Staţi aproape de Iehova!

„Perseveraţi în rugăciune!“ — ROMANI 12:12, NW.

 1. Care este voinţa lui Iehova cu privire la rugăciune, şi ce îndemn a dat apostolul Pavel referitor la rugăciune?

IEHOVA este „Dumnezeul care dă speranţă“ tuturor celor care îi sînt fideli. În calitate de „Ascultător al rugăciunii“, el le ascultă cererile de ajutor făcute pentru a dobîndi fericita speranţă pe care le–o pune înainte (Romani 15:13, NW; Psalmul 65:2). Şi prin Cuvîntul său, Biblia, el îi încurajează pe toţi slujitorii săi să vină la el oricînd doresc. El este mereu prezent, dorind să recepteze cele mai profunde preocupări ale lor. De fapt, el îi încurajează să «persevereze în rugăciune» şi «să se roage neîncetat»a (Romani 12:12, NW; 1 Tesaloniceni 5:17, NW). Voinţa lui Iehova este ca toţi creştinii să apeleze mereu la el în rugăciune, descărcîndu–şi inima înaintea lui şi făcînd aceasta în numele iubitului său Fiu, Isus Cristos. — Ioan 14:6, 13, 14.

 2, 3. a) De ce ne–a îndemnat Dumnezeu să «perseverăm în rugăciune»? b) Ce asigurare avem că Dumnezeu vrea să ne rugăm?

² De ce ne dă Dumnezeu acest îndemn? Deoarece presiunile vieţii şi responsabilităţile ne pot împovăra atît de mult, încît am putea uita să ne rugăm. Sau s–ar putea ca problemele să ne copleşească şi să ne facă să încetăm a ne mai bucura în speranţă şi a ne ruga. Avînd în vedere aceste lucruri, avem nevoie de avertismente care să ne încurajeze să ne rugăm şi să ne apropiem foarte mult de sursa de ajutor şi mîngîiere, Iehova, Dumnezeul nostru.

³ Discipolul Iacov a scris: „Apropiaţi–vă de el şi El Se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Da, în pofida stării noastre de imperfecţiune, Dumnezeu nu este nici prea sus, nici prea departe ca să audă ceea ce îi spunem (Faptele 17:27). Pe lîngă aceasta, el nu este indiferent sau nepăsător. Iată ce spune psalmistul: „Ochii DOMNULUI sînt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.“ — Psalmul 34:15; 1 Petru 3:12.

 4. Cum ar putea fi ilustrată atenţia pe care Iehova o acordă rugăciunii?

⁴ Iehova ne invită să ne rugăm. Am putea compara acest lucru cu o adunare, unde mai mulţi oameni discută împreună. Şi tu eşti acolo, ascultîndu–i pe ceilalţi ce vorbesc. Rolul tău este de observator. Dar cineva se întoarce spre tine, îţi pronunţă numele şi ţi se adresează. Aceasta îţi atrage atenţia într–un mod deosebit. La fel, Dumnezeu este întotodeauna atent la membrii poporului său oriunde s–ar afla ei (2 Cronici 16:9; Proverbele 15:3). Deci el aude cuvintele noastre, observîndu–ne şi manifestînd ocrotire şi interes faţă de noi, ca să spunem aşa. Cînd însă chemăm în rugăciune numele lui Dumnezeu, noi îi atragem atenţia şi el se concentrează asupra noastră în mod evident. Cu puterile sale, Iehova poate chiar să sesizeze şi să înţeleagă cererile neformulate ale omului, cereri care se găsesc în colţurile ascunse ale minţii şi ale inimii acestuia. Dumnezeu ne asigură că el se va apropia de toţi cei care invocă în mod sincer numele său şi caută să stea aproape de el. — Psalmul 145:18.

Răspuns potrivit scopului lui Dumnezeu

 5. a) Ce arată sfatul „perseveraţi în rugăciune“ cu privire la rugăciunile noastre? b) Cum răspunde Dumnezeu la rugăciuni?

