„Comportaţi-vă bărbăteşte“

„Rămîne-ţi treji, staţi fermi în credinţă, comportaţi-vă bărbăteşte, continuaţi să vă întăriţi.“ — 1 Corinteni 16:13.

 1. Ce semnificau cuvintele „Iată omul!“, cuvinte cu care Pilat l-a prezentat pe Isus?

„IATĂ omul!“ Cu aceste cuvinte istorice, guvernatorul roman Pontius Pilat l-a prezentat mulţimii de evrei ostili, adunată în faţa palatului său din Ierusalim, pe cel mai celebru bărbat din întreaga istorie a omenirii. Este vorba despre iudeul care se numea Isus Cristos, pe care l-au îmbrăcat cu o mantie regală de culoare purpurie, iar pe cap i-au pus o coroană de spini. Toate acestea au fost făcute pentru a-şi bate joc de cel ce pretindea a fi promisul Rege mesianic (Ioan 19:5–15). Însă cuvintele: „Iată omul“, rostite de către Pilat, l-au prezentat pe Isus drept cel mai remarcabil dintre toţi oamenii, drept un om care nu merita să fie respins. Lucrul acesta voia să-l arate folosirea de către Pilat a cuvîntului grecesc „anthropos“ (în ebraică geber), care înseamnă o fiinţă umană de sex masculin.

 2. Prin intermediul cărui om şi pe baza cărei jertfe va învia omenirea moartă?

² La acest om, care era echivalentul omului perfect Adam în ziua creării sale, s-a gîndit apostolul Pavel atunci cînd a scris: „Căci întrucît moartea a venit printr-un om [anthropos-ul Isus Cristos], tot printr-un om [anthropos-ul Isus Cristos] vine [şi] învierea morţilor“ (1 Corinteni 15:21). Cînd le-a vorbit membrilor tribunalului atenian de pe Areopag sau Colina lui Marte, apostolul Pavel s-a referit la acelaşi om şi a spus: „Este adevărat [că] Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei asemenea ignoranţe, dar le spune acum oamenilor [literal, bărbaţilor] de pretutindeni ca toţi să se căiască. Deoarece el a stabilit o zi în care trebuie să judece după dreptate pămîntul locuit, printr-un om pe care l-a numit el, oferindu-le tuturor o garanţie [în acest sens] prin faptul că l-a înviat dintre morţi“ (Faptele 17:30, 31). Prin faptul că şi-a dat viaţa sa umană perfectă ca jertfă în folosul întregii omeniri, Isus cel înviat a putut să prezinte o răscumpărare pentru toată omenirea, astfel încît pînă şi oamenii morţi să poată învia şi să aibă prilejul de a cîştiga viaţă eternă pe un pămînt paradiziac, sub regatul său de o mie de ani.

 3. Despre oferirea cărui preţ de răscumpărare corespunzător trebuia să se depună mărturia la timpul cuvenit? De ce tocmai acum este cel mai potrivit timp pentru a face lucrul acesta?

³ În conformitate cu acest fapt îmbucurător, apostolul Pavel a scris colaboratorului său Timotei următoarele: „Pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, un om — Isus Cristos — care s-a dat ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi (. . .) faptul acesta trebuia dovedit la timpul potrivit“ (1 Timotei 2:5, 6). Iar astăzi, în timpul prezenţei sale ca Rege în exerciţiu, pe tronul său ceresc, la dreapta lui Dumnezeu, este timpul cel mai potrivit pentru a depune în faţa întregii omeniri mărturie despre faptul acesta.

 4. Cînd Pilat l-a prezentat pe Isus mulţimii, în ce privinţă era diferită înfăţişarea se de aceea pe care o avusese cu cîteva zile mai înainte, la intrarea sa în Ierusalim? Ce l-a impresionat pe Pilat?

