„Tatăl tuturor celor ce au credinţă“

 1, 2. Cum se schimbase lumea după zilele lui Noe şi cum privea Avraam această schimbare?

AVRAAM se uita spre ziguratul care se înălţa impunător deasupra oraşului său natal, Ur.a Din acel templu, se auzeau voci şi se vedea ridicându-se fumul jertfelor aduse de preoţii zeului-lună. Dând uşor din cap şi încruntându-se, Avraam şi-a întors dezgustat privirea. În timp ce mergea spre casă pe străzile aglomerate ale oraşului, fără îndoială că se gândea cu regret cât de mult se afundaseră în idolatrie locuitorii Urului. După Potopul din zilele lui Noe, închinarea falsă se răspândise ca o molimă!

² Noe a murit cu doar doi ani înainte de naşterea lui Avraam. După Potop, când a ieşit împreună cu familia sa din arcă, Noe i-a adus o jertfă lui Iehova Dumnezeu. Atunci Iehova a făcut să apară un curcubeu (Gen. 8:20; 9:12–14). La vremea aceea, pe pământ exista o singură formă de închinare: închinarea curată. Dar pe timpul lui Avraam, la a zecea generaţie după Noe, tot mai puţini oameni practicau închinarea curată. Majoritatea se închinau unor zei păgâni. Chiar şi Terah, tatăl lui Avraam, era idolatru, probabil confecţionând idoli (Ios. 24:2).

 3. Ce calitate a manifestat Avraam pe parcursul vieţii şi ce putem învăţa de la el?

³ Avraam era diferit. El a manifestat o credinţă puternică în Dumnezeu pe tot parcursul vieţii. De fapt, secole mai târziu, apostolul Pavel, sub inspiraţie divină, l-a numit „tatăl tuturor celor ce au credinţă“. (Citeşte Romani 4:11.) Să vedem cum a ajuns Avraam să aibă o asemenea credinţă. Astfel, vom învăţa cum să ne zidim şi noi credinţa.

 4, 5. De la cine a învăţat probabil Avraam despre Iehova şi de ce putem afirma aceasta?

⁴ Cum a dobândit Avraam cunoştinţă despre Iehova Dumnezeu? Ştim că, în acele zile, Iehova avea slujitori fideli pe pământ. Unul dintre ei era Sem. Deşi nu a fost întâiul născut dintre cei trei fii ai lui Noe, Sem este deseori menţionat primul, probabil datorită credinţei sale remarcabile.b După un timp de la Potop, Noe l-a numit pe Iehova „Dumnezeul lui Sem“ (Gen. 9:26). Sem avea respect pentru Iehova şi pentru închinarea curată.

⁵ L-a cunoscut Avraam pe Sem? Este posibil. Să ni-l imaginăm pe Avraam în copilărie. Cât de încântat trebuie să fi fost el să afle că avea un strămoş în viaţă ai cărui ochi pătrunzători au fost martori la peste patru secole de istorie umană! Sem a văzut răutatea lumii antediluviene, Potopul care a curăţat pământul şi formarea primelor naţiuni pe măsură ce oamenii deveneau tot mai numeroşi pe faţa pământului. De asemenea, el a trăit în perioada întunecată din zilele lui Nimrod, care s-a răzvrătit construind Turnul Babel. Dar Sem a fost fidel şi nu a luat parte la acea răzvrătire. Prin urmare, când Iehova a încurcat limba celor care construiau turnul, Sem şi familia sa au continuat să vorbească limba originară a omului, limba lui Noe. Din acea familie făcea parte şi Avraam. Probabil că Avraam a avut încă din copilărie mult respect faţă de Sem. Mai mult, el a fost contemporan cu Sem aproape toată viaţa. Aşadar, este posibil ca Avraam să fi învăţat despre Iehova de la Sem.

 6. a) Cum a demonstrat Avraam că a înţeles de ce a adus Iehova Potopul? b) Ce fel de viaţă duceau Avraam şi Sara?

⁶ Oricum ar fi stat lucrurile, Avraam a înţeles de ce a adus Iehova Potopul şi s-a străduit să umble cu Dumnezeu la fel cum a făcut Noe. Acesta este motivul pentru care Avraam a respins idolatria şi s-a deosebit de ceilalţi oameni din Ur, poate chiar de rudele sale apropiate. Din fericire, Avraam şi-a găsit o tovarăşă de viaţă minunată. Sara, care i-a devenit soţie, era o femeie extraordinară nu doar datorită frumuseţii ei, ci şi datorită credinţei sale puternice în Iehova.c Deşi nu aveau copii, Avraam şi Sara găseau fără îndoială multă bucurie în a-i sluji lui Iehova ca familie. De asemenea, ei l-au adoptat pe Lot, nepotul orfan al lui Avraam.

