămînt va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pămînt va fi dezlegat în ceruri.“ — Mat. 16:18, 19.

⁵ Isus a rostit aceste cuvinte istorice la cîtva timp după Paştile anului 32 e.n., în vecinătatea Cezareei lui Filip, aproape de izvoarele Iordanului. — Mat. 16:13–17.

CÎND I-AU FOST DATE LUI PETRU CHEILE ŞI CÎND LE-A FOLOSIT?

 6. De ce natură erau acele „chei ale regatului cerului“ şi ce reprezentau ele?

⁶ Aşa cum „cheia lui David“ nu era literală, tot la fel nici „cheile regatului cerurilor“ nu erau chei literale, materiale, cum sînt cele făcute din metal, pe care le utilizează oamenii. Ele erau chei spirituale sau, exprimat prin alţi termeni, erau privilegiul, onoarea, sarcina şi puterea de a inaugura sau de „a deschide“ un program de informare, de instruire şi de intervenţie personală cu privire la regatul cerurilor. Prin intermediul acestor „chei“ acele persoane care îşi doreau să caute mai întîi regatul cerurilor puteau beneficia de măsurile luate de Dumnezeu şi care erau aplicabile imediat prin mijlocirea lui Isus Cristos, Moştenitorul regatului ceresc. Aceste persoane intrau aşadar într-un domeniu care pînă atunci le fusese închis.

 7. Ce condiţii de bază îi dezvăluise Isus mai înainte la Ierusalim lui Nicodim, cu privire la intrarea în regatul ceresc al lui Dumnezeu?

⁷ Cu doi ani înainte, la Ierusalim, Isus îi dezvăluise unui fruntaş al iudeilor, unui fariseu pe nume Nicodim, unele condiţii fundamentale pe care trebuia să le îndeplinească un credincios pentru a intra în regatul ceresc al lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu i-a zis: „Adevărat îţi spun: dacă nu se naşte cineva din nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu.“ Să se nască din nou din mama sa omenească? Nu, Isus i-a zis lui Nicodim: „Adevărat îţi spun: dacă nu se naşte cineva din apă şi din spirit, nu poate intra în regatul lui Dumnezeu. Ce s-a născut din carne este carne, iar ce s-a născut din spirit este spirit.“ — Ioan 3:1–6.

 8. Ar fi fost logic ca cineva care încă nu era un creştin botezat şi născut de spirit, să posede şi să utilizeze „cheile“? Al cui exemplu ilustrează acest fapt?

⁸ Astfel ar putea oare poseda şi întrebuinţa „cheile,“ pentru a le deschide altora poarta regatului ceresc al lui Dumnezeu, cineva care încă nu s-a „născut din apă şi din spirit“ şi care încă nu este botezat şi nici nu a devenit încă un creştin născut de spirit? Nu ar fi logic să fie astfel, şi tocmai din acest motiv nu lui Ioan i-au fost date „cheile regatului cerurilor,“ cu toate că el a fost acela care l-a botezat pe Isus şi a fost cel dintîi care a predicat: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat.“ — Mat. 3:1, 2.

 9. De unde ştim că Petru era născut de spirit atunci cînd a primit cea dintîi „cheie“? Ce se poate spune despre etiopianul circumcis care este menţionat la Fapte 8:27, 28?

⁹ Dar apostolul Petru era oare născut din spirit atunci cînd Isus Cristos i-a dat să utilizeze cea dintîi dintre „chei“? Da, căci în 33 e.n. la sărbătoarea Zilei a cincizecea, Iehova Dumnezeu l-a folosit pe glorificatul Isus ca să–i boteze cu spiritul sfînt pe aproximativ 120 de discipoli, care aşteptau într-o odaie de sus, în Ierusalim, şi printre care era şi Petru. Acesta, numai după ce a fost născut de spiritul lui Dumnezeu s-a ridicat să le vorbească celor peste 3 000 de iudei şi de prozeliţi circumcişi adunaţi acolo, ca să le explice cum a început să se împlinească profeţia din Ioel 2:28, 29. Dacă prozelitul etiopean care este menţionat la Fapte 8:27, 28 era printre „oamenii respectuoşi,“ care se aflau la Ierusalim în acea Zi a cincizecea, atunci el n-a părăsit templul pentru a veni să-l asculte pe Petru (Fap. 2:1–12). Ocazia de a auzi vestea bună i s-a oferit mai tîrziu.