⁴ Dar să ne întoarcem acum la acea memorabilă Zi de Paşte din anul 33 e.n., cînd guvernatorul roman al Iudeei, Pontius Pilat, l-a prezentat pe Isus cel biciuit şi umilit în faţa unei gloate rău intenţionate care se afla în faţă palatului său. Pilat a exclamat atunci: „Iată omul!“ Deşigur, înfăţişarea lui Isus care a fost bătut şi umilit, era diferită acum de înfăţişarea pe care o avusese mai devreme, în cursul aceleasi şi săptămîni, cînd, călare pe un asin, şi-a făcut o intrare triumfală în Ierusalim, în felul unui rege care intra în capitala ţării pentru a fi încoronat. Aceasta reprezenta o împlinire miniaturală a profeţiei din Zaharia 9:9 unde citim: „Bucură-te mult, o, fiica Sionului! Izbucneşte în strigăte de triumf, o, fiică a Ierusalimului! Iată, însuşi regele tău vine la tine. El este drept, da, salvat; umil şi călărind pe un măgar, da, pe un animal matur, [pe] mînzul unei măgăriţe“ (Matei 21:1–9; Ioan 12:12–16). Mai tîrziu, în ziua de Paşte, Isus a trebuit să facă o extraordinară demonstrare a calităţilor sale bărbăteşti, suportînd toate maltratările şi batjocurile, fără să se plîngă şi supunîndu-se fără rezerve voinţei Dumnezeului Celui Preaînalt, Tatăl său ceresc. Guvernatorul Pilat nu putea decît să rămînă şi el profund impresionat de bărbaţia acestui iudeu energic şi curajos, asupra căruia erau sţintiţi atunci ochii întregului univers.

5, 6. a) De ce oamenii care doresc să trăiască în paradis au în Isus Cristos un exemplu perfect în ceea ce priveşte conduita? b) Conform descrierii lui Pavel, în ce fel au urmat Adam şi Isus Cristos căi complet diferite?

⁵ În persoana acestui om energic care a fost Isus, toţi cei care doresc să trăiască în viitorul apropiat ca oameni perfecţi, pe un pămînt transformat în paradis, au un model demn de imitat, un exemplu asupra căruia îşi pot îndrepta privirile. Bărbatul pe deplin maturizat Isus a fost un om perfect, asemenea primului om, Adam, în momentul în care Creatorul său l-a pus în grădina Edenului. Dar spre deosebire de Adam, Isus n-a deteriorat chipul lui Dumnezeu, conform căruia fusese creat în momentul venirii sale pe pămînt; el nu a desfigurat niciodată chipul său de om făcut, de la naşterea sa, după asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26, 27). Astfel neascultarea lui Adam, pe de o parte, şi fidelitatea şi supunerea lui Isus pe de altă parte, au avut o influenţă sau un efect diametral opus asupra întregii omeniri.

⁶ Declaraţia concisă pe care o face Pavel cu privire la aceste aspecte o găsim în scrisoarea pe care el a trimis-o adunării creştine din oraşul şi centrul cultural grecesc Corint. Iată ce a scris el: „Căci aşa cum în Adam mor toţi, tot aşa în Cristos toţi vor fi făcuţi vii. Dar fiecare după rangul său: Cristos, pîrga, apoi aceia care aparţin lui Cristos, în timpul prezenţei sale“ (1 Corinteni 15:22, 23). Din acel motiv Dumnezeu nu l-a părăsit pe Fiul său loial care murise. În conformitate cu promisiunea sa neschimbătoare, în a treia zi Dumnezeu l-a înviat dintre morţi. Astfel Isus a fost primul mort care a fost înviat pentru viaţă eternă. Prin intermediul învierii, Dumnezeu i-a redat Fiului său ascultător locul pe care acesta îl avusese odinioară în cerurile invizibile. Acest act a făcut posibilă readucerea celor morţi la viaţă pe pămînt, cu posibilitatea ca ei să fie aduşi treptat la starea de perfecţiune umană pe un pămînt paradiziac, în timpul domniei invizibile de 1 000 de ani pe care Isus o va exercita peste domeniul său pămîntesc.

 7. De ce Isus Cristos nu mai este omul perfect? Totuşi, ce va putea el să le redea descendenţilor lui Adam şi Eva?

⁷ „Prezenţa“ sa invizibilă, dar sensizabilă, ca rege peste omenirea răscumpărată se va face simţită cu certitudine. Isus Cristos este din nou o creatură spirituală, dar de data aceasta el este nemuritor. Apostolul Pavel arată lucrul acesta atunci cînd spune în continuare adunării creştine: „Dacă există un corp fizic, există şi un corp spiritual. Şi chiar aşa este scris: ‘Primul Adam a devenit un suflet viu.’ Ultimul Adam a devenit un spirit dătător de viaţă“ (1 Corinteni 15:44, 45; Geneza 1:26, 27; 2:7). Nemaifiind o creatură din carne şi oase, ci un spirit puternic în cer, Isus Cristos cel glorificat va putea reda viaţa umană perfectă descendenţilor lui Adam şi Eva, deoarece el a renunţat la viaţa umană perfectă în folosul familiei umane.