⁵ Sfatul de a persevera în rugăciune arată că Iehova poate permite uneori să continuăm a ne ruga un timp pentru un lucru pînă cînd răspunsul său se face simţit. Am putea chiar înclina să obosim a–i cere lui Dumnezeu favoare sau bunătate iubitoare care par să fie foarte necesare, dar sînt prea mult amînate. De aceea Iehova Dumnezeu ne imploră să nu cedăm unei asemenea înclinaţii, ci să continuăm a ne ruga. Trebuie să continuăm să–l solicităm cu privire la preocupările noastre, fiind convinşi că el acordă atenţie rugăciunii noastre şi că ne va satisface cerinţele noastre reale, nu pur şi simplu ceea ce am putea noi considera că ne este necesar. Fără îndoială, Iehova Dumnezeu echilibrează cererile noastre potrivit scopului său. De exemplu, poate că alţii sînt afectaţi de cererea noastră. Am putea asemăna situaţia aceasta cu aceea a unui tată căruia fiul îi cere o bicicletă. Tatăl ştie că dacă îi cumpără acestui fiu o bicicletă, celălalt fiu al său va vrea şi el una. Întrucît unul dintre fii este prea mic pentru bicicletă, el poate hotărî să nu cumpere nici o bicicletă la data aceea. În mod asemănător, în lumina scopului său şi a timpului fixat pentru toate lucrurile, Tatăl nostru ceresc hotărăşte care este cu adevărat cel mai bun lucru atît pentru noi, cît şi pentru alţii. — Psalmul 84:8, 11; compară cu Habacuc 2:3.

 6. Ce ilustrare a făcut Isus cu privire la rugăciune, şi ce arată perseverenţa în rugăciune?

⁶ Demnă de remarcat este ilustrarea pe care o face Isus privitor la necesitatea ca discipolii săi „să se roage întotdeauna şi să nu renunţe“: O văduvă căreia nu i se făcea dreptate a perseverat în cererea ei la un judecător uman, pînă cînd, în cele din urmă, i s–a făcut dreptate. Isus a adăugat: „Nu le va face atunci Dumnezeu, cu certitudine, dreptate aleşilor săi?“ (Luca 18:1-7, NW). Perseverenţa în rugăciune arată credinţa noastră, faptul că ne bizuim pe Iehova, faptul că sîntem dispuşi să stăm aproape de el şi să exprimăm cereri, lăsînd pe seama lui rezultatul final. — Evrei 11:6.

Exemplul celor care au rămas aproape de Iehova

 7. Cum putem imita credinţa lui Abel în ce priveşte faptul de a sta aproape de Iehova?

⁷ Biblia consemnează din abundenţă rugăciuni rostite de slujitorii lui Dumnezeu. Acestea „au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mîngîierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde“ (Romani 15:4). Speranţa noastră este întărită prin analizarea cîtorva exemple ale celor care au rămas aproape de Iehova. Abel a oferit o jertfă plăcută lui Dumnezeu şi, deşi nu este menţionată nici o rugăciune, el a apelat, fără îndoială, la Iehova, pentru ca jertfa lui să fie acceptată. În Evrei 11:4 se spune: „Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a primit el mărturia că este drept.“ Abel ştia de promisiunea lui Dumnezeu din Geneza 3:15, dar, în comparaţie cu ce ştim noi acum, el ştia foarte puţin. Totuşi, Abel a acţionat pe baza cunoştinţei pe care o avea. La fel şi azi, unii dintre cei care au manifestat recent interes faţă de adevărul lui Dumnezeu nu au încă prea multă cunoştinţă, dar se roagă şi profită cît mai mult de cunoştinţa pe care o au, aşa cum a făcut Abel. Da, ei acţionează pe baza credinţei.

 8. De ce putem fi siguri că Avraam a rămas aproape de Iehova, şi ce întrebare ar tebui să ne punem?

⁸ Un alt slujitor fidel al lui Dumnezeu a fost Avraam, „tatăl tuturor celor care au credinţă“ (Romani 4:11, NW). Azi, mai mult ca oricînd, avem nevoie de o credinţă puternică şi este nevoie să ne rugăm în credinţă, aşa cum a făcut Avraam. Geneza 12:8 (NW) spune că el a construit un altar „lui Iehova şi a început să invoce numele lui Iehova“. Avraam cunoştea numele lui Dumnezeu şi îl folosea în rugăciune. Tot timpul el persevera cu sinceritate în rugăciune, invocînd „numele lui Iehova, Dumnezeul de durată indefinită“ (Geneza 13:4; 21:33, NW). Avraam îl invoca pe Dumnezeu cu credinţă, fapt pentru care a devenit celebru (Evrei 11:17-19). Rugăciunea l–a ajutat pe Avraam să continue să se bucure mult în speranţa Regatului. Urmăm noi exemplul lui Avraam în ce priveşte perseverenţa în rugăciune?

