Un model inspirat al lucrării misionare creştine

„Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.“ — 1 CORINTENI 11:1.

 1. Care sînt cîteva moduri prin care Isus le-a lăsat continuatorilor săi un exemplu remarcabil de imitat (Filipeni 2:5–9)?

CE EXEMPLU remarcabil le-a lăsat Isus discipolilor săi! El a părăsit bucuros gloria cerească pentru a veni jos pe pămînt şi pentru a trăi printre oamenii păcătoşi. El a fost dispus să suporte mari suferinţe pentru salvarea omenirii şi, ceea ce este mai important, pentru sfinţirea numelui Tatălui său ceresc (Ioan 3:16; 17:4). Cu ocazia desfăşurării judecăţii cu privire la viaţa sa, Isus a declarat cu îndrăzneală: „Pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr“. — Ioan 18:37.

 2. De ce a putut înviatul Isus să le poruncească discipolilor săi să continue lucrarea pe care o începuse el?

² Înaintea morţii sale, Isus le-a furnizat o excelentă instruire discipolilor săi astfel încît ei să poată continua lucrarea de depunere a mărturiei despre adevărul referitor la Regat (Matei 10:5–23; Luca 10:1–16). Astfel, după învierea sa, Isus le-a putut da această poruncă: „Duceţi-vă şi faceţi [discipoli, NW] din toate popoarele, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh! Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“ — Matei 28:19, 20.

 3. Cum s-a extins lucrarea de facere de discipoli, dar în ce regiuni era ea concentrată în principal?

³ Pe parcursul celor trei ani şi jumătate care au urmat, discipolii lui Isus au ascultat de această poruncă, dar şi-au limitat lucrarea de facere de discipoli la iudei, prozeliţi iudei şi samariteni circumcişi. Apoi, în anul 36 e.n., Dumnezeu a dirijat lucrurile astfel încît vestea bună să-i fie predicată lui Corneliu, un bărbat necircumcis, şi casei sale. În deceniul care a urmat au fost aduşi în congregaţie şi alţi păgîni. Totuşi, o mare parte a lucrării se pare că era limitată la regiunile aflate la est de Marea Mediterană. — Faptele 10:24, 44–48; 11:19–21.

 4. Ce eveniment semnificativ a avut loc aproximativ în anii 47–48 e.n.?

⁴ Era nevoie de ceva care să-i îndemne sau să le dea posibilitatea creştinilor să facă discipoli dintre iudeii şi păgînii aflaţi în regiuni mai îndepărtate. Astfel, în jurul anilor 47–48 e.n., bătrînii congregaţiei din Antiohia siriană au primit acest mesaj divin: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat“ (Faptele 13:2). Să remarcăm că Pavel era cunoscut atunci cu numele său iniţial, Saul. Să observăm, de asemenea, că Dumnezeu l-a numit pe Barnaba înaintea lui Saul, probabil pentru că, la data aceea, Barnaba era considerat ca avînd o vechime mai mare decît Saul.

 5. De ce consemnarea călătoriei misionare a lui Pavel şi Barnaba este de mare valoare pentru creştinii de azi?

⁵ Consemnarea detaliată a călătoriei misionare a lui Pavel şi Barnaba constituie o mare încurajare pentru Martorii lui Iehova, îndeosebi pentru pionierii şi misionarii care au plecat din localităţile lor natale pentru a-i sluji lui Dumnezeu în comunităţi străine. În plus, o reexaminare a capitolelor 13 şi 14 din cartea Faptele îi va îndemna, cu siguranţă, pe şi mai mulţi dintre noi să-i imite pe Pavel şi Barnaba şi să-şi extindă participarea la lucrarea extrem de importantă de facere de discipoli.

Insula Cipru

 6. Ce exemplu au dat misionarii în Cipru?

⁶ Misionarii au plecat fără întîrziere cu corabia din portul sirian Seleucia spre insula Cipru. După ce au debarcat la Salamina, ei nu s-au abătut de la obiectivul lor, ci „au vestit cuvîntul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor“. Urmînd modelul lui Cristos, ei nu s-au mulţumit să se stabilească în acel oraş şi să aştepte ca locuitorii insulei să vină la ei. Dimpotrivă, printr-un efort perseverent, ei „au străbătut toată insula“. Fără îndoială, aceasta a presupus să meargă mult pe jos şi să schimbe multe locuinţe, deoarece insula Cipru este o insulă mare, iar călătoria lor le-a pretins s-o parcurgă în lungime. — Faptele 13:5, 6.

