„Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere“

 1, 2. (a) Ce anume determină producerea de schimbări în viaţa acelora care devin creştini? (b) Cît de profundă poate fi influenţa Bibliei asupra unui om?

PE LA MIJLOCUL primului secol al erei noastre apostolul Pavel îi adresa o scrisoare congregaţiei creştine din Roma. În scrisoarea sa el insista asupra faptului că adevăraţii creştini trebuiau să facă anumite schimbări. El le–a spus: „Încetaţi să vă modelaţi potrivit acestui sistem de lucruri, ci transformaţi–vă prin reînnoirea minţii voastre, pentru a constata voi înşivă care este voinţa bună şi plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Romani 12:2). Ce anume îi transformă pe discipolii lui Isus, modificînd modul lor de gîndire? Cauza fundamentală este puterea Cuvîntului lui Dumnezeu!

² Iată cum a arătat Pavel cît de profund ne poate influenţa Biblia: „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere şi este mai ascuţit decît orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde pînă acolo că desparte sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor şi poate discerne gîndurile şi intenţiile inimii“ (Evrei 4:12). Într–adevăr, extraordinara putere a Bibliei de a efectua asemenea schimbări în oameni este o dovadă convingătoare a faptului că ea nu este pur şi simplu cuvîntul oamenilor.

 3, 4. În ce măsură se transformă personalitatea creştinilor?

³ Cuvîntul grecesc tradus prin „transformaţi–vă“ la Romani 12:2 provine din verbul me·ta·mor·phoʹo. Acesta indică o schimbare totală, ca metamorfoza unei omizi care devine fluture. Această schimbare este atît de completă încît Biblia vorbeşte despre ea ca despre o schimbare a personalităţii: „Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi noua personalitate, care, prin intermediul cunoştinţei exacte, se reînnoieşte conform imaginii Celui care a creat–o.“ — Coloseni 3:9, 10.

⁴ În scrisoarea sa adresată congregaţiei din Corint, Pavel a arătat importanţa schimbărilor de personalitate care se produseseră în secolul I. El a spus: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi, nici hoţii, nici oamenii lacomi, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici extorcatorii nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Şi totuşi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi“ (1 Corinteni 6:9–11). Într–adevăr, oameni imorali, scandalagii, hoţi şi beţivi au fost transformaţi în creştini exemplari.

Schimbări de personalitate în zilele noastre

 5, 6. Ce schimbare radicală a personalităţii unui tînăr a efectuat puterea Bibliei?

⁵ Schimbări asemănătoare de personalitate se produc şi în zilele noastre. De exemplu, în America de Sud, un băiat a rămas orfan la vîrsta de nouă ani. Lipsit de călăuzirea părinţilor, el a dobîndit tot mai multe apucături deplorabile. El povesteşte: „La 18 ani devenisem complet dependent de droguri şi, deoarece furam pentru a–mi satisface viciul, ajunsesem deja la închisoare.“ Însă acest tînăr avea o mătuşă, Martoră a lui Iehova, care a avut posibilitatea de a–i veni în ajutor.

⁶ Tînărul explică: „Am început să studiez Biblia cu mătuşa mea. După numai şapte luni am reuşit să renunţ la droguri.“ El a încetat, de asemenea, să–şi mai viziteze vechile cunoştinţe şi a găsit prieteni noi printre Martorii lui Iehova. El adaugă: „Datorită noilor mei prieteni şi studiului regulat al Bibliei, am făcut progrese care mi–au permis mai tîrziu să mă dedic lui Dumnezeu pentru a–l sluji.“ Acest tînăr, altădată toxicoman şi hoţ, a devenit un creştin zelos, care duce acum o viaţă curată. Care a fost cauza unei atît de radicale schimbări de personalitate? Puterea Bibliei.

 7, 8. Arătaţi cum un tînăr s–a eliberat, cu ajutorul Bibliei, de o trăsătură rea a personalităţii sale.