 9. a) De ce sînt rugăciunile lui David de mult folos pentru poporul lui Iehova de azi? b) Ce ar putea rezulta din faptul că ne rugăm, aşa cum a făcut David, pentru a sta aproape de Iehova?

⁹ David a fost remarcabil în ce priveşte perseverenţa în rugăciune, iar psalmii săi ilustrează cum ar trebui să fie rugăciunile. De exemplu, este potrivit ca slujitorii lui Dumnezeu să se roage pentru lucruri ca: salvare sau eliberare (3:7, 8; 60:5), îndrumare (25:4, 5), ocrotire (17:8), iertarea păcatelor (25:7, 11, 18) şi o inimă curată (51:10). Cînd a fost îndurerat, David s–a rugat astfel: „Înveseleşte sufletul slujitorului Tău“ (86:4). Noi ne putem ruga în mod asemănător pentru bucuria inimii, ştiind că Iehova doreşte să ne bucurăm în speranţa noastră. David a rămas aproape de Iehova şi s–a rugat: „Sufletul meu Te urmează de aproape; dreapta Ta mă susţine“ (63:8). Vom sta aproape de Iehova, aşa cum a făcut David? Dacă da, el ne va susţine şi pe noi.

10. Ce idei greşite avea psalmistul Asaf la un moment dat, dar ce a ajuns el să–şi dea seama?

¹⁰ Dacă vrem să stăm aproape de Iehova, trebuie să evităm a–i invidia pe cei răi din cauza vieţii lor materialiste şi lipsite de griji. Psalmistul Asaf a considerat la un moment dat că serviciul său pentru Iehova era lipsit de valoare deoarece cei răi sînt „totdeauna fără grijă“. Totuşi, el a înţeles că judecata sa era greşită şi că cei răi sînt „în locuri alunecoase“. El şi–a dat seama că nu era nimic mai bun ca faptul de a sta aproape de Iehova, şi el s–a adresat lui Dumnezeu astfel: „Eu sînt totdeauna cu Tine; Tu m–ai apucat de mîna dreaptă. Căci iată, cei care sînt departe de Tine vor pieri. . . . Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. În Stăpînul DOMNUL mi–am pus încrederea, ca să istorisesc toate lucrările Tale“ (Psalmul 73:12, 13, 18, 23, 27, 28). În loc să invidiem viaţa lipsită de griji a celor răi, a oamenilor fără speranţă, să–l imităm pe Asaf, care a rămas aproape de Iehova.

11. De ce este Daniel un minunat exemplu în ce priveşte faptul de a sta aproape de Iehova, şi cum putem să–l imităm?

¹¹ Daniel a perseverat cu hotărîre în rugăciune, chiar şi în faţa pericolului de a sta în groapa cu lei din cauza desconsiderării restricţiilor oficiale privitoare la rugăciune. Dar Iehova „a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor“, salvîndu–l pe Daniel (Daniel 6:7-10, 22, 27). Daniel a fost mult binecuvîntat datorită perseverenţei în rugăciune. Perseverăm şi noi în rugăciune, îndeosebi cînd întîmpinăm opoziţie la predicarea Regatului?

Isus, exemplul nostru

12. a) Referitor la rugăciune, ce exemplu a dat Isus la începutul ministerului său, şi cum pot trage creştinii foloase din aceasta? b) Ce ne dezvăluie rugăciunea–model a lui Isus cu privire la rugăciune?

