ANA

[din ebr.; înseamnă „Favoare, Bunăvoință”; „Cel care arată favoare; Binevoitor”].

1. Mama profetului Samuel. Ana a locuit în Ramataim-Țofim, regiunea muntoasă a lui Efraim, împreună cu soțul ei, Elcana, care era levit, și cu Penina, cealaltă soție a acestuia. Deși era stearpă de mult timp, spre deosebire de Penina care îi născuse mai mulți copii, Ana era soția preferată a lui Elcana. Penina o necăjea pe Ana deoarece nu putea avea copii, mai ales când Elcana își ducea familia, anual, în vizită la tabernacolul din Șilo. (1Sa 1:1-8)

Cu ocazia unei vizite la Șilo, Ana i-a făgăduit lui Iehova că, dacă va naște un fiu, i-l va dărui pentru serviciul sacru. Văzând că buzele i se mișcau, în timp ce Ana se ruga în tăcere, marele preot Eli a crezut inițial că ea băuse prea mult vin și că era beată. Observând însă fervoarea și sinceritatea cu care se ruga, el și-a exprimat dorința ca Iehova să răspundă la cererea ei. Și într-adevăr, în scurt timp, ea a rămas însărcinată. După nașterea lui Samuel, ea a nu a mai mers la Șilo decât după ce l-a înțărcat. Atunci i l-a prezentat lui Iehova, așa cum promisese, aducând ca jertfă un taur de trei ani, o efă de făină și un urcior mare cu vin. (1Sa 1:9-28) De atunci, în fiecare an, când venea la Șilo, Ana îi aducea fiului ei o tunică nouă fără mâneci. Eli a binecuvântat-o din nou; Iehova i-a deschis iarăși pântecele și ea a mai născut trei fii și două fiice. (1Sa 2:18-21)

Ana avea multe calități frumoase. Ea era o persoană dedicată rugăciunii, era umilă și dorea să fie pe placul soțului ei. Ea îl însoțea în fiecare an la tabernacol pentru a aduce jertfe. Ea însăși a făcut un mare sacrificiu, renunțând la compania fiului său, pentru a se ține de cuvânt și pentru a-și arăta recunoștința față de bunătatea lui Iehova. Ea a continuat să manifeste afecțiune maternă, așa cum reiese din faptul că, în fiecare an, îi făcea o tunică nouă lui Samuel. Gândurile exprimate de ea în rugăciunea de mulțumire în ziua în care, împreună cu Elcana, l-a prezentat pe Samuel pentru serviciul la templu, se aseamănă mult cu sentimentele exprimate de Maria la puțin timp după ce a aflat că va fi mama lui Mesia. (Lu 1:46-55)

2. Profetesă, fiica lui Fanuel, din tribul lui Așer. Ana este forma grecească a numelui Hannah.

Rămasă văduvă după doar șapte ani de căsnicie, Ana avea 84 de ani când copilul Isus a fost prezentat la templu. Cu toate acestea, ea era prezentă cu regularitate la templu, de la jertfa de dimineață până la jertfa de seară. Drept urmare, a avut privilegiul de a-l vedea pe copilașul Isus și de a depune mărturie despre el. ‘Posturile și implorările’ ei dovedeau că suferea mult și aștepta o schimbare. Faptul că iudeii se aflau de secole sub dominație străină, iar climatul religios se deteriorase, situație care s-a răsfrânt și asupra templului și a preoției, ar putea explica atitudinea ei. Oricum ar fi stat lucrurile, deși nu se aștepta să mai fie în viață când Isus ar fi devenit adult, Ana a fost bucuroasă să le depună mărturie altora despre eliberarea pe care avea să o aducă acest viitor Mesia. (Lu 2:36-38)

3. Numit mare preot în anul 6 sau 7 e.n. de către Quirinius, guvernatorul roman al Siriei, el a ocupat această poziție până în anul 15 e.n. (Lu 2:2) Prin urmare, Ana era mare preot când Isus, la vârsta de 12 ani, i-a uimit pe rabinii de la templu. (Lu 2:42-49) Ana a fost destituit din funcția de mare preot de către procuratorul Valerius Gratus. Chiar dacă, în mod oficial, nu mai purta acest titlu, era destul de evident că el continua să aibă o mare putere și influență în calitate de mare preot onorific și de reprezentant de seamă în ierarhia iudaică. Cinci dintre fiii lui, precum și ginerele său, Caiafa, au deținut fiecare funcția de mare preot. Datorită poziției sale proeminente, Ana este numit pe bună dreptate în Scripturi preot principal. (Mt 26:3; Lu 3:2) Când Isus a fost arestat, el a fost dus mai întâi la Ana pentru a fi interogat, apoi a fost trimis la Caiafa pentru a fi judecat. (Ioa 18:13) Numele lui Ana se află în fruntea listei principalilor împotrivitori ai apostolilor lui Isus Cristos. (Fa 4:6)

Puternica și bogata casă a lui Ana era din tribul lui Levi, iar vânzarea animalelor pentru jertfă în incinta templului era una dintre principalele lor surse de venit; acest motiv era suficient pentru ca ei să caute să-l omoare pe Isus, cel care a curățat de două ori templul, transformat de ei „într-o peșteră de tâlhari”. (Ioa 2:13-16; Mt 21:12, 13; Mr 11:15-17; Lu 19:45, 46) Exista, probabil, și alt motiv pentru care Ana îi ura pe Isus și pe apostoli: Isus îi învăța pe oameni despre înviere, Lazăr fusese înviat și constituia o dovadă vie în acest sens, apostolii predicau și predau această doctrină, în timp ce Ana, dacă era într-adevăr saducheu, nu credea în înviere. (Fa 23:8; compară cu 5:17)