Feriţi-vă de învăţătorii falşi!

„Şi între voi vor fi învăţători mincinoşi [falşi, NW].“ — 2 PETRU 2:1.

 1. Despre ce intenţionase să scrie Iuda, dar de ce şi-a schimbat el subiectul?

DE NECREZUT! Învăţători falşi în congregaţia creştină din secolul întâi (Matei 7:15; Faptele 20:29, 30)! Iuda, fratele vitreg al lui Isus, era conştient că aşa stăteau lucrurile. El a spus că intenţionase să le scrie colaboratorilor săi „despre mântuirea noastră comună“, dar, explică el: „M-am văzut obligat să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţă“. De ce Iuda şi-a schimbat subiectul de discuţie? Deoarece, a spus el, „s-au strecurat printre voi unii oameni . . . care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru [care schimbă favoarea nemeritată a Dumnezeului nostru într-un pretext pentru o conduită libertină, NW]“. — Iuda 3, 4.

 2. De ce se aseamănă atât de mult 2 Petru capitolul 2 cu scrisoarea lui Iuda?

² După toate probabilităţile, Iuda a scris la scurt timp după ce Petru şi-a redactat a doua scrisoare. Iuda era, fără îndoială, familiarizat cu această scrisoare. Evident, el a exprimat multe idei asemănătoare în propria lui scrisoare, menită să fie un stimulent puternic. Prin urmare, în timp ce analizăm 2 Petru capitolul 2, vom observa cât de mult se aseamănă acesta cu scrisoarea lui Iuda.

Consecinţele învăţăturilor false

 3. Ce anume s-a întâmplat în trecut, iar Petru spune că se va repeta?

³ După ce Petru şi-a îndemnat fraţii să acorde atenţie profeţiilor, el a spus: „În popor [Israelul antic] s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi“ (2 Petru 1:14—2:1). Poporul lui Dumnezeu din antichitate a primit profeţii adevărate, dar a trebuit totodată să lupte cu învăţăturile denaturate ale profeţilor falşi (Ieremia 6:13, 14; 28:1–3, 15). „În prorocii Ierusalimului, a scris Ieremia, am văzut lucruri îngrozitoare. Ei comit adulter, trăiesc în minciună.“ — Ieremia 23:14.

 4. De ce merită distrugerea învăţătorii falşi?

⁴ Vorbind despre ceea ce aveau să facă învăţătorii falşi în congregaţia creştină, Petru spune: „[Aceştia] vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, tăgăduind pe Stăpânul [Isus Cristos] care i-a cumpărat şi aducând asupra lor [înşişi] o nimicire grabnică“ (2 Petru 2:1; Iuda 4). Rezultatul final al sectarismului din secolul întâi este creştinătatea pe care o vedem astăzi. Petru arată de ce învăţătorii falşi îşi merită cu prisosinţă distrugerea: „Mulţi îi vor urma în căile lor dezmăţate [de conduită libertină, NW]. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi hulită“. — 2 Petru 2:2.

 5. De ce anume se făceau vinovaţi învăţătorii falşi?

⁵ Gândiţi-vă! Din cauza influenţei învăţătorilor falşi, mulţi membri ai congregaţiei se vor angaja într-o conduită libertină. Cuvântul grecesc tradus prin „conduită libertină“ denotă trivialitate, neînfrânare, indecenţă, dezmăţ, conduită ruşinoasă. Petru spusese mai înainte că creştinii au „fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă“ (2 Petru 1:4). Însă unii erau pe punctul de a se întoarce la acea stare de corupţie, iar învăţătorii falşi din congregaţii purtau o mare parte de vină! Astfel, calea adevărului urma să-şi piardă buna reputaţie. Ce păcat! În mod sigur, aceasta este o chestiune căreia toţi Martorii lui Iehova din prezent trebuie să-i acorde o deosebită atenţie. Nu ar trebui să uităm niciodată că prin conduita noastră putem aduce pentru Iehova Dumnezeu şi pentru poporul său fie laude, fie dezonoare. — Proverbele 27:11; Romani 2:24.

