Să învăţăm din exemplul de vigilenţă al apostolilor

„Vegheaţi cu mine.“ (MAT. 26:38)

 1–3. a) Ce nu au reuşit să facă apostolii în noaptea dinaintea morţii lui Isus? b) De unde ştim că apostolii au învăţat din greşeala lor?

ESTE noaptea dinaintea morţii lui Isus. Împreună cu apostolii, Isus se află în grădina Ghetsimani, unul dintre locurile sale preferate. Îl frământă multe gânduri şi are nevoie de un loc liniştit în care să se poată ruga singur (Mat. 26:36; Ioan 18:1, 2).

² Trei dintre apostoli, Petru, Iacov şi Ioan, merg cu Isus într-un colţ mai retras din grădină. „Rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine“, le spune el, după care se îndepărtează pentru a se ruga. La întoarcere, îşi găseşte prietenii dormind adânc. „Vegheaţi“, îi imploră el. Cu toate acestea, îi mai găseşte de două ori dormind. De fapt, mai târziu în acea noapte, apostolii nu reuşesc să rămână treji nici din punct de vedere spiritual. Ei îl părăsesc pe Isus şi fug (Mat. 26:38, 41, 56).

³ Evident, apostolilor le-a părut rău că nu au reuşit să vegheze. Dar aceşti bărbaţi fideli au învăţat imediat din greşeala lor. Cartea Faptele arată că ei au devenit un exemplu remarcabil de vigilenţă, încurajându-şi astfel fraţii de credinţă să vegheze. Astăzi, mai mult ca oricând, şi noi trebuie să veghem (Mat. 24:42). Să analizăm în continuare trei lecţii despre vigilenţă pe care le învăţăm de la apostoli.

VIGILENŢI ÎN CE PRIVEŞTE PREDICAREA

 4, 5. Cum i-a îndrumat spiritul sfânt pe Pavel şi pe tovarăşii lui de drum?

⁴ Prima lecţie despre vigilenţă pe care o învăţăm de la apostoli are legătură cu predicarea. Ei s-au lăsat îndrumaţi de spirit pentru a înţelege unde trebuiau să predice. Biblia relatează că Isus a folosit spiritul sfânt, primit de la Dumnezeu, pentru a-i îndruma pe apostolul Pavel şi pe însoţitorii lui într-o călătorie neobişnuită (Fap. 2:33). Să refacem itinerariul lor. (Citeşte Faptele 16:6–10.)

⁵ Pavel, Sila şi Timotei au pornit din oraşul Listra, aflat în sudul Galatiei. După câteva zile au ajuns la un drum roman care ducea spre vest, spre cea mai populată regiune din provincia Asiei. Ei aveau de gând s-o ia pe acest drum pentru a vizita oraşele din regiunea respectivă, unde mii de oameni trebuiau să audă vestea bună despre Cristos. Însă ceva i-a oprit. În versetul 6 se spune: „Au trecut prin Frigia şi prin ţinutul Galatiei, pentru că spiritul sfânt le interzisese să spună cuvântul în provincia Asiei“. Biblia nu precizează cum i-a oprit spiritul sfânt pe călătorii noştri să predice în provincia Asiei. Cert este că Isus, prin intermediul spiritului sfânt, dorea să-i îndrume pe Pavel şi pe tovarăşii lui de drum către o altă destinaţie.

 6, 7. a) Ce li s-a întâmplat lui Pavel şi tovarăşilor săi în apropiere de Bitinia? b) Ce decizie au luat discipolii, şi cu ce rezultat?

⁶ În ce direcţie s-au îndreptat aceşti creştini zeloşi? În versetul 7 se explică: „Când au ajuns la Misia, au încercat să intre în Bitinia, dar spiritul lui Isus nu i-a lăsat“. Întrucât nu li s-a permis să predice în Asia, Pavel şi însoţitorii lui s-au îndreptat spre nord, intenţionând să predice în oraşele din Bitinia. Dar, când s-au apropiat de Bitinia, Isus i-a oprit din nou din drum cu ajutorul spiritului sfânt. Foarte probabil, aceşti bărbaţi erau acum complet dezorientaţi. Ştiau ce să predice şi cum să predice, dar nu şi unde. Altfel spus, bătuseră la uşa Asiei, dar degeaba; bătuseră şi la uşa Bitiniei, dar tot degeaba. S-au descurajat ei? În niciun caz!

