„Învaţă-mă bunătatea“

NUMAI două persoane au sărit atunci cînd o femeie în vîrstă s-a prăbuşit în metroul arhiplin. Ceilalţi pasageri, enervaţi deja datorită obişnuitelor întîrzieri la orele de vîrf, nu au văzut în acest trist accident decît un ghinion în plus. „Nu poate nimeni să o ridice pe această femeie?“ Pentru ceilalţi pasageri, femeia muribundă şi cele două persoane care încercau deznădăjduite s-o ajute să-şi recapete cunoştinţa nu însemna altceva decît nişte piedici în plus. Din această cauză, cei trei au fost „călcaţi în picioare de mai multe ori“.

Scene asemănătoare au fost observate în multe regiuni ale lumii. Ele au confirmat într-un mod dramatic profeţia biblică conform căreia „în zilele din urmă (...) oamenii vor fi (...) neiubitori de bine“. Creştinii vor însă să placă lui Iehova. Ei trebuie ‘să se îndepărteze’ de oamenii lipsiţi de bunătate (2 Timotei 3:1–5). Faptul că ne supraveghem tovărăşiile nu este suficient. Trebuie să ne străduim să cultivăm bunătatea, care este un fruct al spiritului lui Dumnezeu (Galateni 5:22). Dar cum putem cultiva acest fruct? Şi ce înseamnă de fapt bunătatea?

Bunătatea şi dreptatea

Cuvîntul „bunătate“ înseamnă perfecţiune morală şi virtute, calitatea sau starea de a fi bun. Ea nu este însă o stare pasivă. Vorbind despre preţul de răscumpărare, apostolul Pavel a spus: „Cu greu ar muri cineva pentru un om drept; într-adevăr, pentru omul cel bun poate că cineva îndrăzneşte chiar să moară. Dar Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că, pe cînd noi eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi“ (Romani 5:7, 8). Se pare că Pavel stabileşte aici o deosebire între bunătate şi dreptate. Sînt ele oare două noţiuni total opuse?

Nu. În mod evident, Pavel avea în minte gîndul că a fi drept înseamnă a te conforma unor reguli. Dreptatea este asociată cu judecata. (Vezi Apocalips 19:11.) Cel „drept“ respectă legile. El îndeplineşte o cerinţă, îşi îndeplineşte partea sa, dar poate foarte bine să se mulţumească cu atît. El cîştigă în acest fel respectul celorlalţi, dar nu neapărat şi inimile lor. Cei care se vor simţi dispuşi să moară pentru el vor fi puţini. Omul „bun“ însă nu se mulţumeşte doar să-şi îndeplinească obligaţiile, sau să evite să comită răul. Bunătatea îl va impulsiona să depună eforturi în favoarea altora, făcînd ceva pentru ei.

Cei care dau de la ei, acţionînd în favoarea altora, dovedesc că sînt tovarăşi adevăraţi. Acest lucru este bine ilustrat de parabola lui Isus despre samariteanul milos. „Mişcat de milă“, samariteanul a pansat rănile unui bărbat evreu, pe care nişte hoţi îl jefuiseră, şi îl stîlciseră în bătaie. După aceea, acest samaritean care practica ceea ce este bine l-a urcat pe propriul său animal, l-a dus la un han şi s-a îngrijit de el“ (Luca 10:29–37). Nici nu este de mirare că această ilustrare a fost numită parabola Samariteanului cel bun. — Vezi Matei 12:35; 20:10–15; Luca 6:9, 33–36.

Bunătatea nu este pasivă, ci activă. Aceia care au beneficiat de bunăvoinţa, de generozitatea şi de devotamentul unei persoane „bune“ vor fi probabil gata să-şi dea chiar viaţa pentru acea persoană. Iată din ce cauză psalmistul s-a rugat: „Învaţă-mă bunătatea“ (Psalm 119:66). Dar cum ne poate învăţa Iehova bunătatea?

Exemplul de bunătate al lui Iehova

Iehova ne învaţă să fim buni; el însuşi constituie un exemplu în acest sens. El este chiar personificarea bunătăţii. Cînd Moise a cerut să vadă gloria lui Dumnezeu, Iehova a spus: „Eu însumi voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea mea, şi voi proclama numele lui Iehova în faţa ta.“ Cum a fost posibil acest lucru? La scurt timp după aceea, „Iehova a trecut prin faţa sa şi a declarat: «Iehova, Iehova, un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mînie şi abundent în bunătatea iubitoare şi adevăr, care păstrează bunătatea iubitoare pentru mii, care iartă eroarea şi încălcarea şi păcatul, dar care în nici un caz nu va acorda scutire de pedeapsă.»“ — Exod 33:18, 19; 34:6, 7.

Pe vremea aceea, bunătatea lui Iehova a fost pusă în valoare în diferite moduri. Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit îndurarea şi ataşamentul faţă de adevăr. Cunoscînd starea imperfectă a omenirii, Iehova este atent şi răbdător cu aceia care doresc cu adevărat să practice dreptatea. Cu toate acestea, el nu trece cu vedere răul. Prin urmare, dacă vom medita la exemplul pe care ni l-a lăsat Iehova, vom trage foloase reale.

Bunătatea lui Iehova este evidentă şi în creaţia sa. De fapt, el a fost în măsură să aprecieze că lucrarea sa creatoare era „bună“ (Geneza 1:12, 18, 25, 31; Romani 1:20). Amenajînd această planetă în aşa fel încît să favorizeze pe ea viaţa, Iehova nu s-a mulţumit să o înzestreze numai cu strictul necesar.

