Cum îşi îndrumă Iehova poporul?

“De aceea Dumnezeu este Dumnezeul nostru pe timp nelimitat, ba chiar pentru totdeauna El însuşi ne va îndruma pînă vom muri.“ — Ps. 48:14

 1. Cum arată Biblia că Iehova îi îndrumă pe cei care îl iubesc?

IN CURSUL secolelor Iehova i–a îndrumat pe cei care îl iubeau şi doreau să îi servească. Unul dintre aceştia a fost psalmistul, căci el i–a cerut lui Dumnezeu: „Trimite–mi lumina ta şi adevărul tău. Fie ca acestea să mă conducă.“ (Ps. 43:3) Profetul Daniel ştia că „există un Dumnezeu în ceruri care este un Dezvăluitor de secrete“ şi a prezis că în timpul nostru, în acest „timp al sfîrşitului“, „adevărata cunoştinţă va fi abundentă“. (Dan. 2:28; 12:4) Isaia a profeţit şi el că în această „parte finală a zilelor“ închinarea adevărată va fi „întemeiată ferm“ şi că Iehova îşi va îndruma poporul. „El ne va instrui cu privire la căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale.“ Astfel invitaţia care li se face astăzi oamenilor este: „Veniţi şi haideţi să umblăm în lumina lui Iehova.“ — Isaia 2:2–5.

 2. Ce ia în considerare Iehova atunci cînd îşi îndrumă poporul în adevărurile sale?

² Dar cum anume îşi îndrumă Iehova poporul în adevărurile sale. In primul rînd el ia în considerare faptul că i-a creat pe oameni cu voinţă liberă. Astfel, de pildă, Pavel a ţinut cont de „voinţă liberă“ a lui Filimon. (Filimon 14) Pentru că Dumnezeu este cel care a creat această voinţă liberă, el nu o anulează, silindu–i pe oameni să creadă adevărurile sale sau să acţioneze într–un anumit fel, ca nişte roboţi. Astfel, în cursul acestei ere creştine, el face un apel iubitor la oamenii cu inima înclinată spre dreptate să vină şi să se asocieze cu organizaţia sa aprobată şi apoi îi îndrumă blînd prin spiritul sfînt, prin Cuvîntul său inspirat şi prin organizaţia sa de pe pămînt, prin care se răspîndeşte adevărul.

 3. Ce este deosebit de important să reţinem cu privire la felul în care îşi îndrumă Iehova poporul?

³ Un alt criteriu privitor la îndrumarea de către Dumnezeu a poporului său este acela că Dumnezeu dă înţelegerea adevărurilor sale la timpul său şi în propriu său fel. (Dan. 12:9) De asemenea, Iehova îşi conduce poporul în adevăr în mod progresiv. Intrucît el a creat mintea omenească, Iehova ştie şi că prea puţină „hrana“ spirituală nu o va putea susţine în mod corespunzător, dar şi că prea multă într–un timp dat, poate fi peste puterea de asimilare a omului. La Ioan 16:12 Isus le–a spus discipolilor săi credincioşi: „Mai am încă multe lucruri încă să vă spun dar în prezent nu sînteţi în stare să le suportaţi.“ Dar să ilustrăm: Cînd după o lungă perioadă de izolare într–o cameră întunecoasă iese cineva afară, este bine să se expună la lumină treptat. Prea multă lumină dintr–o dată poate fi şocantă sau chiar dăunătoare. Tot aşa este şi cu necesitatea iluminării progresive cu adevărurile lui Dumnezeu. Este aşa cum spune înţeleptul: „Calea pe care călătoreşte cel drept este ca şi răsăritul de soare, care devine tot mai luminos pînă se face ziuă.“ — Prov. 4:18, Today’s English Version

4. (a) Ce a indicat Isus cu privire la necesitatea clarificării progresive a adevărului? (b) Intrucît adevărurile lui Iehova se clarifică treptat, ce trebuie să fie dispuşi servii săi să facă?