 7. În ce privinţă trebuie continuatorii lui Isus să-l imite pe Avraam?

⁷ Avraam nu a părăsit închinarea curată adusă lui Iehova pentru a se închina la idoli, aşa cum se închinau locuitorii Urului. El şi Sara au fost dispuşi să se distingă de acea comunitate idolatră. Dacă vrem să cultivăm o credinţă autentică, trebuie să avem o atitudine ca a lor. Şi noi trebuie să fim dispuşi să ne deosebim de ceilalţi. Aşa cum a spus Isus, continuatorii săi ‘nu aveau să facă parte din lume’, motiv pentru care lumea avea să-i urască. (Citeşte Ioan 15:19.) Dacă te vei simţi vreodată respins de membrii familiei sau de comunitatea în care trăieşti din cauza deciziei tale de a-i sluji lui Iehova, nu uita că nu eşti singur. Iehova este cu tine, întrucât umbli cu el, aşa cum au făcut Avraam şi Sara.

 8, 9. a) Ce experienţă de neuitat a avut Avraam? b) Ce mesaj i-a transmis Iehova lui Avraam?

⁸ Într-o zi, Avraam a avut o experienţă de neuitat: a primit un mesaj de la Iehova Dumnezeu. Biblia nu dă detalii referitoare la modul în care i-a vorbit Iehova, însă spune că „Dumnezeul gloriei“ i s-a arătat acestui om fidel. (Citeşte Faptele 7:2, 3.) Probabil prin intermediul unui înger, lui Avraam i-a fost dezvăluită o mică parte din gloria uluitoare a Suveranului universului. Cât de încântat trebuie să fi fost Avraam când a văzut contrastul dintre Dumnezeul viu, Iehova, şi idolii fără viaţă la care se închinau oamenii din vremea sa!

⁹ Ce mesaj avea Iehova pentru Avraam? „Ieşi din ţara ta şi dintre rudele tale şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.“ Iehova nu i-a spus lui Avraam la ce ţară se gândise, ci doar că avea să i-o arate. Mai întâi însă, Avraam trebuia să-şi părăsească ţara natală şi rudele. În culturile antice din Orientul Mijlociu, familia era foarte importantă. Era un lucru îngrozitor, pentru unii chiar mai rău decât moartea, ca o persoană să-şi părăsească rudele şi să se mute departe de casă.

10. De ce trebuie să fi fost un sacrificiu pentru Avraam şi Sara să-şi părăsească oraşul şi casa?

¹⁰ Avraam a dat dovadă de mult spirit de sacrificiu când a plecat din oraşul său. Urul era, din câte se pare, un oraş prosper, ce fremăta de viaţă. (Vezi chenarul „Oraşul pe care l-au părăsit Avraam şi Sara“.) Săpăturile arheologice au dezvăluit că în Ur existau case foarte confortabile, unele dintre ele având douăsprezece camere sau chiar mai multe pentru membrii familiei şi pentru slujitori. Camerele erau dispuse în jurul unei curţi interioare pavate. Majoritatea caselor erau dotate cu apă curentă, toalete şi sistem de canalizare. Demn de menţionat este şi că Avraam şi Sara nu mai erau tineri; el avea peste 70 de ani, iar ea, peste 60. Fără îndoială că, la fel ca orice soţ bun, Avraam îşi dorea ca Sara să aibă condiţii bune de viaţă, un minimum de confort. Ne putem închipui conversaţiile purtate de cei doi cu privire la această însărcinare, întrebările care s-au născut în mintea lor şi îngrijorările pe care le-au avut. Avraam trebuie să fi fost foarte bucuros că Sara a acceptat această sarcină grea. Asemenea lui, ea a fost gata să lase în urmă tot confortul pe care îl avea în locuinţa sa din Ur.

11, 12. a) Ce pregătiri trebuiau făcute şi ce decizii trebuiau luate înainte de plecarea din Ur? b) Cum aţi descrie dimineaţa plecării?