10. Cînd şi cum a folosit-o Petru pe cea dintîi dintre „chei“?

¹⁰ Fără să vorbească pe ocolite, Petru le-a spus miilor de observatori că ei, în ansamblul comunităţii lor religioase, s-au făcut vinovaţi de o crimă, pironindu-l pe un stîlp pe Isus Cristos, în urmă cu 52 de zile. Aceşti „oameni respectuoşi,“ pradă mustrărilor de conştiinţă, au întrebat: „Fraţilor, ce să facem?“ Răspunsul venit din partea lui Petru a fost acesta: „Căiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul gratuit al spiritului sfînt. Căci promisiunea este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sînt departe, oricît de mulţi va chema la el Iehova, Dumnezeul nostru.“ Petru a continuat „şi cu multe alte cuvinte le-a pus o mărturie amănunţită şi i-a îndemnat stăruitor, spunîndu-le: ‘Salvaţi-vă din această generaţie perversă’“ (Fapte 2:14–40). În felul acesta a folosit prima dintre „chei“ apostolul Petru, care el însuşi era născut de spirit.

11. Cum s-au „născut din nou“ sau cum au fost „născuţi de spirit“ miile de ascultători ai cuvîntării lui Petru?

¹¹ Acum cînd poarta stătea larg deschisă în faţa acestor iudei naturali, au intrat oare prin ea unii dintre ei, ca nişte moştenitori demni ai promisiunii făcute părînţilor lor, la Ioel 2:28, 29? Fapte 2:41, 42 ne răspunde în felul următor: „Prin urmare, cei care au acceptat din toată inima cuvintele lui [ale lui Petru] au fost botezaţi şi chiar în acea zi au fost adăugate trei mii de suflete. Şi ei au continuat să se dedice învăţăturii apostolilor şi să ia parte unii cu alţii la mese şi la rugăciuni.“ Prin botezul în apă în numele lui Isus Cristos, iar după aceea prin primirea darului gratuit al spiritului sfînt, ei au fost „născuţi din nou,“ au fost născuţi „din apă şi din spirit.“ — Ioan 3:3, 5.

ÎN FAVOAREA CUI A FOST UTILIZATĂ CEA DE A DOUA CHEIE?

12, 13. (a) Dacă nu ar fi fost nevoie ca Petru să utilizeze mai mult decît o sîngură cheie, ce ar fi însemnat acest fapt? (b) Ce le-a spus însă Isus în privinţa aceasta discipolilor săi, chiar înainte de înălţarea sa la cer?

¹² Lui Petru nu-i fusese promisă o singură cheie, ci „cheile regatului cerurilor,“ ceea ce însemna cel puţin două chei. Aşadar cînd şi în folosul cui a folosit apostolul Petru cea de a doua cheie? Dacă el ar fi avut nevoie de o singură cheie, atunci numai iudeii naturali şi prozeliţii circumcişi ar fi făcut parte dintre cei 144 000 pe care îi „zideşte“ Isus pe sine însuşi în calitate de masă stîncoasă, pentru a constitui adunarea sa completă, născută de spirit (Mat. 16:18; Apoc. 7:4–8; 14:1–3). Dar avea să le fie oare rezervată salvarea cerească exclusiv celor care au fost acceptaţi în regat în acea Zi a cincizecea în care a întrebuinţat Petru prima cheie? Să vedem ce a declarat Isus apostolilor săi şi altora care au fost adunaţi cu ei în Ierusalim? În această zi el le-a zis discipolilor săi:

¹³ „Astfel este scris că Cristosul va suferi şi că va învia din morţi în a treia zi şi că graţie numelui său va fi predicată căinţa în vederea iertării păcatelor, în toate naţiunile, începînd din Ierusalim [iar], voi va trebui să fiţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că trimit peste voi ceea ce a promis Tatăl meu [în Ioel 2:28, 29]. Voi însă rămîneţi în oraş pînă cînd veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.“ — Luca 24:46–49.

14, 15. După Fapte 1:8, ce deosebiri a făcut Isus atunci cînd a vorbit de predicarea căinţei la „toate naţiunile“?