¹² Chiar de la începutul ministerului său pămîntesc, relatarea arată că Isus se ruga. Rugăciunea sa rostită în timp ce era botezat a dat un minunat exemplu pentru cei care sînt botezaţi în apă în timpurile moderne (Luca 3:21, 22). Cineva s–ar putea ruga pentru ajutor de la Dumnezeu ca să poată îndeplini ceea ce este simbolizat prin botezul în apă. Isus i–a ajutat, de asemenea, pe alţii să se apropie de Iehova în rugăciune. La un moment dat, cînd Isus se afla într–un anumit loc rugîndu–se, unul dintre discipolii săi i–a spus după aceea: „Doamne, învaţă–ne să ne rugăm.“ Atunci Isus a rostit ceea ce este acum cunoscut în mod curent sub numele de rugăciunea–model, în care ordinea temelor arată că numelui şi scopului lui Dumnezeu trebuie să i se acorde prioritate (Luca 11:1-4). Astfel, în rugăciunile noastre trebuie să păstrăm proporţiile şi echilibrul, fără să neglijăm „lucrurile mai importante“ (Filipeni 1:9, 10, NW). Desigur, există momente cînd se manifestă o necesitate deosebită sau cînd trebuie să te rogi pentru o anumită problemă. Asemenea lui Isus, creştinii pot să se adreseze lui Dumnezeu în rugăciune pentru a găsi tăria de a îndeplini anumite însărcinări sau de a face faţă anumitor încercări sau pericole (Matei 26:36-44). De fapt, rugăciunile personale pot include, practic, orice aspect al vieţii.

13. Cum a arătat Isus importanţa faptului de a ne ruga pentru alţii?

¹³ Prin exemplul său excelent, Isus a arătat importanţa de a ne ruga în folosul altora. El ştia că discipolii săi vor fi urîţi şi persecutaţi, aşa cum a fost şi el (Ioan 15:18-20; 1 Petru 5:9). De aceea el i–a cerut lui Dumnezeu «să vegheze asupra lor, din cauza celui rău» (Ioan 17:9, 11, 15, 20, NW). Şi cunoscînd încercarea deosebită care îl aştepta pe Petru, el i–a spus acestuia: „Eu M–am rugat pentru tine ca să nu ţi se micşoreze credinţa“ (Luca 22:32). Cît de folositor este dacă şi noi persistăm în rugăciune pentru fraţii noştri, gîndindu–ne la alţii şi nu numai la propriile noastre probleme şi interese! — Filipeni 2:4; Coloseni 1:9, 10.

14. De unde ştim că Isus a rămas foarte aproape de Iehova pe toată durata ministerului său pămîntesc, şi cum îl putem imita în acest sens?

¹⁴ Pe tot parcursul ministerului său, Isus a perseverat în rugăciune, stînd foarte aproape de Iehova (Evrei 5:7-10). În Faptele 2:25-28, apostolul Petru citează din Psalmul 16:8 şi îl aplică Domnului Isus Cristos: „David zice despre El: «Eu aveam totdeauna pe [Iehova] înaintea Mea, pentru că El este la dreapta Mea, ca să nu fiu clătinat.»“ Noi putem face la fel. Ne putem ruga lui Dumnezeu ca el să fie aproape de noi şi ne putem dovedi încrederea în Iehova prin faptul că îl păstrăm permanent, din punct de vedere mintal, în faţa ochilor (compară cu Psalmul 110:5; Isaia 41:10, 13). Atunci vom evita toate necazurile, deoarece Iehova ne va sprijini şi nu ne vom clătina niciodată.

15. a) Referitor la ce anume trebuie să nu încetăm niciodată a persevera în rugăciune? b) Ce avertisment ni se dă privitor la exprimarea recunoştinţei?

¹⁵ Fie ca niciodată să nu încetăm a–i exprima mulţumiri lui Iehova pentru toată bunătatea sa faţă de noi, da, pentru «extraordinara bunătate nemeritată a lui Dumnezeu», care include darul Fiului său ca jertfă de răscumpărare pentru păcatele noastre (2 Corinteni 9:14, 15, NW; Marcu 10:45; Ioan 3:16; Romani 8:32; 1 Ioan 4:9, 10). Într–adevăr, în numele lui Isus, «să–i mulţumim totdeauna Celui care este Dumnezeu şi Tatăl, pentru toate» (Efeseni 5:19, 20; Coloseni 4:2; 1 Tesaloniceni 5:18). Trebuie să avem grijă ca să nu lăsăm ca recunoştinţa noastră pentru ceea ce avem să devină amară fiindcă sîntem prea preocupaţi de problemele noastre personale sau de ceea ce nu avem.

