Creştinii adevăraţi nu «se opun autorităţii»

 3, 4. (a) Ce principii sînt violate de către aşa–numiţii creştini care promovează revoluţia? (b) Ce constatare a făcut un anumit bărbat cu privire la Martorii lui Iehova?

³ În primul secol Isus le–a spus continuatorilor săi: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:14). Oricare ar fi aşa–numitul creştin care promovează revoluţia, el face întru totul parte din lume. El nu este un continuator al lui Isus şi nici nu este „supus autorităţilor superioare“ (Romani 13:1). El ar face bine să dea ascultare avertismentului apostolului Pavel, care a spus că „cel care se opune autorităţii s–a împotrivit aranjamentului lui Dumnezeu; cei care i s–au împotrivit îşi vor primi judecata“. — Romani 13:2.

⁴ Spre deosebire de mulţi aderenţi ai creştinătăţii, Martorii lui Iehova nu au nimic de–a face cu violenţa armată. Un bărbat din Europa a făcut o asemenea constatare şi a scris: „Văzînd ce roade au produs religia şi politica, m–am dedicat acţiunii de răsturnare a ordinii sociale stabilite. M–am alăturat unui grup de terorişti şi am fost instruit pentru a mînui diferite tipuri de arme; am participat la multe jafuri cu mînă armată. Viaţa îmi era într–un permanent pericol. Pe măsură ce timpul trecea, devenea evident că noi purtam o bătălie pierdută. Mă simţeam profund frustrat şi copleşit de lipsa oricărei speranţe în viaţă. Apoi o Martoră a bătut la uşa mea. Ea mi–a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu. Fiind convins că asemenea lucruri însemnau o pierdere de vreme pentru mine, i–am sugerat soţiei mele să asculte. Ea a făcut–o şi a fost iniţiat un studiu biblic la domiciliu. În cele din urmă am acceptat să particip şi eu la studiu. Cuvintele nu pot exprima suficient de bine eliberarea pe care am simţit–o cînd am înţeles ce forţă îi împinge pe oameni spre rău. Minunata promisiune privitoare la Regat mi–a oferit o speranţă şi un scop în viaţă care mă susţin.“

 5. De ce se supun creştinii în mod paşnic autorităţilor superioare, şi pînă cînd va fi cazul să facă aceasta?

⁵ Creştinii sînt ambasadori sau trimişi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos (Isaia 61:1, 2; 2 Corinteni 5:20; Efeseni 6:19, 20). Ca atare, ei rămîn neutri în conflictele acestei lumi. Chiar dacă anumite sisteme politice par a se bucura din punct de vedere economic de mai mult succes decît altele şi chiar dacă unele acordă mai multe libertăţi decît altele, creştinii nu susţin vreun sistem şi nici nu consideră că vreunul dintre ele ar fi superior altuia. Ei ştiu că toate aceste sisteme sînt imperfecte. Pînă cînd Regatul lui Dumnezeu va prelua problemele de guvernare, este «aranjamentul Său» ca ele să continue să existe (Daniel 2:44). Prin urmare, creştinii se supun în mod paşnic autorităţilor superioare, în timp ce promovează prosperitatea şi binele etern al altora prin predicarea veştii bune a Regatului. — Matei 24:14; 1 Petru 3:11, 12.

 7. Dacă cineva încalcă legea, cine are dreptul să îl pedepsească, şi de ce?

⁷ Cele mai multe guverne vor afirma că scopul legilor lor este asemănător: acela de a promova bunăstarea cetăţenilor şi de a stabili o bună orînduială în societate. De aceea, ele pedepsesc actele antisociale, cum sînt omuciderea şi furtul, şi stabilesc reguli, cum sînt acelea care limitează viteza de circulaţie a vehiculelor şi reglementează modul lor de parcare. Oricine încalcă în mod deliberat legile lor se împotriveşte autorităţii şi «îşi va primi judecata». Judecată din partea cui? Nu neapărat de la Dumnezeu. Cuvîntul grecesc tradus aici prin judecată se poate referi mai degrabă la procedurile juridice civile, decît la sentinţe din partea lui Iehova. (Vezi 1 Corinteni 6:7.) Dacă cineva acţionează împotriva legii, autoritatea superioară are dreptul să–l pedepsească.