⁷ Decizia pe care au luat-o ulterior ar putea părea ciudată. Versetul 8 ne spune: „Au trecut pe lângă Misia şi au coborât la Troa“. Aşadar, călătorii s-au îndreptat spre vest, parcurgând aproximativ 550 de kilometri. Au trecut prin mai multe oraşe până când au ajuns în portul Troa, de unde se puteau îmbarca spre Macedonia. Aici, Pavel şi tovarăşii săi au bătut la a treia uşă, care, spre deosebire de celelalte, li s-a deschis larg. Versetul 9 dezvăluie ce s-a întâmplat atunci: „În timpul nopţii, Pavel a avut o viziune: un om, un macedonean, stătea acolo şi-l implora, zicând: «Treci în Macedonia şi ajută-ne»“. În sfârşit Pavel ştia unde să predice! Împreună cu ceilalţi discipoli, s-a îmbarcat fără întârziere spre Macedonia.

 8, 9. Ce învăţăm din călătoria lui Pavel?

⁸ Ce învăţăm din această relatare? Spiritul lui Dumnezeu a intervenit doar după ce Pavel a pornit spre Asia. Isus l-a îndrumat pe apostol doar după ce acesta a fost aproape de Bitinia. Şi l-a călăuzit spre Macedonia doar după ce Pavel a ajuns la Troa. În calitate de Cap al congregaţiei, Isus ne poate călăuzi şi pe noi într-un mod asemănător (Col. 1:18). De exemplu, poate că te-ai gândit să slujeşti ca pionier sau să te muţi într-o zonă unde este nevoie mai mare de proclamatori. Dar s-ar putea ca Isus să te îndrume prin intermediul spiritului sfânt doar după ce faci paşi concreţi pentru a-ţi atinge obiectivul. Să ilustrăm: Un şofer poate să vireze la stânga sau la dreapta doar când maşina este în mişcare. Tot aşa, Isus ne poate îndruma când vrem să facem mai mult în serviciul sacru doar dacă „suntem în mişcare“, cu alte cuvinte, doar dacă ne străduim să ne atingem obiectivul.

⁹ Dar să presupunem că eforturile tale nu dau imediat rezultatele dorite. Ar trebui să renunţi, gândindu-te că spiritul lui Dumnezeu nu te îndrumă? Aminteşte-ţi că nici în cazul lui Pavel lucrurile n-au stat aşa cum s-a aşteptat. Totuşi, el a continuat să caute şi să bată până când a găsit o uşă care i s-a deschis. Dacă vei continua să cauţi „o uşă largă care duce la activitate“, şi eforturile tale vor fi răsplătite (1 Cor. 16:9).

„FIŢI TREJI ÎN VEDEREA RUGĂCIUNILOR“

10. Ce demonstrează că, pentru a putea veghea, este esenţial să perseverăm în rugăciune?

¹⁰ A doua lecţie pe care o desprindem din exemplul apostolilor are legătură cu rugăciunea. Creştinii din secolul I au fost „treji în vederea rugăciunilor“ (1 Pet. 4:7). Aşadar, învăţăm de la ei că, pentru a veghea, este esenţial să perseverăm în rugăciune. Chiar înainte de a fi arestat, Isus le-a spus celor trei apostoli: „Vegheaţi şi rugaţi-vă neîncetat“ (Mat. 26:41).

11, 12. Cum şi de ce i-a persecutat Irod pe creştini, inclusiv pe Petru?

¹¹ Petru, care a fost împreună cu Isus în grădina Ghetsimani, a simţit câtă forţă au rugăciunile stăruitoare. (Citeşte Faptele 12:1–6.) Încă din primele versete ale capitolului 12 din cartea Faptele, aflăm că Irod i-a persecutat pe creştini pentru a câştiga favoarea iudeilor. El ştia, probabil, că Iacov era un apostol care fusese apropiat de Isus. De aceea, a poruncit să fie ucis „cu sabia“ (versetul 2). Astfel, congregaţia a pierdut un apostol drag. Ce lovitură grea pentru fraţi!

¹² Dar s-a oprit Irod aici? În versetul 3 se spune: „Când a văzut că lucrul acesta era pe placul iudeilor, l-a arestat şi pe Petru“. Uneori însă porţile închisorii n-au putut să-i oprească pe apostoli, deci nici pe Petru (Fap. 5:17–20). E posibil ca Irod să fi ştiut aceasta, motiv pentru care nu a vrut să-şi asume niciun risc. Versetul 4 menţionează: „L-a aruncat [pe Petru] în închisoare şi l-a dat în grija a patru gărzi de câte patru soldaţi, ca să-l păzească pe rând, căci avea de gând să-l aducă înaintea poporului după Paşti“. Aşadar, vrând să se asigure că Petru nu putea să scape, Irod a pus să fie legat cu lanţuri între doi soldaţi şi păzit în permanenţă de 16 gardieni care făceau cu schimbul. El intenţiona să-l aducă înaintea poporului după sărbătoarea Paştelui, moartea apostolului fiind darul pe care voia să-l ofere mulţimii. Ce puteau face fraţii de credinţă ai lui Petru în această situaţie grea?

