Capitolul 19

Ce înseamnă pentru tine Legea mozaică

 1. (a) Ce anume dovedeşte că, începînd din anul 36 e.n., păgînii sau neiudeii necircumcişi au fost acceptaţi de Iehova în adunarea creştină? (b) Însă cărei chestiuni îi acordau o mare importanţă unii dintre primii creştini?

UNA DINTRE problemele aprig dezbătute pe vremea apostolului Pavel era întrebarea dacă neiudeii sau creştinii proveniţi dintre naţiuni erau sau nu obligaţi să se conformeze cerinţelor Legii mozaice. Este adevărat că în anul 36 e.n. Dumnezeu acordase spiritul sfînt şi unor necircumcişi dintre naţiuni. Dar unii creştini proveniţi dintre iudei susţineau cu tărie că discipolii proveniţi dintre naţiunile neiudaice trebuiau să se lase circumcişi şi să înveţe să respecte Legea lui Moise. Dar era oare necesar ca aceşti discipoli să respecte Legea, fie integral, fie doar parţial? În jurul anului 49 e.n. chestiunea aceasta controversată a fost supusă dezbaterii în colegiul central de la Ierusalim. — Fapte 10:44–48; 15:1, 2, 5.

 2. De ce ne interesează această chestiune controversată?

² Rezultatul acestor dezbateri este de cel mai mare interes pentru noi. De ce? Nu numai pentru că întîlnim uneori persoane care susţin că toţi creştinii trebuie să se conformeze anumitor cerinţe ale Legii, cum ar fi respectarea Sabatului, dar mai ales pentru că Biblia însăşi spune că: „Legea este sfîntă şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună“ (Rom. 7:12). Deşi ea este numită Legea mozaică, deoarece Moise a fost mediatorul convenţiei Legii, în realitate acest cod al Legii provenea de la Iehova Dumnezeu. — Ex. 24:3, 8.

De ce a fost emisă Legea?

 3. De ce a fost dată Legea poporului Israel?

³ Modul în care considerăm astăzi Legea depinde de faptul dacă înţelegem sau nu de ce a dat Iehova poporului Israel un cod al Legii. Scripturile explică: „Ea a fost adăugată [convenţiei avraamice] pentru a scoate în evidenţă încălcările de lege, pînă cînd avea să vină sămînţa căreia îi fusese făcută promisiunea (. . .) Prin urmare, Legea a devenit tutorele nostru care conduce la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi datorită credinţei“ (Gal. 3:19, 24). Cum realiza Legea acest obiectiv?

 4. (a) Cum reuşea Legea ’să pună în evidenţă violările de lege‘? (b) Pe lîngă aceasta, cum îi conducea ea spre Cristos pe cei care aveau credinţă?

⁴ Stabilind un model perfect cu privire la cele mai variate aspecte ale vieţii, Legea le demonstra iudeilor că erau păcătoşi. A devenit astfel evident faptul că în ciuda tuturor intenţiilor bune şi a tuturor eforturilor sincere, ei nu se puteau niciodată ridica la înălţimea cerinţelor ei. Folosindu-i pe iudei ca un eşantion al întregii familii umane imperfecte, Legea dezvăluia că întreaga lume, inclusiv fiecare dintre noi, sîntem păcătoşi şi că sîntem pasibili de pedeapsa lui Dumnezeu (Rom. 3:19, 20). În felul acesta Legea sublinia necesitatea unui salvator pentru omenire şi ea îi conducea pe cei care aveau credinţă spre acest Salvator, şi anume Isus Cristos. În ce fel? Ea a scos clar în evidenţă că Isus a fost singurul om care a respectat în mod perfect Legea, fiind singurul om fără păcat. Animalele care erau oferite ca jertfă conform Legii aveau doar o valoare limitată, dar Isus, ca om perfect, a putut să-şi ofere viaţa sa ca o jertfă care să înlăture într-adevăr păcatul şi să deschidă calea spre viaţă veşnică pentru toţi cei care exercită credinţă. — Ioan 1:29; 3:16; 1 Pet. 1:18, 19.

 5. Răspunde la întrebările din cadrul acestui paragraf, pe baza textelor scripturale indicate.

⁵ Ţinînd cont de cele relatate mai sus, cum vei răspunde la următoarele întrebări?

