Credinţă

De ce mulţi nu au credinţă?

Credinţa este un rod al spiritului lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le dă cu bucurie spiritul său celor care i-l cer (Gal. 5:22; Luca 11:13). Aşadar, cei ce nu au credinţă fie nu cer acest spirit, fie îl cer cu o motivaţie greşită, fie se împotrivesc acţiunii lui în viaţa lor. Există mai multe cauze:

Nu au o cunoştinţă biblică exactă: Fiind inspirată de Dumnezeu, Biblia este o lucrare a spiritului său (2 Tim. 3:16, 17; 2 Sam. 23:2). Cel ce nu o studiază nu poate dobândi credinţa adevărată. Membrii bisericilor au, probabil, Biblie. Dar, dacă în locul Cuvântului lui Dumnezeu li s-au predat doctrine omeneşti, ei nu au o credinţă autentică în Dumnezeu şi în scopul său. Pentru a-şi rezolva problemele vieţii, ei vor fi înclinaţi să se bazeze pe ideile lor sau pe ale altora. — Compară cu Matei 15:3–9.

Sunt decepţionaţi de religie: Mulţi sunt decepţionaţi de ipocrizia bisericilor creştinătăţii, care pretind că predau Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu trăiesc în armonie cu ceea ce spune acest Cuvânt. Alţii aparţin unei religii necreştine, dar au văzut rezultatele negative ale practicilor acesteia sau au ajuns la convingerea că credinţa lor nu le-a oferit un ajutor real în rezolvarea problemelor vieţii. Neavând o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu, aceste persoane se îndepărtează de tot ce are legătură cu religia. — Compară cu Romani 3:3, 4; Matei 7:21–23.

Nu înţeleg de ce permite Dumnezeu răul: Majoritatea oamenilor nu înţeleg de ce permite Dumnezeu răul şi, de aceea, îl învinuiesc de toate lucrurile rele care se întâmplă. Ei nu înţeleg că înclinaţia spre rău a omului este cauzată de păcatul lui Adam şi nicidecum de voinţa lui Dumnezeu (Rom. 5:12). Poate că ei nu sunt conştienţi de existenţa lui Satan Diavolul şi de influenţa lui asupra treburilor lumii şi de aceea îl fac pe Dumnezeu răspunzător de actele josnice ale lui Satan (1 Ioan 5:19; Rev. 12:12). Dacă au o oarecare cunoştinţă despre aceste lucruri, s-ar putea să aibă impresia că Dumnezeu întârzie să treacă la acţiune, fiindcă nu înţeleg clar controversa privitoare la suveranitatea universală. Ei nu-şi dau seama că, având răbdare până acum, Dumnezeu le oferă ocazia nemeritată de a obţine salvare (Rom. 2:4; 2 Pet. 3:9). De asemenea, ei nu înţeleg pe deplin că Dumnezeu a stabilit un timp când îi va distruge pentru totdeauna pe toţi cei ce practică răul. — Rev. 22:10–12; 11:18; Hab. 2:3.

Viaţa lor este dominată de dorinţe şi atitudini carnale: De obicei, oamenii care nu au o credinţă puternică se dedică altor lucruri. Unii spun, probabil, că au credinţă în Biblie, dar poate n-au studiat-o niciodată temeinic sau n-au meditat cu apreciere la informaţiile citite, la justeţea lor sau la modul în care se aplică în viaţa de fiecare zi (compară cu 1 Cronici 28:9). Alţii nu şi-au mai alimentat credinţa, ci au lăsat ca dorinţele rele să le domine înclinaţia inimii, astfel că s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de căile sale. — Evr. 3:12.

Cum putem dobândi credinţă?

Rom. 10:17: „Credinţa vine prin cele auzite“ (compară cu Faptele 17:11, 12; Ioan 4:39–42; 2 Cronici 9:5–8). În primul rând, trebuie să aflăm ce spune Biblia, iar apoi, printr-o cercetare atentă, ne vom întări convingerea că ea este demnă de încredere.

Rom. 10:10: „Cu inima se manifestă credinţă“. (Meditând la lucrurile spirituale pentru a ne spori aprecierea faţă de ele, ni le vom întipări în inima simbolică.)

Când acţionăm în armonie cu promisiunile divine şi apoi vedem cum ne binecuvântează Dumnezeu eforturile, credinţa noastră se întăreşte. — Vezi Psalmul 106:9–12.

Ilustrare: Probabil că aveţi un prieten despre care aţi putea spune: „Am încredere în el. Ştiu că este un om de cuvânt şi că îmi va veni în ajutor dacă voi avea vreo problemă“. Veţi spune lucrul acesta despre o persoană pe care ieri aţi întâlnit-o prima dată? Mai degrabă trebuie să fie o persoană pe care o cunoaşteţi de multă vreme şi care a dovedit de repetate ori că puteţi conta pe ea. La fel stau lucrurile şi cu credinţa. Pentru a o dobândi, trebuie să vă faceţi timp să-l cunoaşteţi pe Iehova şi modul său de a acţiona.

Credinţa în Dumnezeu

Vezi paginile 118–124, la subiectul „Dumnezeu“.

Credinţa într-un nou sistem drept

Când o persoană cunoaşte bine ce a făcut Iehova pentru slujitorii săi, ea ajunge să împărtăşească punctul de vedere al lui Iosua, care a spus: „Voi recunoaşteţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciun cuvânt dintre toate cuvintele bune pe care vi le-a spus Iehova, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit“. — Ios. 23:14.

Relatările despre minunile înfăptuite de Isus Cristos dau mai multă forţă promisiunilor Bibliei referitoare la vindecarea oamenilor, la învierea morţilor etc. Ele nu sunt poveşti. Citiţi relatările Evangheliilor şi veţi vedea că toate poartă pecetea autenticităţii istorice. Sunt indicate locuri geografice, sunt menţionate numele unor conducători politici din perioada respectivă şi s-au păstrat relatările mai multor martori oculari. Meditând la aceste dovezi, vă puteţi întări credinţa în promisiunile Bibliei.

Mergeţi la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova şi la congresele lor mari şi veţi constata personal că aplicarea sfaturilor Bibliei transformă vieţi, că ea poate să-i facă pe oameni cinstiţi şi drepţi şi că îi ajută pe toţi, indiferent de rasă sau naţionalitate, să trăiască şi să lucreze împreună într-un spirit de adevărată fraternitate.

Trebuie credinţa să fie neapărat însoţită de fapte?

Iac. 2:17, 18, 21, 22, 26: „Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar cineva va zice: «Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!» N-a fost Avraam, tatăl nostru, declarat drept prin fapte după ce l-a oferit pe Isaac, fiul său, pe altar? Vezi că credinţa lui lucra împreună cu faptele lui şi că prin faptele lui credinţa a ajuns perfectă. Într-adevăr, aşa cum corpul fără spirit este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă“.

Ilustrare: Un tânăr îi face curte unei fete, spunându-i că o iubeşte. Dar, dacă niciodată nu o cere în căsătorie, dovedeşte el o iubire sinceră? În mod asemănător, prin faptele noastre demonstrăm sinceritatea credinţei şi a iubirii noastre. Dacă nu ascultăm de Dumnezeu, arătăm că nu-l iubim cu adevărat şi că nu suntem convinşi de justeţea căilor sale (1 Ioan 5:3, 4). Dar, indiferent de faptele pe care le facem, nu ne putem câştiga salvarea. Viaţa veşnică este un dar de la Dumnezeu, oferit prin Isus Cristos, nu o răsplată pentru faptele noastre. — Ef. 2:8, 9.