13, 14. a) Cum a reacţionat congregaţia când Petru a fost aruncat în închisoare? b) Ce putem învăţa despre rugăciune din exemplul colaboratorilor lui Petru?

¹³ Membrii congregaţiei ştiau ce aveau de făcut. Versetul 5 precizează: „Petru era ţinut în închisoare, dar congregaţia se ruga stăruitor lui Dumnezeu pentru el“. Rugăciunile pentru fratele lor drag erau implorări fierbinţi. Moartea lui Iacov nu i-a doborât şi nici nu i-a determinat să-şi piardă încrederea în puterea rugăciunii. Dimpotrivă, ei erau convinşi că, pentru Iehova, rugăciunile slujitorilor fideli înseamnă foarte mult. Când rugăciunile sunt în armonie cu voinţa sa, Dumnezeu răspunde la ele (Evr. 13:18, 19; Iac. 5:16).

¹⁴ Ce învăţăm din felul în care au acţionat colaboratorii lui Petru? Învăţăm că a veghea presupune a ne ruga nu doar pentru noi, ci şi pentru fraţii şi surorile noastre (Ef. 6:18). Cunoşti pe cineva care trece prin încercări? Unii au de îndurat persecuţii, alţii trăiesc în ţări în care activitatea noastră este interzisă, în timp ce alţii sunt victime ale dezastrelor naturale. Ai putea să te rogi stăruitor pentru aceşti fraţi. Sau, probabil, cunoşti fraţi şi surori care sunt apăsaţi de greutăţi mai puţin evidente. Poate că au probleme în familie, sunt descurajaţi sau bolnavi. Ar fi bine să menţionezi pe nume astfel de persoane în timp ce vorbeşti cu Iehova, ‘Ascultătorul rugăciunii’ (Ps. 65:2).

15, 16. a) Cum l-a eliberat îngerul lui Iehova pe Petru? (Vezi imaginea de mai jos.) b) De ce este încurajator să medităm la modul în care Iehova l-a salvat pe Petru?

¹⁵ Să ne întoarcem însă la Petru. În ultima noapte petrecută în închisoare, s-a întâmplat ceva uluitor. (Citeşte Faptele 12:7–11.) Imaginează-ţi scena: Petru doarme între doi soldaţi când, deodată, celula este scăldată într-o lumină strălucitoare. Un înger, pe care gărzile nu-l pot vedea, apare şi îl trezeşte pe Petru. Lanţurile acestuia îi cad pur şi simplu de la mâini. Îngerul îl scoate din celulă, trecând chiar prin faţa gărzilor. Poarta uriaşă de fier ‘se deschide singură înaintea lor’. După ce fac împreună câţiva paşi, îngerul dispare. Petru este liber!

¹⁶ Cât de încurajator este să medităm la puterea salvatoare a lui Iehova! Desigur, nu ne aşteptăm ca el să ne salveze în mod miraculos. Însă avem toată încrederea că îşi foloseşte puterea pentru a-şi susţine slujitorii (2 Cron. 16:9). Prin intermediul spiritului sfânt, Dumnezeu ne poate întări ca să depăşim toate încercările (2 Cor. 4:7; 2 Pet. 2:9). În curând, el îi va da Fiului său puterea de a elibera milioane şi milioane de oameni din cea mai cumplită închisoare: moartea (Ioan 5:28, 29). Credinţa în promisiunile lui Iehova ne poate da curaj ca să înfruntăm greutăţile.

AU DEPUS O MĂRTURIE TEMEINICĂ ÎN POFIDA OBSTACOLELOR

17. De ce a fost Pavel un exemplul remarcabil?

¹⁷ Care este a treia lecţie pe care o învăţăm de la apostoli? Ei au continuat să depună o mărturie temeinică în pofida obstacolelor. Pentru a veghea, este vital să predicăm cu zel şi cu sentimentul urgenţei. Apostolul Pavel a fost un exemplu remarcabil în acest sens. El a făcut eforturi mari, a parcurs mii de kilometri şi a înfiinţat numeroase congregaţii. Deşi a trecut prin greutăţi, nu şi-a pierdut niciodată zelul sau simţul urgenţei (2 Cor. 11:23–29).