 7. a) Ce eveniment deosebit a avut loc la Pafos? b) Ce atitudine ne încurajează această relatare să avem?

⁷ La sfîrşitul şederii lor, cei doi bărbaţi au fost recompensaţi cu o experienţă minunată în oraşul Pafos. Guvernatorul insulei, Sergius Paulus, a ascultat mesajul lor şi „a devenit credincios“ (Faptele 13:7, 12, NW). Pavel a scris mai tîrziu: „Priviţi la chemarea voastră, fraţilor: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales“ (1 Corinteni 1:26). Totuşi, printre cei puternici care au reacţionat la mesaj a fost Sergius Paulus. Această experienţă trebuie să ne încurajeze pe toţi, îndeosebi pe misionari, să avem o atitudine pozitivă în ce priveşte depunerea de mărturie în faţa unor reprezentanţi guvernamentali, întocmai cum sîntem îndemnaţi să facem la 1 Timotei 2:1–4. Unii bărbaţi care deţin o anumită autoritate le-au acordat uneori un mare ajutor slujitorilor lui Dumnezeu. — Neemia 2:4–8.

 8. a) Ce schimbare de situaţie a apărut între Pavel şi Barnaba începînd de la această dată? b) În ce fel a fost Barnaba un exemplu excelent?

⁸ Sub influenţa spiritului lui Iehova, Pavel a avut rolul cel mai important în convertirea lui Sergius Paulus (Faptele 13:8–12). Totodată, se pare că, începînd de la această dată, Pavel a fost în frunte (compară Faptele 13:7 cu Faptele 13:15, 16, 43). Acest lucru era în armonie cu misiunea divină pe care o primise Pavel cu ocazia convertirii lui (Faptele 9:15). Probabil că această desfăşurare a lucrurilor a testat umilinţa lui Barnaba. Totuşi, în loc să privească această schimbare drept un afront adus persoanei sale, Barnaba a acţionat, probabil, în armonie cu semnificaţia numelui său — „Fiul mîngîierii“— şi l-a sprijinit cu loialitate pe Pavel pe parcursul călătoriei misionare şi după aceea, cînd unii creştini iudei au contestat ministerul lor în rîndurile păgînilor necircumcişi (Faptele 15:1, 2). Ce exemplu excelent este acesta pentru fiecare dintre noi, inclusiv pentru cei care locuiesc în căminele de misionari şi în casele Betel! Trebuie să fim dispuşi întotdeauna să acceptăm unele modificări teocratice şi să le acordăm tot sprijinul nostru celor numiţi să fie în fruntea noastră. — Evrei 13:17.

Platoul Asiei Mici

 9. Ce învăţăminte tragem din faptul că Pavel şi Barnaba au fost dispuşi să călătorească pînă în Antiohia din Pisidia?

⁹ Din Cipru, Pavel şi Barnaba au navigat spre nord, îndreptîndu-se spre continentul asiatic. Din motive necunoscute, misionarii nu au rămas în regiunea de coastă, ci au făcut o călătorie lungă şi periculoasă de circa 180 de kilometri pînă în Antiohia din Pisidia, situată în platoul central al Asiei Mici. Aceasta a presupus să urce printr-un defileu montan şi să coboare spre o cîmpie aflată la 1 100 de metri deasupra nivelului mării. Biblistul J. S. Howson declară: „Populaţia acelor munţi care separau platoul . . . de cîmpiile de pe coasta sudică era renumită peste tot în istoria antică pentru obiceiurile ei nelegiuite şi pentru practicarea tîlhăriei“. În plus, misionarii s-au confruntat cu pericole din partea elementelor naturii. „Nici o regiune din Asia Mică, adaugă Howson, nu este caracterizată într-un mod atît de remarcabil prin «abundente cursuri de apă» cum este această regiune muntoasă a Pisidiei, unde rîurile ţîşnesc de la poalele unor stînci uriaşe sau coboară năvalnic prin trecători înguste.“ Aceste detalii ne ajută să vizualizăm genul de călătorii pe care au fost dispuşi să le întreprindă misionarii în vederea răspîndirii veştii bune (2 Corinteni 11:26). La fel şi astăzi, mulţi slujitori ai lui Iehova înfruntă tot felul de obstacole cu scopul de a ajunge la oameni şi a le împărtăşi vestea bună.