¹⁴ După cum arată Fapte 1:8, Isus a dat însă şi alte amănunte cu privire la modul în care avea să fie extinsă progresiv, la „toate naţiunile,“ predicarea căinţei pe baza numelui său. Acolo se spune: „Dar voi veţi primi putere cînd va veni spiritul sfînt peste voi şi veţi fi martori ai mei în Ierusalim şi în toată Iudea, în Samaria şi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului.“

¹⁵ Aici Isus a făcut o distincţie între Samaria şi „toată Iudeea.“ De altfel în tot cursul slujbei sale pămînteşti, el a făcut această deosebire între iudeii naturali circumcişi şi între samaritenii circumcişi.

16. Cum a ajuns Isus să petreacă două zile cu locuitorii oraşului samaritean Sihar atunci cînd s-a reîntors în Galileea?

¹⁶ După Paştile anului 30 e.n., în cursul primului an al activităţii sale publice, în drumul său din Iudeea spre Galilea Isus a trebuit să treacă prin Samaria. Legat de acest fapt, Ioan a făcut observaţia că „iudeii nu întreţineau relaţii cu samaritenii“ (Ioan 4:9). Totuşi Isus s-a decis să stea de vorbă cu o femeie samariteancă la fîntîna lui Iacob de lîngă oraşul Sihar. De altfel această femeie, poate pentru că nu era iudeică, a fost prima persoană căreia Isus i-a mărturisit că el era Mesia sau Cristos (Mat. 16:20). Ba, mai mult, la invitaţia locuitorilor samariteni ai Siharului, Isus şi apostolii săi au rămas două zile la samariteni şi au stat de vorbă cu ei. Unii dintre ei au crezut şi i-au declarat femeii care le pusese mărturie: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci l-am auzit noi înşine şi ştim că acest om este într-adevăr salvatorul lumii.“ — Ioan 4:39–43.

17. I-a invitat Isus pe samaritenii credincioşi să se boteze? Ce atitudine a continuat să aibă el faţă de samariteni?

¹⁷ Totuşi, chiar şi după acest episod, şi în ciuda faptului că unii samariteni au crezut în el, Isus a continuat să facă deosebire între iudei şi samariteni. I-a învitat el pe unii dintre acei samariteni credincioşi să fie botezaţi în apă cu botezul lui Ioan? Nu, şi acest fapt este semnificativ cu atît mai mult cu cît imediat înainte de relatarea despre vizita lui Isus în Siharul samaritean, este scris: „Prin urmare cînd Domnul a devenit conştient că fariseii aflaseră că Isus făcea şi boteza mai mulţi discipoli decît Ioan — cu toate că, la drept vorbind, nu Isus însuşi boteza, ci discipolii săi — el a părăsit Iudea şi a plecat din nou în Galilea. Dar el trebuia să treacă prin Samaria. Prin urmare, el a ajuns la un oraş al Samariei numit Sihar, aproape de cîmpul pe care i l-a dat Iacob fiului său Iosif. Acolo era de fapt fîntîna lui Iacob.“ — Ioan 4:1–6.

18. Ce atitudine au manifestat samaritenii faţă de Isus după doi ani, cînd el trecea din nou prin Samaria, în drum spre Ierusalim?

¹⁸ S-a bucurat Isus de o tot atît de bună primire cînd a traversat din nou Samaria, cu doi ani mai tîrziu? Acum el mergea împreună cu discipolii săi în direcţia opusă, pentru a participa la sărbătoarea evreiasca a corturilor, la Ierusalim. Mesagierii lui Isus „şi-au urmat drumul şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătiri pentru el; dar ei nu l-au primit, pentru că el îşi întorsese faţa ca să meargă [încotro?] la Ierusalim. Cînd discipolii Iacob şi Ioan au văzut lucrul acesta, au zis: ‘Doamne, vrei să spunem să cadă foc din cer şi să–i nimicească?’ Dar el s-a întors spre ei şi i-a dojenit. Şi au plecat către un alt sat“ (Luca 9:51–56). Dacă Isus ar fi cedat în faţa temperamentului violent al lui Iacob şi Ioan, gestul lor i-ar fi putut predispune pe samariteni împotriva creştinismului.