⁴ Isus ştiu bine că felul de a proceda al lui Iehova era de a–şi face înţelese adevărurile în mod progresiv. El le–a spus apostolilor săi că mai tîrziu îi vă îndruma spiritul sfînt al lui Dumnezeu în tot adevărul (Ioan 16:12, 13). Iar pentru că adevărurile stabilite mai dinainte urmau să fie clarificate pas cu pas, trebuia să existe şi necesitatea corespunzătoare pentru servii lui Dumnezeu de a–şi corecta şi adapta punctele lor de vedere în diferite probleme scripturale, pe măsură ce timpul trecea.

INDRUMARE PRIVITOARE LA ADEVARURILE DESPRE REGAT

 5, 6. Ce anume arată că discipolii lui Isus aveau puncte de vedere incorecte cu privire la regatul lui Dumnezeu?

⁵ In îndrumarea creştinilor din primul secol, Iehova nu le–a clarificat în acelaşi timp toate adevărurile legate de scopurile sale. Gîndiţi–vă, de pildă, la doctrina centrală a Bibliei, — regatul lui Dumnezeu. Isus şi–a învăţat urmaşii să se roage astfel: „Vie regatul tău“. (Mat. 6:10) El a dat îndemnul: „Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea Lui.“ (Mat. 6:33) Dar oare au înţeles continuatorii săi în acei ani cînd el mai era încă pe pămînt toate detaliile privitoare la stăpînirea Regatului? Puteau ei oare să răspundă exact la întrebări în acest sens, ca de pildă: Ce este regatul lui Dumnezeu? Cine va stăpîni în el şi cîţi stăpînitori vor fi? Cînd va veni el? Ce va face el pentru pămînt şi pentru oameni?

⁶ Că cei cărora le–a vorbit Isus nu aveau toate aceste cunoştinţe, rezultă din întrebarea pe care i–au pus–o după învierea sa: „Doamne în vremea aceasta ai de gînd să restabileşti regatul lui Israel?“ (Fap. 1:6) In loc să le vorbească despre fiecare aspect al stăpînirii Regatului, drept răspuns Isus a declarat: „Nu este treaba voastră să obţineţi cunoştinţă despre timpuri şi epoci pe care Tatăl le–a pus sub propria sa autoritate judecătorească.“ (Fap. 1:7) De ce a tratat Isus lucrurile în felul acesta? Pentru că discipolii susţineau puncte de vedere adînc înrădăcinate dar greşite cu privire la Regat. Ei credeau că Regatul va fi o stăpînire pămîntească ce va răsturna dominaţia romană. Adevărul însă era că Regatul urma să fie ceresc şi că cei aleşi pentru a domni împreună cu Christos aveau să fie luaţi de pe pămînt în ceruri. (Apoc. 5:9, 10; 14:3; 20:4) Intrebarea lor mai arată şi că ei se aşteptau ca Regatul să fie întemeiat imediat. Dar nu aşa avea să se întîmple, căci pînă atunci trebuia să treacă încă multe secole.

 7. (a) In ciuda punctelor lor de vedere incorecte cu privire la Regat, care a fost atitudinea lui Isus faţă de acei discipoli? (b) Inţelegem noi totul despre stăpînirea Regatului lui Dumnezeu?

⁷ Cu toate că discipolii săi susţineau puncte de vedere incorecte, Isus nu i–a condamnat şi nici nu i–a îndepărtat. El ştia că ei vor cîştiga numai treptat înţelegerea adevărurilor lui Dumnezeu şi că spiritul sfînt îi va îndruma pe urmaşii săi în mod progresiv, în aşa fel încît să ajungă la on înţelegere clară la timpul cuvenit. Pînă la urmă ei tot aveau să ajungă în posesia unei cunoştinţe complete cu privire la domnia Regatului. Dar pînă atunci Isus le–a întipărit (în minte) acelor discipoli iniţiali ai săi un zel şi un interes profund de a căuta mai întîi — Regatul, precum şi o dispoziţie de a face corectări ale vederilor lor cu privire la acel Regat. Astfel, cu toate că aveau o cunoştinţă exactă limitată despre adevărurile Regatului, ceea ce cunoşteau era de ajuns să–i facă în măsură, în cursul aşteptării lor, ‘să păstreze cu tărie în minte prezenţa zilei lui Iehova’. (2 Pet. 3:12) Astăzi cunoştinţa noastră despre Regatul lui Dumnezeu şi anume ce este el şi ce va realiza, este incomparabil mai avansată, deşi nu cu totul completă.