10, 11. a) Cum a păstrat Pavel o bază comună de înţelegere cu auditoriul său? b) De ce unii iudei au fost, probabil, uimiţi auzind despre suferinţele lui Mesia? c) Ce gen de salvare le-a prezentat Pavel ascultătorilor săi?

¹⁰ Întrucît în Antiohia din Pisidia exista o sinagogă iudaică, misionarii au mers mai întîi acolo pentru a le da ocazia să accepte vestea bună acelora care erau cei mai familiarizaţi cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd a fost invitat să vorbească, Pavel s-a ridicat în picioare şi a ţinut un discurs public magistral. Pe parcursul cuvîntării el a păstrat o bază comună cu iudeii şi prozeliţii din auditoriu (Faptele 13:13–16, 26). După introducere, Pavel a făcut o trecere în revistă a ilustrei istorii a iudeilor, amintindu-le faptul că Iehova i-a ales pe strămoşii lor, iar apoi i-a eliberat din Egipt, precum şi modul în care i-a ajutat să-i învingă pe locuitorii Ţării Promise. Apoi, Pavel a scos în evidenţă modul în care a tratat Iehova cu David. Aceste informaţii prezentau un viu interes pentru iudeii din secolul întîi, deoarece ei aşteptau ca Dumnezeu să ridice un descendent al lui David care să fie salvator şi domnitor veşnic. La acest punct, Pavel a anunţat în mod curajos: „Din sămînţa acestui om [David], Dumnezeu, potrivit promisiunii Sale, a ridicat lui Israel un [salvator, NW], Isus“. — Faptele 13:17–23.

¹¹ Însă, genul de salvator pe care-l aşteptau mulţi iudei era un erou militar care să-i elibereze de sub dominaţia romană şi să înalţe naţiunea iudaică mai presus de toate celelalte. Drept urmare, ei au fost, fără îndoială, uimiţi cînd l-au auzit pe Pavel spunînd că Mesia fusese predat pentru execuţie de proprii lor conducători religioşi. „Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi“, a declarat Pavel cu îndrăzneală. Spre finalul cuvîntării sale, el le-a arătat auditorilor săi că puteau obţine un gen minunat de salvare. „Să ştiţi . . ., a spus Pavel, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede este îndreptăţit prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi îndreptăţiţi prin legea lui Moise.“ Pavel şi-a încheiat cuvîntarea îndemnîndu-şi auditoriul să nu se claseze în mulţimea celor despre care Dumnezeu a prezis că vor desconsidera această minunată îngijire în vederea salvării. — Faptele 13:30–41.

12. Ce a rezultat în urma discursului lui Pavel, şi cum trebuie să ne încurajeze acest lucru?

¹² Cît de bine a fost prezentat acest discurs bazat pe Scripturi! Cum a reacţionat auditoriul? „Mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii temători de Dumnezeu au mers după Pavel şi după Barnaba“ (Faptele 13:43). Cît de încurajator este acest lucru pentru noi astăzi! Să facem şi noi tot ce putem pentru a prezenta adevărul în mod eficient, fie în ministerul nostru public, fie în comentariile şi cuvîntările de la întrunirile congregaţiei. — 1 Timotei 4:13–16.

13. De ce a trebuit ca misionarii să plece din Antiohia din Pisidia, şi ce întrebări se ridică cu privire la noii discipoli?

¹³ Persoanele nou-interesate din Antiohia din Pisidia nu au putut păstra această veste bună numai pentru ele însele. Drept urmare, „în sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvîntul lui Dumnezeu“. Iar în curînd, mesajul s-a răspîndit dincolo de marginile oraşului. În realitate, „cuvîntul [lui Iehova, NW] se răspîndea în toată ţara“ (Faptele 13:44, 49). În loc să se bucure de acest fapt, iudeii geloşi au reuşit să-i alunge pe misionari din oraş (Faptele 13:45, 50). Cum i-a afectat aceasta pe noii discipoli? S-au descurajat ei cumva şi au renunţat?

14. De ce nu au putut împotrivitorii să pună capăt lucrării începute de misionari, şi ce învăţăminte tragem din aceasta?

¹⁴ Nu, deoarece aceasta era lucrarea lui Dumnezeu. De asemenea, misionarii puseseră un fundament solid al credinţei în înviatul Domn Isus Cristos. În mod evident aşadar, noii discipoli îl considerau pe Cristos Conducătorul lor, nu pe misionari. Astfel, citim că ei „[continuau să fie, NW] plini de bucurie şi de [spirit sfînt, NW]“ (Faptele 13:52). Cît de încurajator este acest fapt pentru misionari şi pentru alţi slujitori de astăzi care fac discipoli! Dacă noi ne facem plini de umilinţă şi de zel partea noastră, Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos ne vor binecuvînta ministerul. — 1 Corinteni 3:9.