Să ne aruncăm poverile asupra lui Iehova

16. Ce trebuie să facem dacă ne tulbură vreo povară?

¹⁶ Persistenţa în rugăciune arată profunzimea devoţiunii noastre. Cînd îl invocăm pe Dumnezeu, efectul acestui fapt asupra noastră este binefăcător chiar înaintea venirii unui răspuns de la el. Dacă vreo povară ne tulbură mintea, putem sta aproape de Iehova prin faptul că urmăm sfatul: „Aruncă–ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini!“ (Psalmul 55:22). Aruncîndu–ne toate poverile — neliniştile, îngrijorările, decepţiile, temerile şi aşa mai departe — asupra lui Dumnezeu şi avînd încredere deplină în el, inima noastră beneficiază de tihnă — „pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere“. — Filipeni 4:4, 7; Psalmul 68:19; Marcu 11:24; 1 Petru 5:7.

17. Cum putem obţine pacea lui Dumnezeu?

¹⁷ Dar vine această pace a lui Dumnezeu dintr–odată? Deşi s–ar putea să obţinem imediat o oarecare uşurare, ceea ce a zis Isus despre rugăciunea pentru spiritul sfînt are valabilitate şi aici: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi; continuaţi să bateţi şi vi se va deschide“ (Luca 11:9-13, NW). Întrucît spiritul sfînt este mijlocul prin care înlăturăm neliniştea, trebuie să perseverăm în a cere pacea lui Dumnezeu şi ajutorul său în ce priveşte poverile noastre. Putem fi siguri că, persistînd în rugăciune, vom găsi mult dorita uşurare şi tihnă a inimii.

18. Ce face Iehova pentru noi dacă nu ştim exact pentru ce să ne rugăm într–o anumită situaţie?

¹⁸ Dar dacă nu ştim exact pentru ce să ne rugăm? Suspinele noastre interioare rămîn deseori neexprimate deoarece nu înţelegem pe deplin situaţia în care ne aflăm sau nu ştim ce să–i prezentăm lui Iehova. Dar tocmai aici poate interveni spiritul sfînt pentru noi. Iată ce a scris Pavel: „Nu ştim să ne rugăm cum trebuie. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8:26). În ce sens? În Cuvîntul lui Dumnezeu se găsesc profeţii inspirate şi rugăciuni care au legătură cu situaţia noastră. El lasă ca acestea să intervină pentru noi, ca să spunem aşa. El le acceptă ca fiind lucrurile pentru care ne–am ruga dacă le–am şti semnificaţia în cazul nostru, şi, ca atare, el le îndeplineşte.

Rugăciunea şi speranţa vor continua

19. De ce rugăciunea şi speranţa vor continua să existe veşnic?

¹⁹ Vom continua să ne rugăm veşnic Tatălui nostru ceresc, îndeosebi pentru a ne exprima recunoştinţa pentru lumea nouă şi pentru toate binecuvîntările ei (Isaia 65:24; Apocalipsa 21:5). Vom continua, de asemenea, să ne bucurăm în speranţă, deoarece speranţa va rămîne, într–un anumit fel, veşnic (compară cu 1 Corinteni 13:13). Nu ne putem nici măcar imagina ce lucruri noi va produce Iehova cînd nu va mai fi sub ziua de odihnă autoimpusă a sabatului faţă de pămînt (Geneza 2:2, 3). El va avea pe veşnicie surprize pregătite cu iubire pentru membrii poporului său, iar viitorul le rezervă lucruri grandioase în ce priveşte înfăptuirea voinţei sale.

20. Care ar trebui să fie hotărîrea noastră, şi de ce?

²⁰ Avînd această speranţă emoţionantă în faţă, fie ca toţi să stăm aproape de Iehova prin perseverenţă în rugăciune. Să nu încetăm niciodată a–i mulţumi Tatălui nostru ceresc pentru toate binecuvîntările pe care le primim. La timpul potrivit şi producînd bucurie, aşteptările noastre se vor realiza chiar peste ceea ce ne–am fi putut imagina sau anticipa, fiindcă Iehova poate „să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi“ (Efeseni 3:20). Avînd în vedere acest lucru deci, să aducem numai laudă şi glorie şi mulţumiri pentru eternitate lui Iehova, Dumnezeul nostru, «Ascultătorul rugăciunii»!

[Notă de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ De ce este nevoie să perseverăm în rugăciune?

◻ Ce învăţăm din exemplele precreştine de rugăciune?

◻ Ce ne învaţă exemplul lui Isus despre rugăciune?

◻ Cum ne putem arunca poverile asupra lui Iehova, şi care va fi rezultatul?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Daniel a perseverat în rugăciune în pofida ameninţării că va fi aruncat în groapa cu lei