ADEVARURI DESPRE PAGINI

 8. Ce problemă a existat în legătură cu păgînii convertiţi şi s–a ridicat ea încă de la Ziua Cincizecimii?

⁸ O altă chestiune care demonstrează că înţelegerea adevărurilor lui Dumnezeu este progresivă, se află în legătură cu felul în care erau priviţi neiudeii sau păgînii convertiţi după anul 36 e.n. de către unii iudei convertiţi la creştinism. De pildă, trebuia să fie ei circumcişi aşa ca iudeii naturali? S–a ridicat oare această problemă încă din anul 33 e.n. cînd a fost turnat, în ziua Cincizecimii, spiritul sfînt al lui Dumnezeu? (Fap. 2:1–4) Nu, căci, timp ce acea turnare a spiritului a confirmat că Dumnezeu se afla cu acei discipoli şi că avea să–i îndrume, ea nu le–a dat totuşi în chip miraculos cunoştinţa oricărui detaliu al adevărurilor lui Dumnezeu. Aceasta se poate vedea din faptul că problema circumciziei nu a fost cuprinsă în hotărîrile luate de apostolii şi de bătrînii care pînă în anul 49 e.n. — la 16 ani după Ziua Cincizecimii, se aflau încă la Ierusalim. — Fap. 16:4

 9–11. (a) După ce au urmat îndrumarea lui Iehova ani de zile, de ce au fost servii săi mai în măsură să trateze o problemă cu privire la circumcizie? (b) Cum i–a ajutat lui Petru viziunea pe care o primise să îşi corecteze propria sa înţelegere a adevărului?

⁹ In cursul tuturor acelor ani Iehova i–a îngăduit poporului său să aibă experienţa modului în care proceda Dumnezeu în realitate cu păgînii. In felul acesta s–a adîncit aprecierea şi înţelegerea lor cu privire la această problemă. Astfel, atunci cînd s–a ivit o chestiune care pretindea o acţiune decisivă, servii săi au fost bine echipaţi ca să o trateze cu înţelepciune şi cu discernămînt. Gîndiţi–vă de pildă la corectarea pe care a trebuit să o aducă Petru punctului său de vedere. La trei ani după Ziua Cincizecimii apostolul Petru a fost îndrumat de spiritul sfînt să îşi corecteze părerea cu privire la păgînii pe care el îi privise ca fiind pîngăriţi, necuraţi.

¹⁰ Intr–o viziune i s–a spus lui Petru să mănînce o hrană considerată necurată din punctul de vedere al legii mozaice. Cînd el a răspuns cu uimire că n–a mîncat niciodată asemenea lucruri, o voce din cer i–a spus că nu mai poate fi socotit în continuare necurat ceea ce Dumnezeu consideră curat. Si chiar în momentul acela au venit trimişii păgînului Corneliu. Corneliu îi trimisese pentru a–i cere lui Petru să vină la casa lui şi să–i vorbească despre scopurile lui Dumnezeu. Dar Petru deja îşi exprimase deja dezgustul la gîndul de a mînca lucruri necurate, iar acum i s–a cerut să meargă în casa unui păgîn pe care îl considera de asemenea necurat! Ce să facă? Spiritul sfînt i–a răspuns: „Ridică–te, coboară (de pe acoperiş) şi aşterne–te la drum împreună cu ei, căci eu i–am trimis în grabă.“ — Fap. 10:9–20.