Era Legea mozaică destinată să se aplice întregii omeniri? (Ps. 147:19, 20; Ex. 31:12, 13).

A dat oare Iehova de înţeles poporului Israel că într-o zi convenţia Legii avea să ia sfîrşit? (Ier. 31:31–33; Evr. 8:13).

Au rămas în vigoare cele Zece Porunci, între care este inclusă cerinţa de a respecta Sabatul săptămînal, după ce restul Legii a fost abrogată? (Col. 2:13, 14, 16; 2 Cor. 3:7–11 [în lumina versetelor de la Exod 34:28–30]; Rom. 7:6, 7).

Cum anume a pus capăt Iehova convenţiei Legii? (Col. 2:13–17; Mat. 5:17, 18; Rom. 10:4).

 6. Ce dau de înţeles argumentele care pretind că Legea mozaică este încă în vigoare?

⁶ În lumina acestor texte scripturale, ce anume dă de înţeles cineva care susţine că Legea mozaică mai este încă în vigoare? Într-adevăr, o asemenea afirmaţie constituie o renegare a credinţei în Cristos Isus. De ce? Fiindcă un asemenea punct de vedere nu admite că Isus a împlinit Legea, deschizînd astfel calea pentru ca Dumnezeu s-o abroge. Pretinşilor creştini, care se lăsau influenţaţi de argumentele în favoarea respectării Legii, sau a unor porţiuni din ea, apostolul Pavel le-a scris fără ocolişuri: „Voi sînteţi separaţi de Cristos, voi cei care căutaţi să fiţi declaraţi drepţi prin intermediul legii; aţi căzut de la favoarea sa nemeritată.“ — Gal. 5:4; vezi şi Romani 10:2–4.

 7. (a) Ce nu au înţeles pe deplin persoanele care susţin că anumite aspecte ale Legii sînt încă în vigoare? (b) Care este importanţa lucrărilor creştine, şi ce legătură au ele cu primirea darului vieţii eterne?

⁷ Cei care susţin încă ideea respectării anumitor dispoziţii ale Legii nu apreciază pe deplin faptul că a fi considerat drept înaintea lui Dumnezeu nu depinde de lucrările efectuate de cineva în baza Legii, ci de credinţa persoanei respective în valoarea jertfei lui Isus (Gal. 3:11, 12). Ei consideră că o persoană s-ar putea dovedi dreaptă înaintea lui Dumnezeu prin astfel de lucrări, fapt care este imposibil unor oameni păcătoşi. Totuşi este important, desigur, să îndeplinim lucrările care sînt în armonie cu poruncile lui Dumnezeu şi Cristos şi care se aplică la creştini (Iac. 2:15–17; Mat. 28:19, 20). Aceste lucrări constituie un mijloc de a ne demonstra iubirea şi credinţa noastră, iar absenţa lor ar dovedi că de fapt credinţa noastră este moartă. Dar noi nu putem cîştiga salvarea, indiferent cît de mare ar fi abnegaţia cu care am lucra din greu în activităţile noastre. Salvarea din păcat şi din moarte nu este posibilă fără jertfa lui Isus Cristos. Prin urmare, viaţa eternă este un dar pe care Dumnezeu ni-l acordă prin intermediul lui Isus Cristos, este o expresie a extraordinarei sale favori nemeritate şi nu o retribuţie pentru lucrările noastre. — Ef. 2:8, 9; Rom. 3:23, 24; 6:23.

 8. Ce a decis colegiul central din primul secol referitor la problema aplicării Legii mozaice asupra creştinilor proveniţi dintre naţiunile păgîne?

⁸ În primul secol al erei noastre, cînd controversata chestiune referitoare la aplicarea Legii mozaice asupra creştinilor proveniţi dintre naţiuni a fost prezentată colegiului central din Ierusalim, decizia luată aici a fost în conformitate cu aceste fapte. Membrii acestui colegiu central au recunoscut că Iehova nu le pretinsese credincioşilor dintre naţiunile păgîne să îndeplinească lucrări cerute de Legea mozaică, înainte de a revărsa asupra lor spiritul sfînt. Este adevărat că decizia colegiului central a enumerat drept „lucruri necesare“, anumite interdicţii care figurau şi în Legea mozaică, dar acestea erau fundamentate pe relatarea biblică a unor evenimente care au precedat Legea. Prin urmare, această decizie nu le impunea creştinilor dintre naţiuni nici o responsabilitate de a se conforma Legii, nici măcar unor porţiuni din ea, ci aceasta reprezenta o confirmare a unor norme care erau deja recunoscute înainte de a exista Moise. — Fapte 15:28, 29; compară Geneza 9:3, 4; 34:2–7; 35:2–5.