Introducerea învăţăturilor false

 6. Ce motivaţie au învăţătorii falşi, şi cum caută ei să obţină ceea ce vor?

⁶ Este înţelept să observăm cum îşi introduc învăţătorii falşi gândirea coruptă. Petru spune mai întâi că ei o fac pe furiş, într-un mod ingenios, care nu bate la ochi. El adaugă: „În lăcomia lor, vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi“. Învăţătorii falşi sunt motivaţi de dorinţe egoiste, aşa cum subliniază acest lucru versiunea The Jerusalem Bible: „Ei vor încerca cu înfocare să vă cumpere pentru ei înşişi prin cuvântări înşelătoare“. În mod similar, traducerea lui James Moffatt spune aici: „În pofta lor, ei vă vor exploata cu argumente viclene“ (2 Petru 2:1, 3). Declaraţiile bombastice ale profeţilor falşi pot părea plauzibile pentru cei care nu sunt vigilenţi din punct de vedere spiritual, însă cuvintele lor sunt alese cu grijă ca să-i „cumpere“ pe oameni, ademenindu-i să slujească scopurilor egoiste ale înşelătorilor.

 7. Ce curent filozofic a câştigat popularitate în secolul întâi?

⁷ Fără îndoială, învăţătorii falşi din secolul întâi erau influenţaţi de gândirea lumească predominantă atunci. Pe vremea când a scris Petru, un curent filozofic numit gnosticism câştiga popularitate. Gnosticii credeau că tot ce este materie este rău şi că numai ceea ce aparţine naturii spirituale este bun. Astfel, unii dintre ei spuneau că nu contează ce face un om cu corpul său fizic. Ei argumentau că, cu timpul, omul nu va mai avea acest corp. Prin urmare, trăgeau ei concluzia, păcatele trupeşti — inclusiv cele de natură sexuală — nu sunt importante. După cât se pare, astfel de opinii au început să-i influenţeze pe unii care se declarau creştini.

 8, 9. a) Ce raţionament denaturat i-a afectat pe unii dintre primii creştini? b) Potrivit spuselor lui Iuda, ce făceau unii din congregaţie?

⁸ Un biblist a remarcat că „în Biserică existau persoane care denaturau doctrina harului“ sau a „bunătăţii nemeritate“ (Efeseni 1:5–7, NW). Potrivit lui, unii argumentau astfel: „Spuneţi că [bunătatea nemeritată a] lui Dumnezeu este suficient de mare pentru a acoperi orice păcat? . . . Atunci să păcătuim, căci [bunătatea nemeritată a] lui Dumnezeu poate şterge orice păcat. De fapt, cu cât păcătuim mai mult, cu atât mai multe ocazii are [bunătatea nemeritată a] lui Dumnezeu de a acţiona“. Aţi auzit vreodată un raţionament mai denaturat decât acesta?

⁹ Apostolul Pavel a combătut gândirea greşită despre îndurarea lui Dumnezeu când a întrebat: „Să continuăm să păcătuim, ca să se înmulţească harul [bunătatea nemeritată, NW]?“ El a mai întrebat: „Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har?“ La fiecare întrebare, Pavel a dat un răspuns categoric: „Nicidecum!“ (Romani 6:1, 2, 15). Evident, aşa cum remarcă Iuda, anumiţi oameni „schimbă favoarea nemeritată a Dumnezeului nostru într-un pretext pentru o conduită libertină“. Însă Petru spune că „pierzarea lor nu dormitează“. — Iuda 4, NW; 2 Petru 2:3.

Exemple avertizatoare

10, 11. Care sunt cele trei exemple avertizatoare pe care le prezintă Petru?