BĂRBATUL AL CĂRUI EXEMPLU TREBUIE SĂ-L URMĂM

 8. Pentru cine este Isus Cristos un exemplu demn de a fi imitat şi de ce le-a putut spune Pavel membrilor adunării din Corint să fie imitatori ai săi?

⁸ Fiind un exemplu perfect atunci cînd era pe pămînt, Isus Cristos este demn de a fi imitat de toţi aceia care caută să dobîndească viaţa eternă, fie ca asociaţi cereşti cu el în regatul său fie ca fii şi fiice umane perfecte pe un pămînt paradiziac. Deci, în acord perfect cu această perspectivă, apostolul Pavel le-a scris următoarele cuvinte discipolilor lui Cristos care trăiau în Corintul antic: „Continuaţi să vă feriţi a deveni cauze de poticnire pentru iudei şi pentru greci şi pentru adunarea lui Dumnezeu, aşa cum şi eu fac pe placul tuturor oamenilor în toate lucrurile şi nu caut folosul propriu ci al celor mulţi, pentru ca ei să poată fi salvaţi. Deveniţi imitatorii mei, după cum şi eu sînt [un imitator] al lui Cristos.“ — 1 Corinteni 10:32–11:1.

 9. Din ce substantiv provine verbul grecesc din 1 Corinteni 16:13, care s-a tradus prin „comportaţi-vă bărbăteşte“? Ce distincţie sau deosebire face acest substantiv?

⁹ Aceste cuvinte ne ajută să înţelegem corect îndemnul pe care Pavel l-a adresat adunării din Corint în încheierea scrisorii sale. El a scris: „Rămîneţi treji, staţi fermi în credinţă, comportaţi-vă bărbăteşte, continuaţi să vă întăriţi“ (1 Corinteni 16:13). În acest verset cuvîntul grecesc care s-a tradus cu „comportaţi-vă bărbăteşte“ este un verb care provine din substantivul an.er în cazul genitiv, respectiv an.dros. Acest substantiv din limba greacă înseamnă bărbat sau mascul, spre deosebire de femeie sau femelă. De exemplu, în Matei 14:21 citim următoarele: „Iar cei care au mîncat au fost aproximativ 5 000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii mici.“ (Vezi şi Matei 15:38; Marcu 6:44; Ioan 6:10.) Împotriva apostolului Petru s-a făcut o plîngere în Ierusalim referitoare la faptul că „el mersese în casele bărbaţilor care nu fuseseră circumcişi şi mîncase cu ei“ (Faptele 11:3). La 1 Corinteni 11:3 citim: „Capul fiecărui bărbat este Cristosul; apoi, capul femeii este bărbatul; apoi capul lui Cristos este Dumnezeu.“

10. Care este substantivul grecesc pe care Pavel îl foloseşte în Faptele 17:31, pentru a-l indica pe acela prin care Dumnezeu trebuie să judece pămîntul locuit?

¹⁰ Adresîndu-se membrilor Areopaguluia din Atena antică, apostolul Pavel a spus cu privire la Isus Cristos: „El [Dumnezeu] a stabilit o zi în care trebuie să judece după dreptate pămîntul locuit, printr-un om [greceşte aner — bărbat] pe care l-a numit El oferindu-le o garanţie tuturor oamenilor [greceşte pasin] prin faptul că l-a înviat din morţi.“ — Faptele 17:31.

11. Cum demonstrează textul din Faptele 14:15 diferenţa dintre o persoană de sex masculin şi omul în general?

¹¹ În Faptele Apostolilor 14:15 citim despre Pavel şi Barnaba că au strigat astfel: „Bărbaţilor, [andres], de ce faceţi aceste lucruri? Şi noi sîntem oameni [án.thro.poi] care avem aceleaşi slăbiciuni ca şi voi“. Astfel putem vedea cum textul grecesc face deosebire între o persoană de sex masculin şi omul căruia nu i se precizează sexul.

12. a) În ce fel trebuia ca femeile din adunarea creştină din Corint să se comporte bărbăteşte? Cum redau alte traduceri englezeşti verbul grecesc andrizo? b) De cîte ori apare verbul grecesc andrizo în Scripturile greceşti creştine şi de cîte ori în Septuaginta?