⁷ Iată un alt exemplu, provenind din sudul Europei. Un tînăr crescuse dezvoltînd o dificilă problemă de personalitate: Era un temperament violent şi se bătea cu alţii ori de cîte ori avea prilejul. Într–o ceartă de familie el l–a lovit chiar pe tatăl său, doborîndu–l la pămînt! În cele din urmă a ajuns să studieze Biblia împreună cu Martorii lui Iehova, luînd astfel cunoştinţă de porunca lui Dumnezeu din scrisoarea lui Pavel către Romani: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău (. . .). Dacă este posibil, în măsura în care depinde de voi, fiţi paşnici cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi voi înşivă, iubiţilor, ci faceţi loc mîniei.“ — Romani 12:17–19.

⁸ Aceste cuvinte l–au ajutat să înţeleagă cît de gravă era slăbiciunea sa. O mai amplă cunoaştere a Bibliei i–a sensibilizat conştiinţa şi aceasta i–a permis să–şi stăpînească firea impulsivă. În perioada cînd era deja avansat în studiul Bibliei, într–o zi un bărbat l–a insultat. Tînărul a simţit năvălind în el obişnuita lui mînie. Dar apoi a avut un alt sentiment, unul de ruşine, care l–a împiedicat să se lase pradă furiei. El cîştigase stăpînire de sine, care este o importantă roadă a spiritului (Galateni 5:22, 23). Datorită puterii Cuvîntului lui Dumnezeu, personalitatea sa era acum cu totul alta!

 9. Potrivit cuvintelor lui Pavel, prin intermediul cui se transformă personalitatea noastră?

⁹ Dar cum exercită Biblia o atît de puternică acţiune? În Coloseni 3:10 Pavel spune că personalitatea noastră se transformă prin intermediul cunoştinţei exacte, care se găseşte în Biblie. Dar cum schimbă cunoştinţa pe cineva?

Rolul cunoştinţei exacte

10, 11. (a) Cînd studiem Biblia, ce aflăm despre trăsăturile dorite şi nedorite ale personalităţii? (b) Ce mai este necesar, pe lîngă cunoştinţă, pentru a efectua schimbări în personalitatea noastră?

¹⁰ În primul rînd, Biblia identifică trăsăturile nedorite ale personalităţii, care ar trebui înlăturate. Printre acestea se includ lucruri ca: „ochii trufaşi, limba mincinoasă şi mîinile care varsă sînge nevinovat, inima care urzeşte planuri dăunătoare, picioarele care se grăbesc să alerge la rău, martorul fals care lansează minciuni şi oricine provoacă certuri între fraţi“ (Proverbe 6:16–19). În al doilea rînd, Biblia enumeră trăsăturile de dorit ale personalităţii, printre care sînt: „iubirea, bucuria, pacea , îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînirea de sine.“ — Galateni 5:22, 23.

¹¹ O asemenea cunoştinţă exactă îl ajută pe un om sincer să se autoexamineze şi să vadă ce trăsături ale personalităţii este necesar să cultive şi pe care trebuie să se străduiască să le elimine (Iacob 1:25). Însă acesta nu este decît începutul. Pe lîngă cunoştinţă mai este necesară motivaţia, adică ceea ce îl determină pe respectivul să vrea să facă asemenea schimbări. Aici este din nou nevoie de cunoştinţă exactă din Biblie.

Motivaţi să facem binele

12. Cum ne ajută să facem schimbări cunoaşterea personalităţii lui Dumnezeu?

¹² Pavel spune că noua personalitate demnă de dorit este modelată „conform imaginii Celui care a creat–o“ (Coloseni 3:10). Personalitatea creştină trebuie deci să fie asemănătoare cu propria personalitate a lui Dumnezeu (Efeseni 5:1). Personalitatea lui Dumnezeu ne este revelată prin intermediul Bibliei, care ne face cunoscut modul divin de acţiune faţă de omenire şi calităţile lui Dumnezeu, cum sînt: iubirea, amabilitatea, bunătatea, mila şi dreptatea. O asemenea cunoştinţă îl îndeamnă pe un om sincer şi înclinat spre dreptate să îl iubească pe Dumnezeu şi să dorească să fie o asemenea persoană pe care Dumnezeu o aprobă (Matei 22:37). În calitate de copii iubitori, noi dorim să fim plăcuţi Tatălui nostru ceresc şi de aceea vom căuta să imităm cît mai mult posibil personalitatea sa, în ciuda stării noastre de slăbiciune şi imperfecţiune. — Efeseni 5:1