¹⁰ Pentru a sublinia faptul că Dumnezeu va acţiona împotriva celor care păcătuiesc în mod deliberat, Petru prezintă trei exemple scripturale avertizatoare. Mai întâi, el scrie: „Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit“. Aceştia, spune Iuda, „nu şi-au păstrat starea de la început, ci şi-au părăsit locuinţa“ din cer. Ei au venit pe pământ înainte de Potop şi şi-au luat corpuri carnale pentru a avea relaţii sexuale cu fiicele oamenilor. Ca pedeapsă pentru conduita lor nepotrivită şi nenaturală, ei au fost aruncaţi în „Tartar“, sau, aşa cum relatează Iuda, ei sunt păstraţi „pentru judecata zilei celei mari, în lanţuri veşnice, în întuneric“. — 2 Petru 2:4, vezi nota de subsol; Iuda 6; Geneza 6:1–3.

¹¹ Apoi, Petru se referă la oamenii din zilele lui Noe (Geneza 7:17–24). El spune că, în timpul lui Noe, Dumnezeu „n-a cruţat lumea veche . . . când a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi“. În final, Petru scrie că Dumnezeu a stabilit „un exemplu pentru cei care vor trăi în nelegiuire“ când „a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora“. Iuda adaugă că acele persoane „se dăduseră . . . cu totul desfrânării şi umblau după trup străin“ (2 Petru 2:5, 6; Iuda 7). Bărbaţii nu numai că întreţineau relaţii sexuale ilicite cu femei, dar şi pofteau după trupul altor bărbaţi, probabil chiar şi după animale. — Geneza 19:4, 5; Leviticul 18:22–25.

12. Conform spuselor lui Petru, cum este răsplătită conduita dreaptă?

¹² Dar, în acelaşi timp, Petru spune că Iehova îi răsplăteşte pe cei care-l slujesc cu fidelitate. De exemplu, el vorbeşte despre modul în care Dumnezeu l-a „păstrat pe Noe, unul din cei opt, un propovăduitor al dreptăţii“, când a adus Potopul. El vorbeşte totodată despre faptul că Iehova l-a eliberat pe „neprihănitul Lot“ din Sodoma, trăgând concluzia: „Domnul ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să păstreze pe cei nedrepţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii“. — 2 Petru 2:5, 7–9.

Fapte care îşi merită pedeapsa

13. Îndeosebi cui îi este rezervată judecata, şi în ce visuri se pare că se complac aceştia?

¹³ Petru îi nominalizează pe cei cărora le este rezervată în mod special judecata lui Dumnezeu, şi anume, „pe aceia care, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea“. Aproape că putem simţi indignarea lui Petru când spune: „Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească domniile [pe cei glorioşi, NW]“. Iuda scrie că „aceşti visători necurăţesc trupul . . . şi batjocoresc măririle [pe cei glorioşi, NW]“ (2 Petru 2:10; Iuda 8). Visurile lor pot conţine fantezii sexuale necurate care încurajează urmărirea plăcerilor sexuale imorale. Dar în ce sens „dispreţuiesc stăpânirea“ şi îi ‘batjocoresc pe cei glorioşi’?

14. În ce sens „dispreţuiesc stăpânirea“ învăţătorii falşi şi îi ‘batjocoresc pe cei glorioşi’?

¹⁴ Ei fac astfel în sensul că dispreţuiesc autoritatea divin constituită. Bătrânii creştini îi reprezintă pe glorioşii Iehova Dumnezeu şi Fiul său, iar, în această calitate, bătrânilor li se conferă o anumită glorie. Este adevărat, ei fac greşeli, aşa cum a făcut însuşi Petru, însă Scripturile îi îndeamnă pe membrii congregaţiei să se supună acestor oameni glorioşi (Evrei 13:17). Defectele lor nu constituie un motiv pentru a vorbi batjocoritor la adresa lor. Petru spune că îngerii „nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva [învăţătorilor falşi]“, deşi ar merita-o din plin. „Dar aceştia, continuă Petru, ca nişte animale fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri.“ — 2 Petru 2:10–13.

