ISRAELUL LUI DUMNEZEU

Această expresie, întâlnită o singură dată în Scripturi, se referă mai degrabă la Israelul spiritual decât la descendenții din genealogia lui Iacob, al cărui nume a fost schimbat în Israel. (Ge 32:22-28) Biblia vorbește atât despre „Israelul carnal” (1Co 10:18), cât și despre Israelul spiritual, ai cărui membri nu trebuie să fie neapărat descendenți ai lui Avraam. (Mt 3:9) Când folosește expresia „Israelul lui Dumnezeu”, apostolul Pavel arată că în acest caz nu se pune problema dacă cineva este sau nu un descendent circumcis al lui Avraam. (Ga 6:15, 16)

Profetul Osea a prezis că, atunci când Dumnezeu urma să respingă națiunea Israelului natural în favoarea acestei națiuni spirituale, care include și neevrei, El avea să le spună ‘celor ce nu erau poporul său: «Tu ești poporul meu»’. (Os 2:23; Ro 9:22-25) La momentul potrivit, Regatul lui Dumnezeu a fost luat de la națiunea evreilor din naștere și a fost dat unei națiuni spirituale care să producă roadele Regatului. (Mt 21:43) Fără îndoială, în Israelul spiritual au fost incluși și evrei din naștere. Apostolii și alții care au primit spiritul sfânt la Penticosta din 33 e.n. (circa 120), precum și cei adăugați în acea zi (circa 3 000) și cei care mai târziu au ridicat numărul bărbaților la aproximativ 5 000 erau cu toții evrei și prozeliți. (Fa 1:13-15; 2:41; 4:4) Însă, chiar și așa, aceștia au fost, după cum i-a descris Isaia, „numai o rămășiță” salvată din acea națiune respinsă. (Is 10:21, 22; Ro 9:27)

Alte versete dezvoltă acest subiect. Odată cu tăierea unor „ramuri naturale” ale măslinului figurativ a avut loc altoirea cu altele ‘sălbatice’, neevreii, astfel încât nu a existat nicio diferență de naționalitate sau clasă între cei care ‘sunt într-adevăr sămânța lui Avraam, moștenitori potrivit promisiunii’. (Ro 11:17-24; Ga 3:28, 29) „Nu toți cei care provin din Israel sunt cu adevărat «Israel».” „Căci iudeu nu este cel ce e așa pe dinafară și circumcizie nu este cea dinafară, din carne, ci iudeu este cel ce e așa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit.” (Ro 9:6; 2:28, 29) Deoarece Israelul natural nu a reușit să dea numărul necesar de membri, Dumnezeu „și-a îndreptat atenția spre națiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său”. (Fa 15:14) Referitor la acest popor s-a spus: „Odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu”. (1Pe 2:10) Apostolul Petru a citat cuvintele care i-au fost adresate Israelului natural și le-a aplicat Israelului spiritual al lui Dumnezeu, spunând că acesta este în realitate „un neam ales, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială”. (Ex 19:5, 6; 1Pe 2:9)

Cele 12 triburi menționate în Revelația capitolul 7 trebuie să reprezinte acest Israel spiritual din mai multe motive întemeiate. Această enumerare a triburilor nu corespunde cu cea a triburilor Israelului natural consemnată în Numerele capitolul 1. De asemenea, templul din Ierusalim, preoția și toate cronicile triburilor Israelului natural au fost distruse definitiv, pierdute pentru totdeauna, cu mult înainte ca Ioan să fi avut viziunea în 96 e.n. Dar, și mai important, Ioan a primit viziunea în contextul în care evenimentele menționate anterior, de la Penticosta din 33 e.n. și de după aceea, avuseseră loc. În lumina acestor evenimente, viziunea lui Ioan despre cei care stau pe muntele ceresc Sion împreună cu Mielul (respins de Israelul natural) a dezvăluit că numărul celor ce formează Israelul spiritual al lui Dumnezeu este de 144 000, „cumpărați dintre oameni”. (Re 7:4; 14:1, 4)