19. (a) Ce instrucţiuni cu privire la Samaria le-a dat Isus celor doisprezece apostoli atunci cînd i-a trimis doi cîte doi? (b) Potrivit cu Ioan 8:47, 48, care era în general atitudinea iudeilor faţă de samariteni?

¹⁹ Cu un an în urmă, înainte de Paştile anului 32 e.n. cînd Isus i-a trimis pe apostoli să predice cîte doi, el le-a zis: „Nu mergeţi pe drumul naţiunilor şi nu intraţi în vreun sat al samaritenilor; ci, mai degrabă duceţi-vă tot mereu la oile pierdute ale casei lui Israel. Pe drum predicaţi zicînd: ‘Regatul cerurilor s-a apropiat’“ (Mat. 10:5–7; Luca 9:1–6). Cîteva luni mai tîrziu, după sărbătoarea corturilor din anul 32 e.n., Isus a trimis şaptezeci de evanghelizatori şi le-a dat instrucţiuni asemănătoare cu cele date celor doisprezece apostoli. Satele şi oraşele în care au predicat ei regatul lui Dumnezeu erau probabil cele din Iudeea şi nu din Samaria (Luca 10:1–24). De altfel, ei nu au raportat nimic cu privire la vreo vizită făcută samaritenilor. Ei s-au dus „la oile pierdute ale casei lui Israel.“ De ce? Pentru că aceşti evanghelişti nu primiseră o autoritate superioară celei a apostolilor. În plus, atitudinea pe care o aveau iudeii în general faţă de samariteni transpareb dintr-o replică pe care i-au dat-o lui Isus iudeii necredincioşi. La acuza: „Voi nu sînteţi de la Dumnezeu,“ ei au răspuns: „Tu eşti samaritean şi ai un demon.“ — Ioan 8:47, 48.

20. De ce nu au beneficiat samaritenii de întrebuinţarea de către Petru a celei dintîi dintre „cheile regatului“ cu ocazia sărbătorii Zilei a cincizecea? Astfel ce întrebare se ridică în acest sens?

²⁰ Isus a făcut distincţie sau deosebire între samariteni şi iudei şi atunci cînd i-a zis femeii samaritene: „Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, pentru că salvarea vine de la iudei“ (Ioan 4:22). Isus l-a categorisit pe samaritean drept „un om dintre naţiuni,“ sau, cuvînt cu cuvînt, „de o altă rasă.“ (Luca 17:16–18; vezi varianta cuvînt cu cuvînt a traducerii Kingdom Interlinear Translation)c Samaritenii care se închinau pe muntele Gherizim nu participau la sărbătoarea Zilei a cincizecea care se ţinea la Ierusalim, aşa că ei nu au fost prezenţi cu acea ocazie acolo, în anul 33 e.n. Astfel ei nu au putut beneficia de utilizarea de către Petru a celei dintîi dintre „cheile regatului cerurilor“ (Fapte 2:5–11). În consecinţă, cînd şi-au îndreptat oare apostolii atenţia spre Samaria, după ce fusese vărsat la Ierusalim spiritul sfînt, ca să poată lua parte la lucrarea pe care o anunţase Isus în Fapte 1:8?

21. Cum a ajuns evanghelizatorul Filip în Samaria şi de ce prezenţa sa în acest ţinut a fost o sursă de mare bucurie?

²¹ După sărbătoarea Zilei a cincizecea adunarea creştină din Ierusalim a trecut prin numeroase întîmplări. Persecuţia care a urmat după martiriul lui Ştefan i-a împrăştiat pe toţi membrii adunării din Ierusalim, cu excepţia celor doisprezece apostoli (Fapt. 8:1–5). Ca urmare a acestei persecuţii şi nu pentru că ar fi primit ordine şi instrucţiuni din partea apostolilor, au fugit în nord, căutînd refugiu în districtul Samariei, un apropiat colaborator al lui Ştefan, şi anume Filip, împreună cu alţi iudei creştini (Fapt. 6:1–6; 21:8). Acolo Filip care primise prin spiritul sfînt darul de a face minuni, a predicat vestea bună despre Cristos cel înviat şi glorificat, însoţindu–şi vorbirea de numeroase semne miraculoase sub formă de vindecări. „Astfel oraşul acela a fost cuprins de o mare bucurie.“ — Fapt. 8:8.