13. Ce fel de cunoştinţă ne învaţă să „iubim dreptatea şi să urîm nelegiuirea“?

¹³ Motivaţia noastră este consolidată prin cunoştinţa pe care ne–o oferă Biblia cu privire la rezultatele la care duce cultivarea trăsăturilor bune sau rele ale personalităţii (Psalm 14:1–5; 15:1–5; 18:20, 24). Noi aflăm că David a fost binecuvîntat datorită devoţiunii sale sfinte şi iubirii sale faţă de dreptate, dar că a avut de suferit atunci cînd şi–a pierdut stăpînirea de sine. Noi vedem tristul deznodămînt al vieţii lui Solomon atunci cînd acesta a permis ca, la bătrîneţe, să i se altereze excelentele calităţi. Binecuvîntările care au rezultat din integritatea lui Iosia şi Ezechia se află într–un puternic contrast cu efectele dezastruoase ale slăbiciunii lui Ahab şi ale încăpăţînatei apostazii a lui Manase (Galateni 6:7). Astfel, noi învăţăm „să iubim dreptatea şi să urîm nelegiuirea“. — Evrei 1:9; Psalm 45:7; 97:10.

14. Care sînt scopurile lui Iehova cu privire la lume şi la cei care o locuiesc?

¹⁴ Această motivaţie este încă şi mai mult consolidată printr–o cunoaştere exactă a scopurilor lui Dumnezeu. O asemenea cunoaştere ne ajută să facem schimbări în însăşi „forţa care impulsionează mintea noastră“, spiritul care acţionează asupra gîndurilor şi acţiunilor noastre (Efeseni 4:23, 24). Cînd studiem Biblia, noi învăţăm că Iehova nu va tolera la nesfîrşit răutatea. El va distruge în curînd această lume nedreaptă şi va instaura „ceruri noi şi un pămînt nou în care va locui dreptatea“ (2 Petru 3:8–10, 13). Cine va trăi în această lume nouă? „Cei integri vor locui pe pămînt şi cei ireproşabili vor rămîne pe el. În ceea ce îi priveşte pe cei răi, ei vor fi tăiaţi de pe pămînt; cît despre cei neleali, ei vor fi smulşi de pe el.“ — Proverbe 2:21, 22.

15. Dacă noi credem cu adevărat ceea ce spune Biblia cu privire la scopurile lui Iehova, ce efect va avea faptul acesta asupra noastră?

¹⁵ Dacă credem cu adevărat în această promisiune, întregul nostru mod de gîndire va fi influenţat de aceasta. După ce a profeţit despre eliminarea răutăţii, apostolul Petru a spus: „Întrucît toate aceste lucruri urmează să fie dizolvate în felul acesta, ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, în acte de conduită sfîntă şi fapte de devoţiune sfîntă, aşteptînd şi ţinînd bine în minte prezenţa zilei lui Iehova“ (2 Petru 3:11, 12). Personalitatea noastră ar trebui să fie modelată de puternica noastră dorinţă de a face parte dintre oamenii integri care vor fi cruţaţi în timpul distrugerii celor răi.

16. Ce fel de personalităţi nu vor fi tolerate în lumea nouă, şi ce efect ar trebui să aibă asupra noastră această cunoştinţă?

¹⁶ Cartea Apocalips le promite oamenilor drepţi că, după sfîrşitul acestei lumi, „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nici doliu, nici ţipăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut.“ Dar această carte ne avertizează prin cuvintele: „Cît despre laşi şi despre cei fără credinţă şi cei care sînt dezgustători în murdăria lor şi despre ucigaşi şi fornicatori şi despre cei care practică spiritismul şi despre idolatri şi despre toţi mincinoşii“, ei vor fi eliminaţi (Apocalips 21:4, 8). Este o dovadă de înţelepciune să respingem însuşirile nedorite, pe care Dumnezeu nu le va tolera în lumea nouă!