¹² Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 16:13, „comportaţi-vă bărbăteşte“ (an.dri.zo) au fost adresate tuturor membrilor adunării, atît surorilor cît şi fraţilor. Deci chiar şi surorile trebuia să acţioneze bărbăteşte, adică să dea dovadă de curaj creştin, imitîndu-l pe Isus Cristos, Capul adunării creştine. În textul original al Scripturilor greceşti creştine verbul andrrizo apare numai o dată, respectiv la 1 Corinteni 16:13, pe care Traducerea Lumii Noi îl redă prin expresia „Comportaţi-vă bărbăteşte“. Dacă Traducerea Nouă Românească îl redă prin „fiţi oameni“, alte traduceri, ca Authorized Version, îl redă prin „purtaţi-vă ca nişte oameni“; The Living Bible — prin „acţionaţi ca bărbaţii“; New Testament in Modern English al lui Phillips prin „trăiţi ca [nişte] bărbaţi“. Dar în textul grecesc al versiunii Septuaginta, verbul andrizo apare de 21 de ori.

13. Cum este redat verbul andrizo în Deuteronom 31:6, 7, 23, conform traducerii în engleză a versiunii Septuaginta, efectuată de Charles Thomson?

¹³ De exemplu, Deuteronom 31:6, 7, 23, din Septuaginta greacă este tradus astfel (în engleză) de către Charles Thomson: „Acţionaţi cu bărbăţie şi fiţi tari; . . . Apoi Moise l-a chemat pe Iosua şi i-a spus înaintea întregului Israel: Fii curajos şi tare; . . . Si Domnul i-a dat o sarcină lui Iosua şi i-a spus: Fii curajos şi tare, căci tu îi vei conduce pe copiii lui Israel în ţara pe care Domnul le-a promis-o în mod solemn, şi el va fi cu tine“ (Vezi transpuneri asemănătoare în ediţia publicată de S. Bagster and Sons, Londra, Anglia).

14. Cum redă traducerea lui Charles Thomson verbul andrizo din Naum 2:1?

¹⁴ În ultimul dintre cele 21 de cazuri în care acest verb apare în Septuaginta, respectiv în Naum 2:1, citim: „În prezenţa ta a venit gîfîind cel care este eliberat de nenorocire. Ia seama la drum; întăreşte-ţi coapsele; acţionează cu bărbăţie, cu toată puterea ta.“ (Vezi şi Septuaginte editată de Bagster.)b

15. Aşadar, în lumina celor de mai sus, cum redau alte traduceri moderne verbul grecesc din 1 Corinteni 16:13, astfel încît el se aplică, evident, atît femeilor cît şi bărbaţilor?

¹⁵ Avînd în vedere traducerile verbului grecesc an·driʹzo din versiunea Septuaginta, putem înţelege de ce alte traduceri moderne ale Sfintei Biblii redau acest verb din 1 Corinteni 16:13 într-un mod care aminteşte de traducătorii versiunii Septuaginta. De exemplu: The Revised Standard Version: „Fiţi curajoşi“; Today’s English Version: „Fiţi bravi“; New International Version: „Fiţi oameni curajoşi“; The New English Bible: „Fiţi viteji“; The Jerusalem Bible: „Fiţi bravi“. În acest sens, verbul grecesc amintit se aplică atît femeilor creştine dedicate şi botezate, cît şi bărbaţilor creştini dedicaţi şi botezaţi. De aici rezultă oportunitatea folosirii acestui verb în 1 Corinteni 16:13. Acest verb corespunde şi femeilor creştine, cu toate că, din punct de vedere fizic, fiecare dintre ele este „un vas mai slab, feminin.“ — 1 Petru 3:7.

16. Ce îi îndeamnă Pavel pe creştini să facă, după ce le spune să se comporte bărbăteşte? Cum poate fi îndeplinit acest îndemn?

¹⁶ După ce apostolul Pavel le spune creştinilor dedicaţi şi botezaţi să se comporte bărbăteşte, el adaugă cuvintele: „continuaţi să vă întăriţi“. În conformitate cu aceste cuvinte, Pavel a scris la Efeseni 6:10: „În sfîrşit, continuaţi să acumulaţi forţă în Domnul şi în puterea tăriei sale“. Iehova, Dumnezeul cel Atotputernic, ne poate ajuta să „continuăm a ne întări’, astfel încît să putem realiza acte de curaj în serviciul său sfînt (Daniel 11:32, Authorized Version, American Standard Version). El şi-a îmbrăcat cu demnitate poporul dedicat şi botezat, acordîndu-i cel mai glorios serviciu pe care l-ar putea avea cineva pe pămînt. Această demnitate ar trebui să dea rămăşiţei unse cu spirit sfînt şi însoţitorilor ei, asemănători oilor, motive puternice de a face ceea ce ne îndeamnă Pavel: „Comportaţi-vă bărbăteşte.“

17. În ce sens are rămăşiţa unsă a timpului de astăzi un privilegiu mai mare decît acela al lui Ioan Botezătorul?