¹¹ După ce Avraam şi Sara au decis să plece, a început o perioadă intensă de pregătiri. Erau multe de făcut, de împachetat şi de organizat. Ce aveau să ia cu ei în această călătorie spre necunoscut şi ce aveau să lase în urmă? Dar mai importante decât bunurile erau oamenii din viaţa lor. Ce aveau să facă în privinţa vârstnicului Terah? Au hotărât să-l ia şi pe el şi să-l îngrijească până la moarte. Probabil că Terah a fost de acord, deoarece relatarea biblică îi atribuie lui, în calitate de patriarh, plecarea din Ur împreună cu familia. Fără îndoială că Terah renunţase la idolatrie. Printre cei care aveau să pornească în această călătorie se număra şi Lot, nepotul lui Avraam (Gen. 11:31).

¹² În sfârşit, a sosit dimineaţa plecării. Să ne imaginăm caravana aflată în afara zidurilor cetăţii, dincolo de şanţul de apă ce înconjura parţial Urul. Cămilele şi măgarii erau încărcaţi, turmele erau strânse, iar familia şi slujitorii erau la locurile lor, aşteptând să plece.d Poate că toate privirile erau asupra lui Avraam, deoarece el avea să dea semnalul de plecare. În cele din urmă, caravana a pornit, părăsind oraşul Ur pentru totdeauna.

13. Cum demonstrează mulţi slujitori ai lui Iehova din prezent că au o atitudine ca a lui Avraam şi a Sarei?

¹³ În prezent, mulţi slujitori ai lui Iehova hotărăsc să se mute unde este nevoie mai mare de vestitori ai Regatului. Alţii decid să înveţe o limbă străină pentru a-şi extinde serviciul sau decid să încerce o anumită formă de predicare, cu care nu sunt obişnuiţi ori care li se pare mai dificilă. Asemenea decizii pretind de regulă spirit de sacrificiu, dispoziţia de a renunţa la propriul confort. Slujitorii lui Iehova care au acest spirit, imitând exemplul lui Avraam şi al Sarei, merită laude. Dacă dovedim o astfel de credinţă, putem fi siguri că Iehova ne va da mult mai mult decât îi oferim noi. El răsplăteşte întotdeauna credinţa slujitorilor săi (Evr. 6:10; 11:6). L-a răsplătit Iehova şi pe Avraam?

14, 15. Cum a fost călătoria de la Ur la Haran şi de ce s-a hotărât Avraam să se stabilească în Haran pentru o vreme?

¹⁴ Treptat, călătoria a devenit o rutină pentru Avraam şi pentru cei care îl însoţeau. Ni-i putem imagina pe Avraam şi pe Sara mergând uneori pe jos, alteori călare, glasurile lor amestecându-se cu clinchetul clopoţeilor prinşi în harnaşamentul animalelor. Chiar şi cei care nu erau învăţaţi să călătorească au început să se obişnuiască cu aşezarea şi ridicarea taberei. De fiecare dată când se pregăteau să plece, bătrânul Terah era ajutat să încalece cămila sau măgarul şi să se aşeze confortabil pentru drum. Caravana s-a îndreptat spre nord-vest, călătorind de-a lungul fluviului Eufrat. Au trecut zilele, apoi săptămânile şi caravana era tot pe drum.

¹⁵ În cele din urmă, după ce au parcurs aproximativ 960 de kilometri, călătorii au ajuns la aşezările în formă de stup din Haran, un oraş înfloritor, situat la întretăierea rutelor comerciale dintre est şi vest. Călătorii s-au oprit şi s-au stabilit acolo pentru o vreme. Poate că Terah era prea slăbit ca să continue călătoria.

16, 17. a) Datorită cărui legământ s-a simţit Avraam încurajat? b) Cum l-a binecuvântat Iehova pe Avraam în timpul şederii acestuia în Haran?

¹⁶ La vârsta de 205 ani, Terah a murit (Gen. 11:32). Avraam a primit multă mângâiere la moartea tatălui său. Cum? Iehova a comunicat din nou cu el. Dumnezeu i-a repetat instrucţiunile pe care i le dăduse în Ur şi i-a dezvăluit mai multe amănunte cu privire la promisiunea sa. Avraam avea să devină „o naţiune mare“, iar toate familiile pământului puteau să se bucure în viitor de binecuvântări datorită lui. (Citeşte Geneza 12:2, 3.) Încurajat de acest legământ pe care Dumnezeu l-a reînnoit în Haran, Avraam a hotărât să pornească din nou la drum.

¹⁷ De această dată însă, erau şi mai multe pregătiri de făcut pentru călătorie, deoarece Iehova îl binecuvântase pe Avraam în timpul şederii acestuia în Haran. În relatarea biblică se vorbeşte despre „toate bunurile pe care le strânseseră şi sufletele pe care le obţinuseră în Haran“ (Gen. 12:5). Pentru a deveni o naţiune, Avraam avea nevoie de resurse materiale şi de slujitori. Iehova nu procedează întotdeauna cum a procedat în cazul lui Avraam, îmbogăţindu-i pe slujitorii săi. Însă el le dă tot ce au nevoie pentru a-i îndeplini voinţa. Fiind întărit astfel de Iehova, Avraam şi-a continuat călătoria spre un loc necunoscut.