„Când ospătează . . . cu voi“

15. Care sunt metodele învăţătorilor falşi, şi în ce ocazii încearcă ei să seducă?

¹⁵ Deşi aceşti oameni corupţi consideră că „fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua, în amiaza mare“ şi sunt „întinaţi şi pătaţi“, ei sunt totodată vicleni. Ei acţionează „pe furiş“, folosind „cuvântări înşelătoare“, aşa cum a scris Petru mai înainte (2 Petru 2:1, 3, 13). Prin urmare, ei nu sfidează pe faţă încercările bătrânilor de a susţine normele morale ale lui Dumnezeu, nici nu-şi urmăresc plăcerile sexuale în mod deschis. Dimpotrivă, Petru spune că ei „se dedau plăcerilor lor, când ospătează împreună cu voi“. Iar Iuda scrie: „Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste“ (Iuda 12). Da, exact aşa cum stâncile ascuţite de sub apă pot spinteca fundul unei corăbii, făcându-i pe marinarii imprudenţi să se scufunde, tot aşa învăţătorii falşi îi corupeau pe cei imprudenţi, faţă de care simulau cu ipocrizie iubire în timpul ‘meselor de dragoste’.

16. a) Ce erau ‘mesele de dragoste’, şi în ce cadru asemănător pot acţiona astăzi cei imorali? b) Asupra căror persoane îşi concentrează atenţia învăţătorii falşi, şi, prin urmare, ce trebuie să facă acestea?

¹⁶ Aceste ‘mese de dragoste’ erau, după toate probabilităţile, reuniuni sociale în cadrul cărora creştinii din secolul întâi se adunau pentru a se bucura să mănânce şi să stea împreună. Şi Martorii lui Iehova de astăzi se adună uneori împreună, probabil la nunţi, la picnicuri sau pentru a petrece o seară împreună. Cum s-ar putea folosi persoanele corupte de astfel de ocazii pentru a atrage în cursă victime? Petru scrie: „Le scapără ochii de adulter şi . . . ademenesc sufletele nestatornice“. Ei îşi concentrează „inima deprinsă la lăcomie“ asupra celor nestatornici din punct de vedere spiritual, care nu şi-au însuşit pe deplin adevărul. Aşadar, permiteţi lucrurilor care s-au întâmplat în zilele lui Petru să vă slujească drept avertisment şi fiţi în gardă! Împotriviţi-vă oricăror avansuri impure şi nu vă lăsaţi traşi pe sfoară de farmecul sau de atracţia fizică a vreunei persoane care vă face avansuri imorale! — 2 Petru 2:14.

„Calea lui Balaam“

17. Ce era „calea lui Balaam“, şi cum i-a afectat aceasta pe 24 000 de israeliţi?

¹⁷ Aceşti „copii ai blestemului“ au cunoscut un timp adevărul. Ei ar putea părea încă activi în congregaţie. Însă Petru spune: „După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit plata nedreptăţii“ (2 Petru 2:14, 15). Calea profetului Balaam a fost aceea de a îndemna la seducţie, urmărind doar propriul câştig. El i-a spus regelui moabit Balac că Dumnezeu avea să blesteme Israelul dacă poporul ar fi ademenit să comită fornicaţie. Ca urmare, mulţi din poporul lui Dumnezeu au fost seduşi de femei moabite şi 24 000 au fost omorâţi din cauza conduitei lor imorale. — Numeri 25:1–9; 31:15, 16; Apocalipsa 2:14.

18. Cât de insistent a fost Balaam, şi ce prevesteşte acest fapt cu privire la deznodământul învăţătorilor falşi?

¹⁸ Petru menţionează că Balaam a fost împiedicat de la această acţiune când măgăriţa lui i-a vorbit, însă Balaam „a iubit plata nedreptăţii“ atât de mult, încât nici chiar acest lucru nu l-a oprit de la calea lui ‘nebună’ (2 Petru 2:15, 16). Cât de rău a fost! Vai de cei care, asemenea lui Balaam, încearcă să corupă poporul lui Dumnezeu, ispitindu-l să comită imoralitate! Balaam a murit pentru răutatea lui — un precedent pentru cei ce urmează calea sa. — Numeri 31:8.