Ajutor din exterior

17. Ce fel de ajutor ne sfătuieşte Biblia să căutăm?

¹⁷ Totuşi oamenii sînt slabi şi ei au nevoie de obicei de ceva în plus faţă de informaţii şi motivaţii, ca să poată face schimbări. Ei au nevoie de un ajutor personal, iar Biblia ne arată unde poate fi găsit acesta. De exemplu, ea spune: „Cel care umblă cu înţelepţii va deveni înţelept, dar celui care are legătură cu cei stupizi îi va merge rău“ (Proverbe 13:20). În mod asemănător, dacă ne asociem cu aceia care manifestă însuşiri pe care dorim să le cultivăm, aceasta ne va fi de mare folos pentru a le deveni asemănători. — Geneza 6:9; Proverbe 2:20; 1 Corinteni 15:33.

18, 19. De ce anume avem nevoie pentru a ne expune mintea şi inima la influenţa spiritului lui Dumnezeu?

¹⁸ Iehova însuşi ne furnizează ajutor sub forma spiritului sfînt, — acelaşi spirit pe care l–a utilizat în trecut la înfăptuirea miracolelor. De altfel, calităţile cele mai dorite: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînirea de sine“ sînt numite „rodul spiritului“ (Galateni 5:22, 23). Cum putem obţine ajutorul spiritului sfînt? Întrucît Biblia a fost inspirată de către spiritul sfînt, atunci cînd o citim sau le vorbim altora despre ea noi ne expunem mintea şi inima la puterea de convingere a acestui spirit (2 Timotei 3:16). Într–adevăr, Isus a promis că atunci cînd vorbim altora despre speranţa noastră, noi putem resimţi acţiunea directă a acestui spirit. — Matei 10:18–20.

¹⁹ Pe lîngă aceasta, Biblia dă şi următoarea poruncă: „Perseveraţi în rugăciune“ (Romani 12:12). Prin intermediul rugăciunii noi îi adresăm lui Iehova laudele şi mulţumirile noastre şi îi solicităm ajutorul. Dacă cerem ajutor pentru a învinge însuşirile nedorite ale personalităţii, cum ar fi un temperament furios, încăpăţînarea, nerăbdarea sau mîndria, spiritul lui Dumnezeu va sprijini orice efort pe care îl vom face în armonie cu această rugăciune. — Ioan 14:13, 14; Iacob 1:5; 1 Ioan 5:14.

20. De ce trebuie să depună creştinii eforturi susţinute pentru a îmbrăca noua personalitate?

²⁰ Cînd Pavel a scris: „Transformaţi–vă prin reînnoirea minţii voastre“, el se adresa unei congregaţii de creştini botezaţi şi unşi (Romani 1:7; 12:2). În textul original grecesc el a utilizat aici o formă a verbului care implică ideea de continuitate a unei acţiuni. Lucrul acesta sugerează că transformarea pe care o efectuează în noi cunoştinţa exactă provenită din Biblie se face în mod progresiv. Asemănător creştinilor din zilele lui Pavel, şi noi sîntem înconjuraţi astăzi de o lume plină de influenţe corupătoare şi, tot la fel ca ei, şi noi sîntem imperfecţi şi înclinaţi spre rău (Geneza 8:21). Trebuie deci să depunem eforturi susţinute pentru ca să ne învingem vechea personalitate egoistă şi să o îmbrăcăm pe cea nouă, aşa cum au făcut ei. Primii creştini au reuşit să facă lucrul acesta într–o asemenea măsură încît au ajuns să se deosebească complet de lumea în mijlocul căreia trăiau. Creştinii de astăzi fac acelaşi lucru.

Un popor „învăţat de Iehova“

21. Care sînt unele profeţii care s–au împlinit în aceste zile din urmă asupra poporului lui Dumnezeu?

²¹ Într–adevăr, în zilele noastre spiritul lui Dumnezeu nu acţionează doar asupra unor persoane luate individual, ci asupra unei întregi organizaţii de creştini, care se compune din milioane de oameni. Asupra acestei organizaţii se aplică următoarele cuvinte profetice ale lui Isaia: „Şi multe popoare, în mod cert, se vor duce şi vor zice: “Veniţi, şi să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob; şi el ne va instrui cu privire la căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale»“ (Isaia 2:3). Dar în cazul lor s–a împlinit şi această profeţie: „Toţi fiii tăi vor fi persoane învăţate de către Iehova, iar pacea fiilor tăi va fi abundentă“ (Isaia 54:13). Cine sînt aceşti oameni care se bucură de pace fiindcă sînt învăţaţi de către Iehova?

