„Fiţi treji în vederea rugăciunilor!“
„Să aveţi o minte sănătoasă şi să fiţi treji în vederea rugăciunilor!“ (1 PET. 4:7)
1, 2. a) De ce este vital ‘să fim treji în vederea rugăciunilor’? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem cu privire la rugăciune?
UN BĂRBAT care a lucrat în schimbul de noapte a spus: „Cel mai greu este să rămâi treaz chiar înainte de răsărit“. Cei care trebuie să rămână treji toată noaptea sunt, probabil, de acord cu această afirmaţie. Slujitorii lui Dumnezeu din prezent se confruntă cu o dificultate similară, deoarece lunga noapte a acestui sistem rău condus de Satan a ajuns în cel mai întunecat moment din istorie (Rom. 13:12). Cât de periculos ar fi să adormim tocmai acum, la această oră înaintată! Este vital ‘să avem o minte sănătoasă’ şi să urmăm îndemnul biblic de ‘a fi treji în vederea rugăciunilor’ (1 Pet. 4:7).
2 Ştiind unde ne aflăm în scurgerea timpului, este înţelept să ne întrebăm: Cât de treaz sunt în privinţa rugăciunilor? Mă rog lui Iehova neîncetat, adresându-i orice fel de rugăciune? Obişnuiesc să mă rog şi pentru alţii sau mă concentrez doar asupra propriilor necesităţi şi dorinţe? Cât de importantă este rugăciunea în ce priveşte salvarea mea?
CONTINUAŢI SĂ FACEŢI ORICE FEL DE RUGĂCIUNE
3. Menţionaţi câteva tipuri de rugăciune.
3 În scrisoarea sa către efeseni, apostolul Pavel ne-a îndemnat să facem „orice fel de rugăciune“ (Ef. 6:18). Poate că, deseori, îl rugăm pe Iehova să ne ajute să avem cele necesare sau să depăşim anumite obstacole. Plin de iubire, ‘Ascultătorul rugăciunii’ ia aminte la strigătele noastre de ajutor (Ps. 65:2). Însă ar trebui să ne străduim să facem şi alte tipuri de rugăciune. Printre acestea se numără rugăciunile de laudă, rugăciunile de mulţumire şi implorările.
4. De ce ar trebui să-l lăudăm des pe Iehova în rugăciunile noastre?
4 Există multe motive pentru care rugăciunile noastre trebuie să conţină cuvinte de laudă. De exemplu, ne simţim îndemnaţi să-l lăudăm pe Iehova când ne gândim la „lucrările sale de putere“ şi la ‘măreţia sa nemărginită’. (Citeşte Psalmul 150:1–6.) De fapt, în cele şase versete ale Psalmului 150 suntem îndemnaţi de 13 ori să-l lăudăm pe Iehova! Plin de veneraţie, scriitorul altui psalm a spus: „De şapte ori pe zi te laud datorită hotărârilor tale judecătoreşti drepte“ (Ps. 119:164). Cu siguranţă, Iehova merită să fie lăudat! Prin urmare, n-ar trebui să-l lăudăm în rugăciunile noastre „de şapte ori pe zi“, adică foarte des?
5. De ce faptul de a ne exprima recunoştinţa în rugăciune constituie o ocrotire?
5 Rugăciunile de mulţumire sunt şi ele importante. Pavel le-a dat creştinilor din Filipi următorul îndemn: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre“ (Filip. 4:6). Faptul de a ne exprima recunoştinţa sinceră faţă de Iehova în rugăciune constituie o ocrotire, mai ales pentru că trăim în zilele din urmă, când oamenii sunt „nerecunoscători“ (2 Tim. 3:1, 2). Într-adevăr, în lume domneşte un spirit de nerecunoştinţă. Dacă nu suntem atenţi, acest spirit ne poate influenţa şi pe noi. Exprimarea recunoştinţei faţă de Dumnezeu ne ajută să avem un sentiment de mulţumire şi să nu devenim ‘oameni care murmură şi care se plâng de soarta lor’ (Iuda 16). Mai mult decât atât, când un soţ include cuvinte de mulţumire în rugăciunile făcute împreună cu soţia şi copiii săi, el îi ajută să aibă un spirit de recunoştinţă.