 9. (a) Le mai pretinde Dumnezeu încă iudeilor să asculte de Legea mozaică? (b) Ce măsură specială a fost luată pentru ei prin modul în care a murit Isus?

⁹ După sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n. Dumnezeu nu le-a mai pretins nici măcar iudeilor să se mai conformeze codului Legii. Iar acei iudei care au exercitat credinţă aveau un motiv special să se bucure de această măsură a lui Iehova. Care era acest motiv? Deşi oamenii tuturor naţiunilor erau păcătoşi şi prin urmare erau condamnaţi la moarte, totuşi numai iudeii se aflau sub blestemul lui Dumnezeu din cauză că erau violatori ai convenţiei Legii. Dar prin modul în care a murit Isus, — ţintuit pe un stîlp ca şi cum ar fi fost un criminal blestemat — el a luat locul acelor iudei care exercitau credinţă în el, eliberîndu-i din pedeapsa blestemului care le revenea ca rezultat al neascultării lor faţă de Lege (Gal. 3:10–13). În acest fel, Isus le oferea iertarea pe care ei nu ar fi putut-o obţine niciodată dacă rămîneau sub Legea mozaică. — Fapte 13:38, 39.

10. În ce fel a favorizat abrogarea Legii realizarea unităţii de închinare?

¹⁰ Legea ridicase, ca să zicem aşa, o barieră între iudei şi naţiunile păgîne. Iudeii erau supuşi cerinţelor Legii care nu se aplicau însă neiudeilor necircumcişi, iar aceştia nu se puteau asocia iudeilor în închinarea lor. (Compară Exod 12:48; Fapte 10:28.) Dar atunci cînd Legea şi-a atins obiectivul şi a fost abrogată, a devenit posibil atît pentru iudei cît şi pentru neiudeii necircumcişi să fie uniţi prin Cristos în închinarea singurului Dumnezeu adevărat. — Ef. 2:11–18.

Avantajele care decurg din cunoaşterea Legii

11. Cum ne ajută cunoaşterea Legii să înţelegem învăţăturile lui Cristos?

¹¹ Deşi în prezent noi nu ne aflăm sub Lege, totuşi cunoaşterea ei oferă mari avantaje fiecăruia dintre noi. În ce fel? Să nu uităm că Isus s-a născut printr-o mamă care aparţinea naţiunii iudaice şi deci el s-a aflat sub Legea mozaică. De aceea nu vom putea sesiza pe deplin sensul unor acţiuni ale sale decît dacă vom cunoaşte cerinţele acestei Legi. (Gal. 4:4; vezi şi Luca 22:7, 8.) De asemenea, Isus şi-a efectuat serviciul său divin în mijlocul unor oameni care erau supuşi aceleiaşi Legi. De aceea, învăţăturile sale au fost deseori axate pe împrejurări legate de Lege. — Compară Matei 5:23, 24.

12. (a) Ce legătură a arătat Isus că a existat între viaţa sa şi Legea mozaică? (b) Cum a arătat apostolul Pavel ce valoare are cunoaşterea Legii? (c) Ce foloase vom trage dacă vom pătrunde semnificaţia spirituală a cerinţelor Legii?

¹² După învierea sa Isus a reamintit discipolilor săi că el a împlinit prin viaţa sa umană lucrurile scrise despre el în Lege, în Profeţi şi în Psalmi (Luca 24:44). De asemenea, apostolul Pavel a prezentat anumite particularităţi ale convenţiei Legii ca fiind „o reprezentare simbolică şi o umbră a lucrurilor cereşti“ şi a spus că „Legea posedă doar o umbră a lucrurilor bune viitoare“ (Evr. 8:4, 5; 10:1). Legea mozaică cuprindea detalii surprinzătoare care îşi găsesc împlinirea în preoţia lui Isus Cristos şi în jertfa vieţii sale umane. Dacă noi cunoaştem în profunzime diversele dispoziţii ale Legii, vom sesiza tot mai bine înţelesul realităţilor pe care le anunţa şi care prezintă interes pentru noi. Printre modelele ei profetice se găsesc detalii care au prefigurat aranjamentul de astăzi al închinării curate adusă lui Iehova într-un mod corespunzător în marele său templu spiritual. Pe măsură ce creştem în înţelegerea acestor lucruri, cu atît mai mult creşte şi aprecierea pe care o avem faţă de adunarea unsă de spiritul sfînt şi faţă de rolul pe care-l are ea sub conducerea lui Isus Cristos în ceea ce priveşte închinarea noastră.