22. Ce întrebare se ridică datorită faptului că Filip a botezat în apă mulţi bărbaţi şi femei în Samaria?

²² Care a fost rezultatul? „Cînd ei l-au crezut pe Filip care anunţa vestea bună a regatului lui Dumnezeu şi a numelui lui Isus Cristos, ei au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.“ Printre ei se afla şi un oarecare magician numit Simon, care „exercita artele magiei şi punea în uimire naţiunea Samariei“ (Fapt. 8:9, 12, 13). Dar ajunşi în acest loc, se pune întrebarea următoare: Se născuseră „din apă şi din spirit“ aceşti samariteni credincioşi? E drept că ei intraseră în apa botezului, dar ce putem spune despre spirit? Dacă după botezul lor în apă ar fi fost născuţi de spirit, atunci Filip ar fi fost acela care i-ar fi deschis uşa „regatului cerurilor“ acestei noi clase a samaritenilor. Dar a făcut el lucrul acesta, cu toate că nu era unul dintre cei doisprezece apostoli? Ce ne arată raportul inspirat?

23. De ce nu se spune că Filip le-ar fi promis spiritul sfînt samaritenilor care erau candidaţi la botezul în numele lui Isus?

²³ Acest Filip nu era unul dintre apostolii cărora Isus le spusese: „Orice veţi lega pe pămînt va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pămînt, va fi dezlegat în cer“ (Mat. 18:18; 10:2–4; 16:19; Ioan 1:43–48). De asemenea, nu se spune că Filip le-a promis darul spiritului sfînt samaritenilor care s-au botezat în apă. El nu era autorizat să le spună aceleaşi cuvinte pe care Petru le spusese iudeilor întruniţi în Ziua a cincizecea: „Căiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul gratuit al spiritului sfînt.“ — Fapt. 2:38.

24. (a) Intraseră samaritenii în acordul legii mozaice pentru că se circumciseră şi pentru că respectau sărbătorile prescrise de Moise? (b) Au fost ei născuţi numaidecît „din apă şi din spirit“ după botezul lor în apă în numele lui Isus?

²⁴ Fără îndoială că samaritenii considerau cele cinci cărţi ale lui Moise, sau Pentateucul, drept Cuvîntul lui Dumnezeu şi ţineau şi ei un Paşte şi o sărbătoare a Zilei a cincizecea pe Muntele Gherizim, în ţinutul Samariei (2 Regi 17:29, 30; Ioan 4:19, 20). Ei însă, cu toate acestea, nu erau admişi în acordul Legii în care Moise a servit ca mediator sau mijlocitor la Muntele Sinai. Circumcizia lor în carne nu era suficientă pentru a face din ei prozeliţi ai iudaismului. Samaritenii nu erau implicaţi în pironirea lui Isus, astfel că nu era nevoie să fie botezaţi în apă pentru ca Dumnezeu să le ierte un păcat atît de odios, pentru care era nevoie de căinţă. Filip i-a botezat pe samariteni în numele lui Isus Cristos în calitate de Mesia (Cristos] şi de „salvator al lumii“ (Ioan 4:25, 26, 28, 29, 42). I-a făcut oare acest botez să se „nască din apă şi din spirit?“ Nu, căci ei nu primiseră atunci numaidecît spiritul sfînt.

25. Care era, după Fapte 8:14–17, motivul pentru care samaritenii nu fuseseră născuţi din apă şi din spirit?

²⁵ Cum se explică lucrul acesta? Ne spune textul din Fapte 8:14–17: „Cînd au auzit apostolii din Ierusalim că Samaria acceptase Cuvîntul lui Dumnezeu, ei i-au trimis în grabă pe Petru şi pe Ioan; iar aceştia s-au dus şi s-au rugat pentru ei ca samaritenii să primească spiritul sfînt. Căci el nu coborîse încă asupra nici unuia dintre ei, ci ei doar fuseseră botezaţi în numele Domnului Isus. Atunci ei (apostolii Petru şi Ioan) şi-au pus mîinile peste ei (peste samaritenii botezaţi) şi aceştia au primit spiritul sfînt.“ Prin urmare, pînă atunci pur şi simplu, nu putea fi vorba de darurile miraculoase ale spiritului.