18. a) Ce moment a fost crucial în istoria relaţiilor lui Dumnezeu cu poporul său? b) Ce alte evenimente importante au avut loc la 14 nisan în secolele ce au urmat? (Vezi chenarul „O dată importantă în istoria biblică“.)

¹⁸ La câteva zile de călătorie de Haran se afla Carchemişul, pe unde caravanele traversau de obicei Eufratul. Poate că pe acolo a trecut Avraam fluviul Eufrat. Acest moment a fost un moment crucial în istoria relaţiilor lui Dumnezeu cu poporul său. Din câte se pare, Avraam și caravana sa au traversat Eufratul în ziua a paisprezecea a lunii numite mai târziu nisan, în 1943 î.e.n. (Ex. 12:40–43). Înspre sud se întindea ţara pe care Iehova îi promisese lui Avraam că i-o va arăta. În acea zi a intrat în vigoare legământul lui Dumnezeu cu Avraam.

19. La ce se referea promisiunea făcută de Iehova lui Avraam şi la ce este posibil să se fi gândit Avraam când a auzit acea promisiune?

¹⁹ Avraam înainta spre sud prin acea ţară. La un moment dat, caravana s-a oprit lângă copacii mari ai lui More, în apropiere de Sihem. Acolo, Iehova i-a vorbit din nou lui Avraam. De data aceasta, promisiunea lui Dumnezeu făcea referire la sămânţa lui Avraam, sau descendenţii săi, care avea să ia în stăpânire ţara. S-a gândit oare Avraam la profeţia făcută de Iehova în Eden, profeţia despre ‘o sămânţă’, sau un urmaş, care avea să salveze omenirea într-o bună zi? (Gen. 3:15; 12:7) Poate că da. Este posibil ca el să fi început să înţeleagă, chiar dacă nu foarte clar, că făcea parte dintr-un scop grandios al lui Iehova.

20. Cum şi-a dovedit Avraam recunoştinţa pentru privilegiul pe care i l-a acordat Iehova?

²⁰ Avraam i-a fost foarte recunoscător lui Iehova pentru privilegiul pe care l-a primit. În timp ce călătorea prin ţară — cu siguranţă în mod prudent deoarece ţara era locuită de canaaniţi —, Avraam s-a oprit şi a construit altare pentru Iehova, mai întâi lângă copacii mari ai lui More, iar apoi lângă Betel. El a chemat numele lui Iehova, probabil mulţumindu-i din inimă Dumnezeului său în timp ce se gândea la viitorul descendenţilor săi. De asemenea, poate că Avraam le-a predicat canaaniţilor în mijlocul cărora trăia. (Citeşte Geneza 12:7, 8.) Desigur, pe Avraam îl aşteptau mari încercări ale credinţei. Dând dovadă de înţelepciune, Avraam nu privea înapoi la casa lui din Ur şi la tot confortul pe care îl avusese acolo. El privea înainte. În Evrei 11:10 se spune despre Avraam: „El aştepta oraşul cu temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu“.

21. În comparaţie cu Avraam, ce cunoaştem noi despre Regatul lui Dumnezeu şi ce eşti hotărât să faci?

²¹ Noi, cei care îi slujim lui Iehova în prezent, cunoaştem mult mai multe lucruri despre acel oraş figurativ, Regatul lui Dumnezeu, decât a cunoscut Avraam. Ştim că Regatul guvernează în ceruri şi că în curând va pune capăt acestui sistem. Ştim şi că Sămânţa promisă de mult lui Avraam, Isus Cristos, este regele acestui Regat. Va fi un privilegiu extraordinar pentru noi să trăim timpul când Avraam va reveni la viaţă şi va înţelege în sfârşit scopul divin despre care înainte avea doar o imagine vagă. Ţi-ar plăcea să vezi cum Iehova îşi va îndeplini fiecare promisiune? Continuă deci să faci ce a făcut Avraam. Dă dovadă de spirit de sacrificiu, de ascultare şi de recunoştinţă pentru privilegiile pe care ţi le dă Iehova. Dacă vei imita credinţa lui Avraam, „tatăl tuturor celor ce au credinţă“ va deveni, într-un anumit sens, şi tatăl tău.