6, 7. a) Ce sunt implorările? b) Cu privire la ce lucruri îi putem adresa lui Iehova implorări?
6 Implorările sunt rugăciuni fierbinţi în care sunt exprimate sentimente profunde. Cu privire la ce lucruri îi putem adresa lui Iehova implorări? Desigur, putem face aceasta când suntem persecutaţi sau când suferim de o boală care ne pune în pericol viaţa. În asemenea momente, rugăciunile prin care îi cerem lui Dumnezeu ajutor devin implorări. Dar sunt acestea singurele ocazii când îi putem adresa implorări lui Iehova?
7 Să ne gândim la rugăciunea-model şi să ne amintim ce a spus Isus despre numele lui Dumnezeu, despre Regatul Său şi despre voinţa Sa. (Citeşte Matei 6:9, 10.) Lumea este plină de răutate, iar guvernele nu reuşesc să se îngrijească nici măcar de necesităţile de bază ale oamenilor. Din acest motiv, trebuie să ne rugăm ca numele Tatălui nostru ceresc să fie sfinţit, iar Regatul său să înlăture conducerea lui Satan de pe pământ. De asemenea, este potrivit să-l implorăm pe Iehova ca voinţa lui să se înfăptuiască pe pământ aşa cum este înfăptuită în cer. Aşadar, să rămânem treji, fiind gata să-i adresăm lui Iehova orice fel de rugăciune.
„RUGAŢI-VĂ NEÎNCETAT“
8, 9. De ce n-ar trebui să ne grăbim să-i judecăm pe Petru şi pe ceilalţi apostoli pentru că au adormit în grădina Ghetsimani?
8 Apostolul Petru i-a îndemnat pe creştini ‘să fie treji în vederea rugăciunilor’. Însă, cel puţin într-o anumită ocazie, el n-a reuşit să facă acest lucru. Petru a fost unul dintre discipolii care au adormit în timp ce Isus se ruga în grădina Ghetsimani. Nici chiar după ce Isus le-a spus ‘să vegheze şi să se roage neîncetat’, ei n-au reuşit să facă ce i-a îndemnat el. (Citeşte Matei 26:40–45.)
9 Totuşi, în loc să-i judecăm cu asprime pe Petru şi pe ceilalţi apostoli pentru că n-au rămas treji, ar fi bine să ne amintim că ei erau foarte obosiţi după cele întâmplate în ziua respectivă. Ei făcuseră pregătiri pentru Paşte şi îl celebraseră în seara aceea. Apoi, Isus a instituit Cina Domnului, lăsând un model pentru viitoarele comemorări ale morţii sale (1 Cor. 11:23–25). „După ce au cântat cântări de laudă, au ieşit spre Muntele Măslinilor“, mergând pe jos o anumită distanţă pe străzile înguste ale Ierusalimului (Mat. 26:30, 36). Probabil trecuse de mult de miezul nopţii. Dacă am fi fost în acea noapte în grădina Ghetsimani, poate că şi noi am fi adormit. În loc să-i critice pe apostoli, care erau obosiţi, Isus a spus plin de iubire: „Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă“.
10, 11. a) Ce a învăţat Petru din cele întâmplate în grădina Ghetsimani? b) Ce putem învăţa din ceea ce i s-a întâmplat lui Petru?
10 În urma celor întâmplate în grădina Ghetsimani, Petru a învăţat o lecţie dureroasă. Mai înainte, Isus a spus: „Toţi vă veţi poticni în mine în noaptea aceasta“. Însă, Petru a zis: „Chiar dacă toţi ceilalţi se vor poticni în tine, eu niciodată nu mă voi poticni!“. Atunci, Isus a spus că Petru avea să-l renege de trei ori. Sigur de sine, Petru a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi renega!“ (Mat. 26:31–35). Totuşi, aşa cum prezisese Isus, Petru s-a poticnit. Copleşit de faptul că l-a renegat pe Isus, Petru „a plâns amarnic“ (Luca 22:60–62).