13. De ce este util să medităm asupra excelentelor principii pe care le reflectă Legea?

¹³ Mai mult decît atît, Legea mozaică face parte din Scripturile inspirate de Dumnezeu, care sînt în totalitate „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile“ (2 Tim. 3:16). Dacă vom căuta să desprindem principiile permanente pe care era fundamentată Legea şi să medităm asupra lor, vom fi ajutaţi să dezvoltăm în inimile noastre dorinţa de a acţiona întotdeauna într-un mod plăcut lui Dumnezeu. Dacă ne vom lăsa pătrunşi de spiritul care a dictat această Lege şi îl vom manifesta în viaţa noastră, atunci lucrul acesta ne va putea fi de un mare folos!

14. (a) Cum a ilustrat Isus importanţa faptului de a pătrunde spiritul Legii? (b) Să se sublinieze cîteva dintre celelalte principii excelente cuprinse în Lege, după cum sînt prezentate acestea la pagina 152. (c) Cum ne poate ajuta aprecierea noastră faţă de aceste lucruri să-i fim tot mai plăcuţi lui Dumnezeu?

¹⁴ Isus a ilustrat într-un mod convingător acest lucru în predica sa de pe munte. Adresîndu-se unor oameni care se aflau sub Lege, el le-a arătat că nu trebuiau să se limiteze numai la faptul de a nu ucide, ci trebuiau să elimine din inima lor orice tendinţă de a păstra mînie şi să-şi reţină limba de la orice vorbire denigratoare la adresa fraţilor lor. Ei nu trebuiau să se mulţumească numai cu faptul că nu au comis adulter, ci trebuiau să fie atenţi să nici nu privească măcar în mod pătimaş la vreo femeie. Şi noi, ca şi ei trebuie să ne străduim să ne utilizăm toate membrele corpului nostru în armonie cu căile drepte ale lui Dumnezeu. (Mat. 5:21, 22, 27–30; vezi şi Rom. 13:8–10.) Procedînd în acest fel, vom demonstra că am înţeles, de asemenea, sensul celei mai mari porunci din Lege: „Să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“ (Mat. 22:36, 37). Cu certitudine că în acest fel ne vom apropia mai strîns de Iehova Dumnezeu. Deşi nu ne aflăm sub codul Legii mozaice, vom extrage însă în mod cert mari foloase dacă vom dobîndi o cunoaştere exactă a principiilor care stau la baza ei precum şi a modelelor profetice pe care le conţine.

Recapitulare

● De ce se poate afirma că aceia care pretind că respectă Legea mozaică îl resping în realitate pe Cristos?

● Cum ne ajută cunoaşterea Legii să înţelegem rolul lui Isus în scopul lui Iehova?

● Deşi noi nu ne aflăm sub Lege, ce învăţături valoroase vom putea desprinde din studierea ei?

[Chenarul de la pagina 152]

Cîteva principii fundamentale ale Legii mozaice

Responsabilităţi faţă de Dumnezeu

Închinare numai la Iehova Ex. 20:3; 22:20

Tratarea cu respect a numelui său Ex. 20:7; Lev. 24:16

Practici religioase interzise

Idolatria Ex. 20:4–6; Deut. 7:25

Căsătoria şi viaţa de familie

Interzicerea adulterului Ex. 20:14; Lev. 20:10

Interzicerea incestului Lev. 18:6–16; 20:11

Evitarea perversiunilor sexuale Lev. 18:23; 20:13

A-i învăţa pe copii căile lui Iehova Deut. 6:4–9; 11:18–21

Îndatoriri faţă de alte persoane

A nu trata rău pe surzi şi pe orbi Lev. 19:14; Deut. 27:18

A fi cinstit în afaceri Lev. 19:35, 36; 25:14

A nu pofti bunurile altora Ex. 20:17

A denunţa păcatele grave Lev. 5:1; Deut. 13:6–11