¹¹ Petru a înţeles cum stăteau lucrurile. Viziunea despre curăţirea de către Iehova a lucrurilor care mai înainte erau considerate necurate nu s-a referit numai la hrană, ci mult mai important decît asta, era că se referea la atitudinea lui Petru faţă de păgîni. Arătînd că a inţeles aceste lucruri, Petru i–a spus mai tîrziu lui Corneliu şi casei sale: „De aceea, în momentul în care am fost trimis, am venit fără să ridic vreo obiecţie.“ Apoi a fost turnat asupra acelei case păgîne spiritul sfînt şi au fost botezaţi cu toţii. Spiritul sfînt a arătat că Dumnezeu îi favoriza acum pe păgîni fără să fie circumcişi. — Fap. 10:21–48.

12. (a) Ce altă problemă s–a mai ridicat cu privire la păgîni şi cînd? (b) Pe ce bază a putut da corpul central un răspuns decisiv?

¹² Dar au fost oare satisfăcuţi cu privire la poziţia faţă de păgîni toţi iudeii care îmbrăţişaseră creştinismul? Nu, deoarece mai bine de treisprezece ani s–a ivit o controversă cu privire la faptul dacă nu ar trebui circumcişi şi păgînii. Această problemă a fost ridicată de nişte iudei circumcişi care au venit la Antiohia, în Siria. (Fap. 15:1, 2) S–a organizat astfel în anul 49 e.n. o întrunire la Ierusalim cu corpul central de apostoli şi alţi bătrîni. La acea adunare Petru, Pavel şi Barnaba au relatat ce a realizat Dumnezeu printre păgînii necircumcişi cărora le predicaseră ei. După ce au examinat cum a procedat Dumnezeu in realitate timp de mai mulţi ani cu aceşti păgîni, ei au confirmat în unanimitate mărturia Sfintelor Scripturi, întărind adevărul că păgînii nu trebuia circumcişi.

13. Cum au manifestat unii lipsă de apreciere faţă de felul în care îşi îndrumă Iehova poporul şi probabil cu ce rezultat?

¹³ Nu toţi urmaşii lui Christos au fost dispuşi să îşi corecteze vederile depăşite. Unii au văzut în clarificări un pretext de a părăsi adevărul, în loc să le privească drept o dovadă a îndrumării progresive date de Iehova poporului său. De pildă atunci cînd Isus a prezentat ilustrarea privitoare la actiunea simbolică de a consuma carnea sa şi de a bea sîngele său, raportul Bibliei declară că „datorită acestui fapt mulţi dintre discipolii săi s–au întors la lucrurile pe care le lăsaseră în urmă şi nu au mai umblat cu el“. (Ioan 6:53–66) Ce scurtime de vederi! Ce lipsă de apreciere a felului în care Iehova îşi conduce poporul! Treizeci şi opt de ani mai tîrziu, unii dintre ei au plătit scump probabil pentru această atitudine, deoarece aceia care nu au mai continuat să umble conform înţelegerii avansate a adevărului trebuie să fi respins şi ei, fără îndoială, instrucţiunile lui Isus de a fugi din Ierusalim înainte de distrugerea acestuia. Aceasta i–a costat viaţa, pe cînd cei care au continuat să se lase îndrumaţi de Iehova au fugit şi au fost cruţaţi. — Luca 21:20–24.

INDRUMARE IN ZILELE NOASTRE

14. In ce măsură a fost corectat în cursul secolului care a trecut, punctul de vedere al nostru cu privire la adevărurile de bază?