Iconia, Listra şi Derbe

15. Ce procedură au urmat misionarii în Iconia, şi cu ce rezultat?

¹⁵ Pavel şi Barnaba au parcurs apoi aproximativ 140 de kilometri spre sud-est pînă în următorul oraş, Iconia. Teama de persecuţii nu i-a împiedicat să urmeze aceeaşi procedură ca în Antiohia. Drept rezultat, spune Biblia, „o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut“ (Faptele 14:1). Şi în cazul acesta, iudeii care nu au acceptat vestea bună au stîrnit opoziţie. Dar misionarii au perseverat şi au petrecut un timp considerabil în Iconia, ajutîndu-i pe noii discipoli. Apoi, cînd au aflat că împotrivitorii lor iudei erau gata să-i lapideze, Pavel şi Barnaba, în mod înţelept, au fugit în teritoriul vecin, „Listra şi Derbe şi în ţinutul din jur“. — Faptele 14:2–6.

16, 17. a) Ce i s-a întîmplat lui Pavel la Listra? b) Ce influenţă a avut asupra unui tînăr din Listra modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de apostolul Pavel?

¹⁶ „Ei au continuat să declare vestea bună“ în mod curajos şi în acest teritoriu nou, care era parcurs pentru prima oară (Faptele 14:7, NW). Cînd iudeii din Antiohia din Pisidia şi Iconia au auzit acest lucru, ei au venit cu toată hotărîrea la Listra şi au convins mulţimile să-l lapideze pe Pavel. Neavînd timp să fugă, Pavel a fost împroşcat cu pietre, astfel încît împotrivitorii săi au fost siguri că a murit. Ei l-au tîrît în afara oraşului. — Faptele 14:19.

¹⁷ Vă puteţi imagina cîtă întristare le-a cauzat acest incident noilor discipoli? Dar, spre marea lor surpriză, cînd ei l-au înconjurat pe Pavel, acesta s-a ridicat în picioare! Biblia nu spune dacă printre aceşti noi discipoli se afla şi un tînăr, cu numele Timotei. Cu certitudine, modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de Pavel i-a devenit cunoscut acestuia la un moment dat şi a produs o impresie profundă asupra minţii lui tinere. Pavel scria în a doua sa scrisoare către Timotei: „Tu însă mi-ai urmărit de aproape învăţătura, purtarea . . . suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia, în Listra. Ştii ce persecuţii am răbdat; şi Domnul m-a eliberat din toate“ (2 Timotei 3:10, 11). La aproximativ un an sau doi după lapidarea lui, Pavel s-a reîntors la Listra şi a aflat că tînărul Timotei era un creştin exemplar, care „avea o bună mărturie de la fraţii din Listra şi din Iconia“ (Faptele 16:1, 2). Astfel, Pavel l-a ales să-i fie tovarăş de călătorie. Aceasta l-a ajutat pe Timotei să crească în ce priveşte spiritualitatea şi, cu timpul, el s-a calificat pentru a fi trimis de Pavel să viziteze diferite congregaţii (Filipeni 2:19, 20; 1 Timotei 1:3). Tot la fel şi azi, slujitori zeloşi ai lui Dumnezeu exercită o influenţă minunată asupra unor tineri, dintre care mulţi au ajuns să fie slujitori respectaţi ai lui Dumnezeu, asemenea lui Timotei.

18. a) Ce li s-a întîmplat misionarilor la Derbe? b) Ce ocazie li se deschidea acum, dar ce alternativă au ales ei?

¹⁸ După ce a scăpat de la moarte în Listra, dimineaţa următoare Pavel a plecat la Derbe, împreună cu Barnaba. De data aceasta, nu au mai fost urmăriţi de nici un împotrivitor, iar Biblia spune că „au făcut mulţi ucenici“ (Faptele 14:20, 21). După ce au înfiinţat o congregaţie la Derbe, Pavel şi Barnaba au trebuit să ia o hotărîre. Un drum foarte circulat construit de romani continua de la Derbe spre Tars. De acolo nu era de parcurs decît un drum scurt pînă în Antiohia siriană. Probabil că era cea mai convenabilă cale de întoarcere, şi acei misionari ar fi putut simţi că meritau şi ei acum puţină odihnă. Imitîndu-l pe Stăpînul lor însă, Pavel şi Barnaba au sesizat o necesitate mai mare. — Marcu 6:31–34.