Seducţia lor diabolică

19, 20. a) Cu ce sunt comparaţi cei asemenea lui Balaam, şi de ce? b) Pe cine ademenesc ei, şi cum? c) De ce putem spune că seducţia lor este demonică, şi cum ne putem ocroti pe noi şi pe alţii de ei?

¹⁹ Descriindu-i pe cei asemenea lui Balaam, Petru scrie: „Oamenii aceştia sunt nişte puţuri [sau fântâni] fără apă, nişte nori alungaţi de furtună“. Pentru un însetat călător prin deşert, o fântână secată poate însemna moartea. Nu este de mirare că unor astfel de oameni „le este păstrată negura întunericului“. „Rostind cuvântări deşarte, pline de mândrie — continuă Petru — , ei ademenesc cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe aceia care de abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire.“ Ei îi seduc pe cei lipsiţi de experienţă prin faptul că „le promit libertatea“, spune Petru, „în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii“. — 2 Petru 2:17–19; Galateni 5:13.

²⁰ Seducţia acestor învăţători corupţi este demonică. Ei ar putea spune: „Dumnezeu ştie că suntem slabi şi supuşi poftelor. Deci, dacă ne complacem în plăceri sexuale şi ne satisfacem dorinţele, Dumnezeu va fi îndurător. Dacă ne mărturisim păcatul, el ne va ierta, aşa cum ne-a iertat când am venit la adevăr“. Amintiţi-vă că Diavolul a abordat-o pe Eva cu un raţionament oarecum similar, promiţându-i că putea păcătui fără a fi pedepsită. În cazul Evei, el a promis că păcatul împotriva lui Dumnezeu o va lumina şi îi va aduce libertate (Geneza 3:4, 5). Dacă s-ar întâmpla să întâlnim o astfel de persoană coruptă care se asociază cu congregaţia, avem obligaţia de a ne ocroti pe noi înşine, precum şi pe alţii denunţând-o celor cu răspundere din congregaţia creştină. — Leviticul 5:1.

Ocrotiţi de cunoştinţa exactă

21–23. a) Care sunt consecinţele neaplicării cunoştinţei exacte? b) Ce altă problemă care va fi analizată în continuare abordează Petru?

²¹ Petru încheie această parte a scrisorii sale descriind consecinţele neaplicării cunoştinţei despre care a spus mai devreme că este vitală pentru ‘viaţă şi devoţiune sfântă’ (2 Petru 1:2, 3, 8, NW). El scrie: „Căci, dacă, după ce au scăpat de stricăciunea lumii, prin cunoaşterea [exactă a, NW] Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi“ (2 Petru 2:20). Ce păcat! Astfel de persoane din zilele lui Petru au pierdut preţioasa speranţă a vieţii cereşti nemuritoare pentru câteva momente trecătoare de plăceri sexuale.

²² Aşadar, Petru spune: „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: «Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirl㻓. — 2 Petru 2:21, 22; Proverbele 26:11.

²³ O altă problemă care începuse să-i afecteze în mod evident pe primii creştini era asemănătoare cu o problemă care îi afectează şi pe unii din prezent. Este clar că atunci unii se plângeau de faptul că promisa prezenţă a lui Cristos părea că nu mai vine. Să analizăm cum abordează Petru această problemă.

Vă amintiţi?

◻ Care sunt cele trei exemple avertizatoare pe care le menţionează Petru?

◻ Cum „dispreţuiesc stăpânirea“ învăţătorii falşi?

◻ Ce este calea lui Balaam, şi cum ar putea încerca să-i seducă pe alţii cei care umblă pe ea?

◻ Care sunt consecinţele neaplicării cunoştinţei exacte?

[Legenda ilustraţiei de la paginile 16, 17]

Balaam serveşte drept exemplu avertizator