¹⁴ Cînd privim la ceea ce a fost publicat de organizaţia lui Iehova prin paginile Turnului de veghere şi ale altor publicaţii în cei 100 de ani care au trecut, găsim din belşug o sănătoasă hrană spirituală. Incă de la începutul acestei perioade s–au clarificat adevăruri biblice de bază, care rămîn limpezi pînă în ziua de azi. Punctul nostru de vedere cu privire la iad, trinitate, purgatoriu, suflet, unde sînt morţii, preţul de răscumpărare, învierea, destinul pămîntului, regatul şi alte doctrine fundamentale au suferit foarte puţine schimbări în timp de o sută de ani. Adevărul a fost întotdeauna adevăr, cu toate că uneori înţelegerea noastră cu privire la el a pretins adaptare. — Compară cu Ioan 16:13.

15. A existat vreo nevoie ca servii lui Iehova din ziua de azi să facă schimbări în punctele lor de vedere?

¹⁵ Iehova a continuat să–şi îndrume poporul pas cu pas spre o mai deplină apreciere a adevărurilor sale, iar aceasta la timpul său şi în propriul său mod. Datorită acestui fapt, Martorii lui Iehova au înţeles chiar de la începutul secolului existenţei lor, că ei trebuie să fie dispuşi să îşi modifice şi să îşi corecteze vederile, doctrinele, practicile şi procedurile organizatorice atunci cînd devenea evident că spiritul lui Iehova îi îndruma spre asemenea corectări. Aşa după cum a recunoscut Bryan Wilson în revista New Society, Martorii lui Iehova au „susţinut întotdeauna că studiul continuu a Bibliei i-ar putea conduce la o cunoştinţă mai deplină, iar erorile în interpretările profetice făcute în ocaziile anterioare au fost recunoscute.“

16. (a) Pentru ce este profeţia biblică un domeniu care pretinde în mod deosebit o dispoziţie de corectare a punctelor de vedere? (b) Cum au reacţionat servii lui Iehova la informaţiile despre „zilele din urmă“ şi cum au fost sprijiniţi ei?

¹⁶ Probabil că domeniul în care se pretinde cu adevărat dispoziţia de a face corectări este acela al profeţiei biblice. Cele mai multe profeţii sînt date doar în linii generale. De aceea se pretinde credinţă pentru a aştepta să se contureze detaliile. (Evr. 11:1) Un exemplu în această privinţă are de a face cu profeţiile biblice care arată că prezentul sistem rău de lucruri al lui Satan va fi nimicit şi înlocuit de „ceruri noi şi un pămînt nou“ (2 Pet. 3:13) Sînt prezentate însă în Biblie destule aspecte ale „semnului“ general sau cuprinzător al sfîrşitului care se apropie, pentru a marca limpede timpul prezent ca fiind „zilele din urmă“, „timpul sfîrşitului“. (2 Tim. 3:1; Dan. 12:4) Faptul acesta i–a îmboldit pe servii lui Dumnezeu să–şi intensifice lucrarea de împlinire a cuvintelor lui Isus: „Această veste bună despre Regat va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor şi atunci va veni sfîrşitul.“ (Mat. 24:14) Ei au avut succes în această lucrare şi în supravieţuirea lor ca organizaţie, în prosperarea lor spirituală în ciuda persecuţiilor îngrozitoare şi în îmbrăcarea şi manifestarea unei noi personalităţi în această lume decăzută. Toate acestea sînt o mărturie a faptului că Iehova i-a sprijinit întra–adevăr. — Isaia 54:17.

17. Inseamnă oare neîmplinirea aşteptărilor noastre premature că Iehova şi–a schimbat proiectele sale?

¹⁷ Dar au fost susţinute oare anticipat de către unii servi ai lui Iehova în timpul acestor „zile din urmă“ şi puncte de vedere greşite despre sfîrşitul sau (în limba greacă) telos–ul acestui sistem de lucruri? Da. Unele dintre aceste păreri implică durata timpului care va mai fi pînă va veni sfîrşitul. Din zel sau din entuziasm faţă de justificarea numelui, Cuvîntului şi scopurilor lui Iehova şi din dorinţa de a veni noul sistem, unii dintre servii săi au fost uneori prematuri în aşteptările lor. Este ca şi în cazul discipolilor lui Isus din secolul întîi, ale căror vederi îi determinau să aştepte o imediată întemeiere a Regatului lui Dumnezeu în zilele lor. (Fap. 1:6) Dar pentru că aşteptările acestea au fost uneori premature, şi ca urmare nu s–au împlinit, înseamnă aceasta că Dumnezeu şi–a schimbat scopurile? Nu, deloc! „Hotărîrile mele vor rămîne în picioare şi voi face tot ce este (spre) plăcerea mea“, a spus Iehova. (Is. 46:10) Aşadar, scopurile lui Iehova şi timpul pentru întemeierea unei noi ordini drepte sînt fixate ferm.

