Natura oferă dovezi ale înţelepciunii lui Dumnezeu

„El este Cel care ne învaţă mai mult decât pe animalele pământului şi ne face mai înţelepţi decât păsările cerurilor.“ (IOV 35:11)

PĂSĂRILE sunt înzestrate cu capacităţi uimitoare. Ele fac manevre de zbor care pur şi simplu îi uluiesc pe proiectanţii de avioane. Unele specii zboară mii de kilometri deasupra oceanelor fără să aibă niciun reper şi ajung fără greş la destinaţie.

Un alt lucru extraordinar care dezvăluie cât de mare e înţelepciunea Creatorului este capacitatea păsărilor de a comunica prin strigăte şi prin cântece. Iată numai câteva exemple.

Limbajul înaripatelor

Unele specii de păsări încep să comunice încă dinainte de a ieşi din ou. De pildă, femela prepeliţă depune până la opt ouă, câte un ou pe zi. Dacă ouăle s-ar dezvolta în acelaşi ritm, puii ar trebui să iasă afară pe parcursul a opt zile. În acest caz, mama s-ar confrunta cu dificila sarcină de a se îngriji de puişorii deja activi de o săptămână şi, în acelaşi timp, de a cloci în continuare oul neeclozat. Însă lucrurile nu se întâmplă aşa. Toţi cei opt puişori ies din ou într-un interval de numai şase ore. Cum este posibil acest lucru? În opinia cercetătorilor, un factor esenţial este că puişorii neeclozaţi comunică între ei din interiorul ouălor şi îşi sincronizează cumva eclozarea, ieşind din găoace la un interval foarte scurt unul de altul!

Să ne gândim şi la alte specii de păsări. La maturitate, cel care cântă este de regulă masculul. Acesta cântă în special în perioada de împerechere pentru a-şi marca teritoriul şi a-şi atrage o parteneră. Fiecare specie dintre miile care există pe planetă are, ca să spunem aşa, propria sa limbă; astfel, femela îşi poate identifica partenerul din specia ei.

Păsările cântă îndeosebi în zorii zilei şi la asfinţit, şi pe bună dreptate. Atunci este mai puţin zgomot, iar vântul bate mai încet. Cercetătorii au descoperit că, seara şi dimineaţa, cântecele păsărilor se aud de 20 de ori mai tare decât în miezul zilei.

Deşi în cele mai multe cazuri cei care cântă sunt masculii, atât masculii, cât şi femelele emit o varietate de sunete, sau strigăte scurte, cu diferite semnificaţii. De pildă, cintezoii au un „vocabular“ de nouă strigăte. Ei scot un anumit strigăt pentru a-şi avertiza tovarăşii cu privire la un pericol venit din aer, cum ar fi o pasăre de pradă ce survolează zona, şi cu totul alt strigăt pentru a avertiza cu privire la un pericol de la sol.

Un dar superior

Cu siguranţă, înţelepciunea instinctivă a păsărilor este impresionantă. Însă mult mai impresionantă este capacitatea de comunicare cu care este înzestrat omul. Dumnezeu i-a făcut pe oameni „mai înţelepţi decât păsările cerurilor“, se spune în Iov 35:11. Numai omul are capacitatea să comunice idei abstracte, complexe, fie prin gesturi, fie prin sunete produse cu ajutorul corzilor vocale.

Spre deosebire de orice altă făptură, copilaşii par să se nască cu capacitatea de a învăţa limbi complexe. În ziarul on-line American Scientist se spune: „Deşi abia au învăţat să meargă, copiii reuşesc să-şi însuşească o limbă chiar şi când părinţii nu vorbesc cu ei în mod direct. Mai mult, dacă nu sunt deja învăţaţi acasă, copiii surzi îşi inventează propriul limbaj al semnelor“.

Cum ne influenţează cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu?

Ce simţiţi când auziţi trilul unei păsări sau când ascultaţi un copilaş care învaţă să rostească primele lui cuvinte? Puteţi vedea înţelepciunea lui Dumnezeu în lucrurile făcute de el?

După ce a meditat la modul în care era creat, psalmistul David s-a simţit îndemnat să-i spună lui Dumnezeu: „Te voi lăuda pentru că sunt făcut într-un mod înfricoşător şi minunat. Minunate sunt lucrările tale şi cât de bine ştie sufletul meu lucrul acesta!“ (Psalmul 139:14). Dacă veţi reflecta şi voi cu apreciere la dovezile înţelepciunii lui Dumnezeu care se văd în creaţie, veţi dobândi mai multă încredere în capacitatea sa de a ne îndruma.

Stelele — mărturii ale puterii lui Dumnezeu

„Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Este Cel ce face să iasă, după număr, armata lor. El le cheamă pe toate pe nume. Datorită marii lui energii dinamice şi puterii sale nemărginite, niciuna nu lipseşte.“ (ISAIA 40:26)

SOARELE nostru este doar o stea de mărime mijlocie. Şi totuşi, masa lui este de 330 000 de ori mai mare decât masa Pământului. De fapt, majoritatea stelelor din apropierea Pământului sunt mai mici decât Soarele. Însă alte stele, precum cea numită V382 Cygni, au o masă mai mare de cel puţin 27 de ori decât cea a Soarelui.

Dar câtă energie emite soarele nostru? Închipuiţi-vă cât de puternic ar trebui să fie un foc dacă i-aţi simţi căldura de la 100 km distanţă. Distanţa medie de la Pământ la Soare este de 150 de milioane de kilometri. Şi totuşi, într-o zi senină, căldura soarelui ne poate arde pielea! Acest lucru este cu atât mai remarcabil dacă ne gândim că pe Pământ ajunge doar aproximativ o miliardime din energia solară! O parte infimă, dar suficientă pentru a susţine viaţa pe planeta noastră.

De fapt, oamenii de ştiinţă au calculat că energia totală emisă de Soare ar fi suficientă pentru a susţine viaţa pe aproximativ 31 000 de miliarde de planete de mărimea Pământului. Pe site-ul Web al Space Weather Prediction Center (SWPC) se arăta că, dacă s-ar putea înmagazina energia solară totală emisă doar timp de o secundă, Statele Unite ar dispune de „suficientă energie, la rata de consum curentă, pentru următorii 9 000 000 de ani“.

Energia solară este produsă în interiorul Soarelui, un adevărat reactor nuclear în care, în urma fuziunii atomilor, se eliberează energie. Soarele este atât de mare, iar interiorul său, atât de dens, încât sunt necesari milioane de ani ca energia produsă în interior să ajungă la suprafaţă. „Dacă Soarele ar înceta astăzi să mai producă energie“, se spune pe site-ul Web al SWPC, „pe Pământ s-ar vedea efecte semnificative abia după 50 000 000 de ani“!

Acum să ne gândim: Când ne ridicăm ochii spre cer într-o noapte senină, vedem mii de stele, fiecare producând, asemenea soarelui, cantităţi imense de energie. Iar oamenii de ştiinţă au estimat că există miliarde şi miliarde de stele în univers!

Cum au apărut toate aceste stele? Astăzi, majoritatea cercetătorilor consideră că, din cauze încă neelucidate, universul a venit în existenţă brusc în urmă cu 14 miliarde de ani. Însă Biblia spune simplu: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“ (Geneza 1:1). Într-adevăr, despre Creatorul acestor gigantice generatoare de energie numite de noi stele se poate spune fără nicio reţinere că are ‘putere nemărginită’! (Isaia 40:26)