26. În vederea primirii cărui privilegiu au întrunit cerinţele necesare samaritenii botezaţi? Ce a utilizat Petru în prezenţa apostolului Ioan?

²⁶ Aşadar numai samaritenii botezaţi au fost „născuţi de spirit“ aşa cum se născuseră din apă şi au întrunit astfel cerinţele pentru a intra în regatul ceresc al lui Dumnezeu (Ioan 3:5). Spiritul a activat aici în mod asemănător activităţii sale despre care se relatează mai tîrziu în Fapte 10:44–46 şi 11:15–17. Astfel apostolul Petru a utilizat în favoarea samaritenilor credincioşi şi botezaţi cea de a doua dintre „cheile regatului cerurilor.“ Este adevărat că Petru a fost însoţit de către apostolul Ioan, dar şi în Ziua a cincizecea ceilalţi unsprezece apostoli au fost alături de Petru, de purtătorul cheilor. — Vezi şi Matei 18:1, 18.

27. Cum arată Fapte 8:18–23 că Petru a fost cel dintîi care i-a răspuns lui Simon, magicianul de odinioară?

²⁷ Rolul preponderent al apostolului Petru este pus în evidenţă prin ceea ce ne spune în continuare Faptele apostolilor 8:18–23: „Acum, cînd Simon [magicianul] a văzut că spiritul se dădea prin punerea mîinilor apostolilor, el le-a oferit bani, spunînd: ‘Daţi-mi şi mie această autoritate ca peste oricine îmi voi pune mîinile să primească spiritul sfînt.’ Petru însă i-a zis: ‘Argintul tău să piară împreună cu tine pentru că te-ai gîndit să obţii cu bani darul gratuit al lui Dumnezeu. Tu nu ai nici parte nici sorţ în lucrul acesta, căci inima ta nu este sinceră înaintea lui Dumnezeu. De aceea căieşte-te de această răutate a ta şi imploră–l pe Iehova ca, dacă este posibil, să ierte acest plan al inimii tale; căci eu văd că eşti o fiere amară şi un laţ al nedreptăţii.’“ Faptul acesta arată că în această ocazie Petru avea iniţiativa în calitatea sa de reprezentant principal al lui Cristos. Fiindcă cel căruia i se încredinţaseră cheile regatului, adică depozitarul lor, el nu a ezitat să ia cel dintîi cuvîntul.

28. Cui îi mai era deschis acum privilegiul de a intra în regat? Unde au început acum să se închine samaritenii născuţi de spirit?

²⁸ De atunci înainte li s-a oferit acelaşi privilegiu şi altor locuitori ai ţinutului Samariei. În acest sens, în Fapte 8:25 citim: „Aşadar, după ce ei [Petru şi Ioan] le-au pus o mărturie amănunţită, şi le-au spus Cuvîntul lui Iehova, s-au reîntors la Ierusalim anunţînd vestea în multe sate ale samaritenilor.“ Acum samaritenii botezaţi, născuţi de spirit, începură să se închine Tatălui lor ceresc Iehova nu pe muntele Gherizim şi nici la Ierusalim, ci în marele său templu spiritual. — Ioan 4:21.d

29. Ce s-a întîmplat cu adunarea creştină născută de spirit din Iudeea, Galileea şi Samaria după convertirea la creştinism a lui Saul? Unde s-a stabilit Filip?

²⁹ Filip şi alţi iudei creştini fuseseră obligaţi să fugă în Samaria din cauza persecuţiei declanşate de fariseul Saul din Tars. Dar atunci cînd chiar şi el s-a convertit la creştinism, pentru adunarea din Palestina lucrurile s-au schimbat radical. După cum spune Fapte 9:31: „Atunci, într-adevăr, adunarea din toată Iudeea, din Galileea şi din Samaria a cunoscut o perioadă de pace şi s-a edificat; şi întrucît ea umbla în frică de Iehova şi în mîngîierea spiritului sfînt ea se înmulţea încontinuu“ — Filip s-a stabilit în cele din urmă la Cezareea, un oraş portuar unde îşi avea reşidinţa guvernatorul roman al provinciei Iudeea şi unde staţiona o trupă de soldaţi italieni. — Fapt. 8:40; 21:8; 10:1; 23:23–35.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

CHEIA LUI DAVID