Înfăptuind în mod deplin lucrarea lui Dumnezeu

19, 20. a) Cum i-a binecuvîntat Iehova pe misionari pentru că s-au reîntors la Listra, Iconia şi Antiohia? b) Ce învăţăminte furnizează acest fapt poporului lui Iehova din prezent?

¹⁹ În loc să urmeze drumul scurt spre casă, misionarii s-au întors plini de curaj şi au revizitat chiar oraşele în care viaţa le fusese în pericol. I-a binecuvîntat oare Iehova pentru acest interes altruist faţă de noile oi? Cu certitudine, deoarece relatarea spune că ei au avut succes „întărind sufletele discipolilor, încurajîndu-i să rămînă în credinţă“. În mod oportun, ei le-au spus acestor noi discipoli: „În regatul lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri“ (Faptele 14:21, 22, NW). Pavel şi Barnaba le-au amintit totodată de chemarea lor de a fi comoştenitori în apropiatul Regat al lui Dumnezeu. Astăzi, trebuie să le oferim încurajări similare noilor discipoli. Noi îi putem întări să suporte încercările păstrînd înaintea ochilor lor perspectiva vieţii veşnice pe pămînt sub guvernarea aceluiaşi Regat al lui Dumnezeu despre care au predicat Pavel şi Barnaba.

²⁰ Înainte de a părăsi fiecare oraş, Pavel şi Barnaba au ajutat congregaţia locală să se organizeze mai bine. În mod evident, ei au instruit unii bărbaţi care întruneau calităţile necesare şi i-au numit să fie în frunte (Faptele 14:23). Fără îndoială că aceasta a contribuit la o mai mare extindere. La fel şi astăzi, misionarii şi alţi lucrători, după ce îi ajută pe cei lipsiţi de experienţă să progreseze pînă acolo încît să poată purta responsabilităţi, uneori se mută şi îşi continuă lucrarea excelentă în alte locuri unde este nevoia mai mare.

21, 22. a) Ce s-a întîmplat după ce Pavel şi Barnaba şi-au încheiat călătoria misionară? b) Ce întrebări ridică faptul acesta?

²¹ Cînd misionarii s-au întors în cele din urmă în Antiohia siriană, ei au putut simţi o satisfacţie profundă. Într-adevăr, în consemnarea biblică se spune că ei ‘înfăptuiseră în mod deplin’ lucrarea pe care le-o încredinţase Dumnezeu (Faptele 14:26, NW). Natural că prin relatarea experienţelor lor, ei le-au produs „o mare bucurie tuturor fraţilor“ (Faptele 15:3). Dar ce se putea spune pentru viitor? Aveau ei să se odihnească pe laurii succesului, cum spune o zicală? Nicidecum. După ce au făcut o vizită corpului de guvernare din Ierusalim pentru a obţine o decizie în problema circumciziei, cei doi au pornit din nou în călătoriile lor misionare. De data aceasta au pornit în direcţii diferite. Barnaba l-a luat cu el pe Ioan Marcu şi a plecat în Cipru, în timp ce Pavel şi-a găsit un nou partener, pe Sila, şi a călătorit prin Siria şi Cilicia (Faptele 15:39–41). Cu ocazia acestei călătorii, l-a ales pe tînărul Timotei şi l-a luat cu el.

²² Biblia nu dezvăluie rezultatele celei de-a doua călătorii a lui Barnaba. Cît despre Pavel, el şi-a continuat drumul în teritorii noi şi a înfiinţat congregaţii în cel puţin cinci oraşe — Filipi, Bereea, Tesalonic, Corint şi Efes. Care a fost cheia remarcabilului succes al lui Pavel? Se aplică oare aceleaşi principii de lucru şi în cazul celor care fac discipoli în prezent?

Vă amintiţi?

◻ De ce este Isus cel mai remarcabil exemplu de imitat?

◻ În ce fel a fost Barnaba un exemplu?

◻ Ce învăţăminte tragem din discursul ţinut de Pavel în Antiohia din Pisidia?

◻ Cum şi-au efectuat Pavel şi Barnaba în mod amplu misiunea lor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Faptul că apostolul Pavel a perseverat sub persecuţie a lăsat o impresie de neşters asupra tînărului Timotei