11 În mod sigur, Petru a învăţat din această întâmplare şi şi-a învins tendinţa de a avea prea multă încredere de sine. Probabil că rugăciunea l-a ajutat în această privinţă. De fapt, este demn de remarcat că sfatul de ‘a fi treji în vederea rugăciunilor’ a fost dat chiar de Petru. Urmăm noi acest sfat inspirat? Mai mult, ne rugăm noi „neîncetat“, arătând astfel că depindem de Iehova? (Ps. 85:8) Să ne amintim şi avertismentul dat de apostolul Pavel: „Cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“ (1 Cor. 10:12).
RUGĂCIUNILE LUI NEEMIA AU PRIMIT RĂSPUNS
12. De ce este Neemia un exemplu excelent pentru noi?
12 Să ne gândim la Neemia, care a trăit în secolul al V-lea î.e.n. şi a slujit ca paharnic al regelui persan Artaxerxes. Neemia este un exemplu excelent de persoană care s-a rugat cu ardoare. Zile la rând, el ‘a postit şi s-a rugat înaintea lui Dumnezeu’ cu privire la starea jalnică a iudeilor din Ierusalim (Neem. 1:4). Când Artaxerxes l-a întrebat de ce îi era faţa tristă şi ce ar vrea să facă pentru el, Neemia ‘s-a rugat imediat Dumnezeului cerurilor’ (Neem. 2:2–4). Care a fost rezultatul? Iehova i-a răspuns lui Neemia la rugăciuni şi a dirijat lucrurile în favoarea poporului Său (Neem. 2:5, 6). Cu siguranţă, acest lucru i-a întărit credinţa!
13, 14. Ce ar trebui să facem pentru a ne păstra credinţa puternică şi pentru a nu-i permite lui Satan să ne descurajeze?
13 Dacă ne rugăm neîncetat, la fel ca Neemia, şi noi vom continua să avem o credinţă puternică. Satan este plin de cruzime şi deseori ne atacă atunci când suntem slabi. De exemplu, dacă ne confruntăm cu o boală gravă sau dacă suntem deprimaţi, am putea începe să credem că timpul pe care îl petrecem lunar în lucrarea de predicare nu înseamnă prea mult pentru Dumnezeu. Unii ar putea avea gânduri tulburătoare, probabil din cauza unor întâmplări din trecut. Satan ar vrea să ne facă să credem că suntem lipsiţi de valoare. De multe ori, el încearcă să se folosească de sentimentele noastre pentru a ne slăbi credinţa. Însă, fiind „treji în vederea rugăciunilor“, ne putem păstra credinţa puternică. Într-adevăr, cu ‘marele scut al credinţei vom putea stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău’ (Ef. 6:16).
14 Dacă suntem „treji în vederea rugăciunilor“, nu vom fi luaţi prin surprindere când credinţa ne va fi pusă la încercare şi nu vom ceda. În astfel de momente, să ne amintim de Neemia şi să ne rugăm imediat lui Dumnezeu. Numai cu ajutorul lui Iehova vom reuşi să facem faţă ispitelor şi încercărilor credinţei.