22. (a) Cine sînt învăţaţi astăzi de către Iehova? (b) Citaţi declaraţiile unor observatori care recunosc că Martorii lui Iehova sînt deosebiţi.

²² Ei bine, gîndiţi–vă la următoarele cuvinte extrase dintr–o scrisoare adresată ziarului nord–american New Haven Register: „Chiar dacă ai fost iritat sau exasperat de prozelitismul lor, nu poţi să nu admiri devoţiunea, curăţenia, conduita exemplară şi modul sfînt de viaţă al acestor oameni.“ Despre cine vorbea autorul acestei scrisori? Despre aceeaşi grupare de oameni cu referire la care ziarul argentinian Herald din Buenos Aires spunea: „Martorii lui Iehova au dovedit în cursul anilor că sînt cetăţeni muncitori, sobri, economi şi cu frică de Dumnezeu.“ Şi tot despre ei scria şi ziarul italian La Stampa următoarele cuvinte: „Ei nu se sustrag prin înşelăciune de la plata impozitelor şi nu caută să eludeze legile care îi dezavantajează. Viaţa lor «de toate zilele» are ca ideal iubirea faţă de aproapele, refuzul de–a urmări să obţină putere, apoi nonviolenţa şi onestitatea.“

23. De ce Martorii lui Iehova, ca organizaţie, sînt deosebiţi?

²³ Din ce motiv Martorii lui Iehova, luaţi în ansamblu, se disting atît de net de contemporanii lor, la fel ca primii creştini? În multe privinţe ei sînt la fel ca toţi ceilalţi oameni. Ei au moştenit aceleaşi imperfecţiuni omeneşti, se lovesc de aceleaşi dificultăţi economice şi au aceleaşi necesităţi fundamentale. Luaţi însă în ansamblu, la nivel de congregaţie mondială, ei îi permit Cuvîntului lui Dumnezeu să exercite putere în viaţa lor. Existenţa acestei fraternităţi internaţionale de adevăraţi creştini atestă cu putere faptul că Biblia este Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu. — Psalm 133:1.

Biblia este inspirată

24. Ce rugăciune facem noi în interesul multor alţi oameni?

²⁴ În aceste două articole nu am discutat decît două dintre trăsăturile distinctive care confirmă faptul că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu al oamenilor. Dacă luăm în considerare incomparabila înţelepciune a Bibliei sau puterea ei de a–i schimba pe oameni, — sau numeroase alte lucruri care o fac unică — cu greu s–ar putea ca oamenii sinceri să nu observe că ea trebuie să fie inspirată de Dumnezeu. Noi, în calitate de creştini, ne rugăm ca mulţi alţi oameni să ajungă să recunoască faptul că acesta este adevărul. Atunci ei vor relua aceste îmbucurătoare cuvinte ale psalmistului: „O, iată că am iubit ordinele tale! O, Iehova, în conformitate cu bunătatea ta iubitoare, păstrează–mă în viaţă. Substanţa cuvîntului tău este adevărul, şi orice dreaptă hotărîre judecătorească a ta este pe timp indefinit.“ — Psalm 119:159, 160.

Îţi aminteşti?

◻ Ce efect are Biblia asupra adevăraţilor creştini?

◻ Cum ne ajută cunoştinţa exactă să ne transformăm?

◻ Cum ne îndeamnă Biblia să cultivăm însuşiri bune şi să ne învingem defectele?

◻ Ce ajutor ne stă la dispoziţie pentru a dezvolta calităţile pe care vrea Dumnezeu să le manifestăm?

◻ Ce caracteristici ale slujitorilor lui Iehova atestă că Biblia este inspirată de Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 70]

Tristul rezultat al infidelităţii lui Solomon cînd a ajuns la o vîrstă înaintată ar trebui să ne determine să iubim dreptatea şi să urîm nelegiuirea

[Legenda fotografiei de la pagina 72]

Dacă îi cerem ajutor lui Iehova, spiritul său va sprijini orice efort pe care îl vom face pentru a învinge însuşirile rele