„Ploaia torenţială“ constituie un exemplu elocvent în acest sens (Isaia 55:10). Cu o exactitate ştiinţifică remarcabilă, Elihu a observat că Iehova „atrage picăturile de apă; ele se filtrează ca ploaia pentru ceaţa lui, astfel încît norii stropesc, ei cad în picături peste oameni, în mod abundent (...) El dă hrană din abundenţă“ (Iov 36:27–31). Se estimează că volumul de apă absorbit zilnic în acest ciclu este de 500 milioane de milioane de litri, în timp ce soarele „atrage“ din ocean cea mai mare parte din această apă.

Potrivit unui articol din New York Times‚ „cercetătorii care studiază dinamica pădurii tropicale sud-americane au furnizat pentru prima dată dovada precisă că o pădure poate restitui atmosferei aproape 75% din umiditatea pe care o absoarbe“. Acest raport consemna, printre altele, că „volumul de apă pe care îl înmagazinează o pădure se poate reîntoarce în atmosferă într-o cantitate suficientă pentru a forma alţi nori de ploaie“! Şi să nu uităm că apa este unul dintre factorii esenţiali pentru producerea hranei. Incontestabil, Iehova s-a îngrijit din plin şi într-un mod eficient de viaţa de pe pămînt. Cît de bun a fost el dăruind toate aceste lucruri chiar şi celor care sînt ingraţi şi indiferenţi. — Matei 5:44, 45.

Dar bunătatea lui Iehova transpare cu şi mai multă evidenţă din modul în care el a lucrat pentru a-şi realiza scopul originar privitor la omenire (Geneza 1:28; 3:15; Romani 5:12). Graţie bunătăţii sale, el a prevăzut un preţ de răscumpărare pentru omenirea păcătoasă, dîndu-şi „Fiul unic născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16; Romani 3:23, 24). Prin intermediul Regatului său Dumnezeu îşi va manifesta în scurtă vreme bunătatea faţă de oamenii drepţi, punînd capăt actualului sistem rău de lucruri (Daniel 2:44; Matei 6:9, 10; 2 Petru 3:9, 10). Dar bunătatea lui Dumnezeu va deveni şi mai evidentă atunci cînd pămîntul va deveni un Paradis sub conducerea Regatului! — Luca 23:43; 2 Petru 3:13; Apocalips 21:1–5.

Să imităm bunătatea lui Iehova

Dacă vom studia cu regularitate Biblia, vom putea păstra viu în minte exemplul perfect de bunătate pe care ni-l oferă Iehova. Acest lucru ar trebui să ne determine însă ai imita exemplul. Este adevărat că multe activităţi indispensabile cum ar fi gătitul, menajul, cumpărăturile sau reparaţiile în casă riscă să ne împiedice studiul regulat din Scripturi. Şi totuşi, noi trebuie să menţinem lucrurile spirituale pe primul plan, lucru pe care l-a demonstrat de fapt şi Isus cu ocazia unei vizite făcute Martei şi Mariei. În timp ce Marta era foarte ocupată cu treburile casnice, Maria se aşezase la picioarele Domnului şi „îi asculta cuvîntul“. În momentul în care Marta i-a cerut Mariei să o ajute la lucru, Isus i-a spus: „Marta, Marta, tu te nelinişteşti şi te agiţi pentru multe lucruri. Totuşi, puţine lucruri sînt necesare, sau chiar numai unul singur. Cît despre Maria, ea şi-a ales partea bună‚ şi nu îi va fi luată.“ Şi voi aţi putea alege aceea ce este bun dacă veţi acorda prioritate lucrurilor spirituale, ca de exemplu studiului individual şi celui familial. — Luca 10:38–42.

De asemenea, Iehova ne învaţă despre bunătate prin intermediul adunării creştine. Acolo noi ne asociem cu oameni „plini de bunătate“ (Romani 15:14). Această afirmaţie este întărită de multe experienţe trăite. O creştină care avea deja doi copii îşi aminteşte că a rămas stupefiată cînd a aflat că urma să nască trei gemeni. „Cum voi putea să mai asist la întruniri?“, se îngrijora ea. „Cum voi plăti cheltuielile de spitalizare? Cum voi reuşi să hrănesc şi să îmbrac cinci copii?“

Pe lîngă faptul că atinge inima, această bunătate este şi molipsitoare. Un bărbat care îşi bătea înainte soţia i-a mărturisit acesteia, după ce el a asistat pentru prima dată la o întrunire, că datorită Martorilor lui Iehova „am învăţat să iubeasc şi să fiu amabil“. „Aceasta este de fapt şi motivul pentru care nu te-am mai bătut.“

Învăţarea bunătăţii aduce binecuvîntări

Învăţînd şi iubind bunătatea, putem să obţinem binecuvîntări încă de pe acum. În felul acesta ne vom îmbunătăţi relaţiile pe care le întreţinem cu fraţii noştri şi chiar cu oamenii din lume (Proverbe 11:10; 1 Petru 3:13). Iar ceea ce contează cel mai mult este că, îndurînd suferinţele datorită faptului că ‘facem bine’, realizăm un lucru plăcut lui Dumnezeu (1 Petru 2:20). De fapt, credinţa şi bunătatea noastră ne va ajuta să fim ocrotiţi în timpul „necazului cel mare“ şi să trăim în noua ordine de lucruri. — Evrei 10:36–39; Matei 24:21.

Aşadar, lăsaţi-l pe Iehova să vă înveţe bunătatea. Ştiţi care vă va fi recompensa? „Glorie şi onoare şi pace pentru oricine care face binele.“ — Romani 2:6–11.