SĂ NE RUGĂM PENTRU ALŢII
15. Ce întrebări ar trebui să ne punem în legătură cu rugăciunile pe care le facem pentru alţii?
15 Isus a făcut implorări pentru Petru ca să nu-i slăbească credinţa (Luca 22:32). Epafras, un creştin fidel din secolul I, l-a imitat pe Isus în această privinţă. Pavel le-a scris fraţilor din Colose că Epafras ‘se lupta întotdeauna pentru ei în rugăciunile lui, pentru ca, în final, să fie desăvârşiţi şi ferm convinşi de toată voinţa lui Dumnezeu’ (Col. 4:12). O altă traducere spune că Epafras ‘se ruga întotdeauna cu ardoare pentru ei’ (Noul Testament — ediţie bilingvă). Ar fi bine să ne întrebăm: Mă rog cu ardoare pentru fraţii de pe întregul pământ? Cât de des îi menţionez în rugăciune pe fraţii care au de suferit în urma dezastrelor naturale? Când ‘m-am luptat’ ultima dată în rugăciune pentru cei care au responsabilităţi mari în organizaţia lui Iehova? M-am rugat de curând pentru fraţii din congregaţie care trec prin greutăţi?
16. De ce este important să ne rugăm pentru alţii?
16 Rugăciunile pe care le facem pentru alţii le pot fi de un real ajutor. (Citeşte 2 Corinteni 1:11.) Deşi nu este obligat să acţioneze pentru că mulţi dintre slujitorii săi îi adresează cereri în mod repetat, Iehova observă interesul manifestat de ei ca grup şi ţine seama de preocuparea lor sinceră şi profundă când le răspunde la rugăciuni. Aşadar, ar trebui să privim cu multă seriozitate privilegiul şi, totodată, responsabilitatea de a ne ruga pentru alţii. La fel ca Epafras, trebuie să manifestăm iubire şi o preocupare sinceră faţă de fraţii noştri ‘luptându-ne pentru ei în rugăciune’. Procedând astfel, vom fi mai fericiţi, deoarece „este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Fap. 20:35).
‘SALVAREA NOASTRĂ ESTE APROAPE’
17, 18. Cum ne va ajuta faptul de a fi „treji în vederea rugăciunilor“?
17 Chiar înainte de a spune că „noaptea este foarte înaintată, ziua s-a apropiat“, Pavel a scris: „Fiindcă ştiţi timpul în care ne aflăm: că este deja ceasul să vă treziţi, căci salvarea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioşi“ (Rom. 13:11, 12). Lumea nouă promisă de Dumnezeu va fi instaurată în curând, iar salvarea noastră este mai aproape decât credem. De aceea, trebuie să rămânem treji spiritualiceşte şi să nu permitem niciodată lumii să ne distragă, răpindu-ne timpul pe care l-am putea petrece rugându-ne lui Iehova. Dimpotrivă, ‘să fim treji în vederea rugăciunilor’. Acest lucru ne va ajuta să facem ‘acte de conduită sfântă şi fapte de devoţiune sfântă’ în timp ce aşteptăm ziua lui Iehova (2 Pet. 3:11, 12). Astfel, modul nostru de viaţă va dovedi că suntem treji spiritualiceşte şi că avem convingerea că sfârşitul acestui sistem rău este iminent. De aceea, ‘să ne rugăm neîncetat’ (1 Tes. 5:17). De asemenea, să-l imităm pe Isus căutând momente în care să fim singuri pentru a ne ruga. Cu cât vom petrece mai mult timp rugându-ne lui Iehova, cu atât ne vom apropia mai mult de el (Iac. 4:7, 8). Iar aceasta ne va aduce multe binecuvântări!
18 Biblia spune: „În zilele cărnii sale, Cristos i-a făcut implorări şi cereri cu strigăte puternice şi lacrimi Celui care putea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat pentru teama lui sfântă“ (Evr. 5:7). Isus a făcut implorări şi cereri şi şi-a păstrat fidelitatea faţă de Dumnezeu până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. Drept urmare, Iehova l-a salvat din moarte pe Fiul său iubit şi l-a răsplătit cu viaţă nemuritoare în cer. Şi noi îi putem rămâne fideli Tatălui nostru ceresc indiferent de ispitele sau încercările cu care ne-am putea confrunta. Într-adevăr, putem câştiga premiul vieţii veşnice, cu condiţia să rămânem „treji în vederea rugăciunilor“!