¹⁷ Astăzi noi avem un privilegiu mai măreţ şi de o mai mare onoare decît acela pe care l-a avut Ioan Botezătorul în primul secol. El a fost onorat cu privilegiul de a deschide drumul lui Isus Cristos, viitorul rege, şi de a împlini, la scară redusă, profeţia din Maleahi 3:1 (Marcu 1:1, 2). Cînd a vorbit despre acest „mesager“ trimis să deschidă calea înaintea lui Iehova, Isus a zis: „Dintre cei născuţi din femei nu s-a ridicat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul, dar acela care este mic în regatul cerurilor este mai mare decît el“ (Matei 11:7–11). De la sfîrşitul primului război mondial în 1918 şi pînă astăzi, rămăşiţa moştenitorilor unşi ai regatului ceresc a acţionat şi acţionează în calitate de ambasadori, nu ai unui viitor guvern regal, ci ai regatului ceresc care a fost instaurat la încheierea timpurilor păgînilor, în 1914, şi pe al cărui tron a fost aşezat glorificatul Isus Cristos. Profeţia cu privire la membrii rămăşiţei s-a împlinit intocmai, dar într-o măsură mult mai mare, aşa după cum a scris apostolul Pavel: „Aşadar, noi sîntem ambasadori în locul lui Cristos, ca şi cum Dumnezeu ar implora prin noi. În locul lui Cristos vă rugăm fierbinte: ‘Împăcaţi-vă cu Dumnezeu.’“ — 2 Corinteni 5:20.

18. a) Cine răspunde, începînd din 1935, la implorarea de a se împăca cu Dumnezeu, pe care o anunţă rămăşiţa „ambasadorilor în locul lui Cristos“? b) Cine s-a alăturat bărbaţilor în lucrarea de predicare a veştii bune despre regat şi cum este arătată această situaţie în Psalm 68:11?

¹⁸ De la sfîrşitul primului război mondial în 1918 şi îndeosebi din anul memorabil 1935, o mare mulţime de persoane de toate naţionalităţile a răspuns implorării adresate de rămăsiţa unsă a moştenitorilor Regatului. Aceşti oameni receptivi au luat hotărîrea — în conformitate cu Scripturile — de a fi împăcaţi cu Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, iar acum ei se află într-o relaţie de pace cu el. Apreciind cum se cuvine această relaţie, ei activează ca însoţitori ai rămăşiţei „ambasadorilor în locul lui Cristos“ şi ar trebuie să fie consideraţi drept trimişi care îl înlocuiesc pe Cristos în răspîndirea apelului adresat celorlalte persoane asemănătoare oilor, pentru ca şi acestea să se împace cu Dumnezeu. Atît femeile cît şi bărbaţii pornesc la acţiune într-un mod bărbătesc, curajos, pentru a predica această veste bună a regatului, ca mărturie pe tot pămîntul locuit (Matei 24:14; Apocalips 7:9–17). Această acţiune este în conformitate cu profeţia din Psalm 68:11: „Iehova însuşi rosteşte cuvîntul; femeile care spun vestea bună sînt o mare armată.“

[Note de subsol]

ŞTII SĂ RĂSPUNZI LA ACESTE ÎNTREBĂRI?

□ Ce semnificaţie au cuvintele „Iată omul!“, pe care le-a folosit Pilat cînd l-a prezentat pe Isus în faţa mulţimii?

□ Prin ce anume se deosebea înfăţişarea lui Isus cu această ocazie de aceea pe care o avusese mai devreme, în cursul aceleiaşi săptămîni?

□ Ce fel de exemplu a dat Isus tuturor continuatorilor săi prin comportarea pe care a avut-o în ultima zi a vieţii lui pe pămînt?

□ Cui îi era adresată porunca apostolică de a se ‘comporta bărbăteşte’?

□ Cum trebuie să se ‘comporta bărbăteşte’ femeile creştine?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

„Iată omul!“

Ce semnificaţie au aceste cuvinte prin care Pilat l-a prezentat pe Isus?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Cum se pot comporta femeile ‘bărbăteşte?’