18. Cum a continuat Pavel să depună mărturie în timp ce era arestat la domiciliu?

¹⁸ Capitolul 28 al cărţii Faptele îl aduce în prim-plan pe Pavel pentru ultima oară. Să-l urmăm pe apostol la Roma unde se va prezenta înaintea împăratului Nero. El se află în arest la domiciliu, fiind, probabil, legat cu lanţuri de soldatul care îl păzeşte. Însă niciun lanţ nu-l poate împiedica pe acest apostol zelos să predice! Pavel găseşte şi aici modalităţi de a depune mărturie. (Citeşte Faptele 28:17, 23, 24.) După trei zile, Pavel îi cheamă la el pe iudeii de seamă din oraş şi le depune mărturie. Apoi stabilesc încă o zi în care să le vorbească despre vestea bună. Iată ce se spune în versetul 23: „[Aceştia] au venit în număr mai mare la el, în locul unde era găzduit. Şi, de dimineaţă până seara, el le-a explicat lucrurile, depunând o mărturie temeinică despre regatul lui Dumnezeu şi aducându-le argumente convingătoare despre Isus, atât din legea lui Moise, cât şi din Profeţi“.

19, 20. a) De ce a fost Pavel eficient în depunerea de mărturie? b) Cum a reacţionat Pavel văzând că nu toţi cei prezenţi au acceptat vestea bună?

¹⁹ De ce a fost Pavel atât de eficient? Să observăm din versetul 23 câteva motive: 1) el s-a concentrat asupra mesajului despre Regatul lui Dumnezeu şi despre Isus Cristos; 2) a încercat să ajungă la inima ascultătorilor săi aducând „argumente convingătoare“; 3) a folosit Scripturile şi 4) a dovedit spirit de sacrificiu, depunând mărturie „de dimineaţă până seara“. Deşi Pavel a predicat în mod temeinic, nu toţi au fost receptivi la mesajul său. Versetul 24 precizează: „Unii au crezut lucrurile care li se spuneau, dar alţii n-au vrut să creadă“. Din cauza dezacordurilor, iudeii au plecat.

²⁰ A fost Pavel descurajat pentru că n-au acceptat toţi vestea bună? Nicidecum. În Faptele 28:30, 31 citim: „El a rămas doi ani întregi în casa lui, o casă închiriată, şi îi primea cu drag pe toţi cei care veneau la el, predicându-le regatul lui Dumnezeu şi învăţându-i lucrurile privitoare la Domnul Isus Cristos cu cea mai mare libertate de exprimare, fără piedici“. Cartea Faptele se încheie în această notă pozitivă.

21. Ce învăţăm din exemplul pe care l-a dat Pavel când era arestat la domiciliu?

²¹ Ce învăţăm din exemplul lui Pavel? Aflându-se în arest la domiciliu, el nu putea să predice din casă în casă. Totuşi nu s-a descurajat, ci le-a depus mărturie tuturor celor care veneau la el. Şi astăzi, mulţi slujitori ai lui Dumnezeu îşi păstrează bucuria şi continuă să predice chiar dacă sunt închişi pentru credinţa lor. Din cauza problemelor de sănătate sau a vârstei înaintate, unii dintre fraţii noştri nu pot ieşi din casă sau trăiesc în aziluri. Însă, ori de câte ori li se iveşte ocazia, ei le predică vestea bună medicilor, personalului medical sau celor care îi vizitează. Dorinţa lor fierbinte este să depună o mărturie temeinică despre Regatul lui Dumnezeu. Cât de mult îi preţuim pe aceşti fraţi dragi!

22. a) Ce publicaţie ne ajută să înţelegem mai bine cartea Faptele? (Vezi chenarul de mai sus.) b) Care este hotărârea noastră în timp ce aşteptăm sfârşitul acestui sistem vechi?

²² Aşadar, avem multe de învăţat despre vigilenţă de la apostolii şi de la creştinii din secolul I menţionaţi în cartea Faptele. În timp ce aşteptăm sfârşitul acestui sistem vechi, să fim hotărâţi să le imităm exemplul, depunând mărturie cu zel şi curaj. Nu există privilegiu mai mare decât acela de a depune „mărturie temeinică despre regatul lui Dumnezeu“! (Fap. 28:23)

[Chenarul de la pagina 13]

„CARTEA FAPTELE ARE O NOUĂ SEMNIFICAŢIE PENTRU MINE“

După citirea cărţii Să depunem „o mărturie temeinică“ despre Regatul lui Dumnezeu, un supraveghetor itinerant şi-a exprimat astfel impresiile: „Cartea Faptele are o nouă semnificaţie pentru mine. Am parcurs în repetate rânduri această relatare, dar de fiecare dată parcă la lumina slabă a lumânării sau prin lentilele murdare ale ochelarilor. Acum am sentimentul că îi văd splendoarea în lumina strălucitoare a soarelui“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Îngerul l-a scos afară pe Petru deschizând uriaşa poartă de fier a închisorii