18. De ce este atît de important a rămîne alături de „ce este scris“?

¹⁸ Faptul acesta ne impune categoric obligaţia de a cîntări cu grijă toţi factorii scripturali, fără ai scoate în evidenţă pe unii pînă la punctul pe care i–am pune în umbră pe alţii, căci Isus a declarat cu toată claritatea: „Cu privire la ziua şi ora aceea nimeni nu ştie.“ (Mat. 24:36) Există întotdeauna necesitatea de a acorda o strictă atenţie sfatului apostolului Pavel: „Să nu treceţi peste ce este scris.“ — 1 Cor. 4:6.

19. Cu toate că punctele de vedere s-au modificat, cum confirmă dovezile sfîrşitul apropiat al acestui sistem?

¹⁹ Deşi mulţi Martori ai lui Iehova a trebuit să îşi modifice vederile în această privinţă, putem nega oare faptul că ne aflăm în „timpul sfîrşitului“? Categoric că dovezile sfîrşitului iminent al acestui sistem de lucruri sporesc zilnic, după cum putem deduce din ruinarea intensificată a unor instituţii cum sînt căsătoria, familia, guvernele şi religiile lumii, precum şi din crima şi violenţa în creştere şi, în sfîrşit, din lipsa crescîndă de respect faţă de Dumnezeu. — 2 Timotei 3:1–5.

20, 21. Cum vor fi răsplătiţi cei care continuă să umble în lumina care avansează a lui Iehova?

²⁰ Intrucît acestor „zile din urmă“ le mai rămîne încă în faţă un timp de o durată nedeterminată, un lucru este sigur: cei care continuă să umble în lumina care avansează a lui Iehova şi sînt dispuşi să se corecteze, vor face parte din rămăşiţa unsă şi din „marea mulţime“ care „vine din necazul cel mare“ în noua ordine a lui Dumnezeu. „Căci Mielul care stă în mijlocul tronului îi va păstori (pe marea mulţime) îi va călăuzi la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“ — 2 Pet. 3:14, 15; Apoc. 7:9–17.

²¹ Astfel cei care privesc spre Iehova pentru îndrumare pot privi cu încredere înainte, spre întemeierea unui nou sistem, în care „cei drepţi vor stăpîni pămîntul şi vor locui pentru totdeauna pe el.“ Acolo „cel rău nu va mai fi“. Dar în locul lui cel blînd şi cel care se lasă învăţat „îşi vor găsi aleasa lor desfătare în abundenţa păcii“. — Ps. 37:10, 11, 29.

22. Ce încredere pot avea servii lui Iehova acum şi pentru viitor?

²² Astfel, aşa cum a fost cazul cu organizaţia modernă a poporului lui Iehova în secolul care s–a încheiat, acum, noi avem toată încrederea că aşa va fi şi în timpul care mai rămîne din aceste zile din urmă — şi anume că „Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru un timp nelimitat, ca chiar pentru totdeauna. El însuşi ne va îndruma pînă cînd vom muri.“ (Ps. 48:14) Iar apoi, în noua sa ordine, noi vom putea privi cu aceeaşi încredere spre continua îndrumare pe care o va da Iehova servilor săi în toată eternitatea, dar fără să mai trebuiască să mai moară deloc, pentru că „cel care face voia lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna“. — 1 Ioan 2:17.