„Continuaţi-vă vegherea“

“Continuaţi-vă vegherea şi rugaţi-vă continuu ca să nu cădeţi în ispită“. — Matei 26:41.

 1, 2. (a) Ce evenimente erau în curs cînd le-a spus Isus discipolilor săi „Continuaţi-vă vegherea“? (b) Dar cum au reacţionat apostolii?

CU CE OCAZIE a rostit Isus aceste cuvinte? Aceasta s-a întîmplat în cele mai critice momente din viaţa sa pe pămînt — în ziua trădării, arestării, judecării şi execuţiei sale. Acea zi avea să se dovedească a fi cea mai importantă din istoria umană. Evenimentele care urmau să aibă loc au dus la salvarea întregii omeniri. In această zi, Isus şi-a dat viaţa sa ca jertfă. Ca un Fiu care servise cu credincioşie pînă la sfîrşit, el i-a putut spune Tatălui său în ultimele sale cuvinte: „S-a îndeplinit“! — Ioan 19:30.

² Dar ce făceau apostolii lui Isus? Ei tocmai luaseră parte împreună cu Maestrul lor la instituirea Cinei de amintire a morţii sale. Cu toate că n-au înţeles semnificaţia sa, ei au ştiut totuşi că aceasta era o ocazie foarte serioasă. Dar în timp ce el se ruga acolo, în grădina Ghetsimani, ei au adormit! El le spusese: „Sufletul meu este adînc întristat, chiar pînă la moarte. Staţi aici şi vegheaţi împreună cu mine“. Cu toate acestea, nu numai odată, ci de trei ori el s-a întors şi i-a găsit dormind. Cu a treia ocazie, Isus a exclamat: „Intr-un astfel de timp voi dormiţi şi vă odihniţi! Iată! Ora s-a apropiat“. Si în acel moment au şi apărut duşmanii lui! — Matei 26:36–47.

 3. (a) Pentru ce este acesta cel mai important timp pentru a veghea? (b) Pentru ce lipsa de atenţie pentru Apocalips 16:15 ar fi dezastruoasă?

³ Astăzi stăm în pragul unui alt eveniment major din istoria omenirii — „necazul cel mare“, care va atinge punctul culminant în „războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu cel Atotputernic“ Armaghedonul (Mat. 24:21; Apoc. 7:14; 16:14, 16). Acum e timpul să rămînem vigilenţi. Si totuşi chiar profeţia care descrie acest război care se apropie ne avertizează despre aceia care ar putea să nu rămînă vigilenţi. Acest avertisment este intercalat chiar între cele două versete unde este menţionat „războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu cel Atotputernic“ şi „Armaghedonul“. Domnul Isus Cristos însuşi este Acela care dă avertisment: „Iată, ei vin ca un hoţ. Ferice de cine stă treaz şi îşi păzeşte veşmintele exterioare, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea“. Aceia care stau astăzi în serviciul preoţesc al lui Dumnezeu şi, de asemenea, „mulţimea mare de oameni“, trebuie să fie cu grijă să nu-şi piardă veşmintele de identificare. Si ce îi identifică astăzi ca servi ai lui Dumnezeu? Ei bine, este lucrarea lor zeloasă, căci ei vorbesc cu oamenii în locuinţele lor şi în locuri publice şi practica în viaţa lor aceleaşi sublime principii creştine pe care le recomandă altora. Pentru un serv al lui Dumnezeu, a adormi spiritual ar aduce asupra lui mare ruşine. El ar fi dezbrăcat de identitatea sa ca un martor al adevăratului Dumnezeu. Aceasta ar fi dezastruos în ajunul „războiului zilei celei mari a lui Dumnezeu cel Atotputernic“. — Apoc. 16:14–16.

COMBATEREA SOMNOLENTEI SPIRITUALE

 4. Care este ameninţarea principală pentru sistemul mondial astăzi?

⁴ Nicicînd viaţa pe pămînt n-a fost mai primejduită ca astăzi. Conducătorii politici recunosc acest fapt. Anarhia şi violenţa se înmultesc foarte repede de jur împrejurul pămîntului. Chiar din punct de vedere lumesc, sistemul prezent de lucruri alunecă rapid spre putrezire, iar distrugerea sa este previzibilă. Dar ce-i stă înainte acestui sistem din partea lui Dumnezeu? Iehova declară că îl va sfărîma în bucăţi în timp ce este încă ‘în picioare’ (Dan. 2:44, 45). Va fi necesar să se întîmple foarte curînd, deoarece situaţia în această epocă a crimei şi terorii se înrăutăţeşte foarte rapid.

 5. Ce a accentuat Isus cînd a vorbit despre „încheierea sistemului de lucruri“?

⁵ Domnul Isus Cristos a făcut preziceri clare cu privire la zilele noastre. In repetate rînduri el a accentuat în aceste profeţii, necesitatea de a continua să fim treji. Iată cîteva din exprimările sale:

“Vegheaţi, aşadar, persistent, deoarece nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“. Matei 24:42.

“De aceea dovediţi-vă ca unii care sînteţi gata, căci Fiul omului vine într-un ceas la care voi nu vă gîndiţi“. Matei 24:44.

“Vegheaţi, aşadar stăruitor, căci nu cunoaşteţi nici ziua, nici ceasul“. — Matei 25:13.

“Fiţi deci cu băgare de seamă; eu v-am spus toate lucrurile dinainte“. — Marcu 13:23.

“Priviţi cu atenţie, vegheaţi, căci nu ştiţi cînd este timpul hotărît“. Marcu 13:33.

“Vegheaţi aşadar cu stăruinţă căci nu ştiţi cînd vine stăpînul“. — Marcu 13:35.

“Ceea ce vă zic vouă, zic tuturor, vegheaţi neîncetat“. Marcu 13:37.

“Fericiţi sînt sclavii aceia pe care stăpînul la sosire îi va găsi veghind“! — Luca 12:37.

“Ziua aceea va veni deodată peste voi ca o cursă. Căci ea va veni asupra tuturor celor ce locuiesc pe faţa pămîntului. Vegheaţi deci“. — Luca 21:34–36.

 6. Ce a accentuat Isus cu privire la „lucrurile care trebuie să aibă loc în curînd“?

⁶ De asemenea, în revelaţia sa finală cu privire la ‘lucrurile care trebuie să se întîmple în curînd’, Isus accentuează iarăşi graba cu care vine el:

“Eu vin la tine curînd . . . eu vin curînd. Păstrează ce ai“. Apoc. 2:16; 3:11.

“Iată! Eu vin curînd . . . Iată eu vin curînd şi răsplata mea este cu mine . . . Da; Eu vin curînd“. Apoc. 22:7, 12, 20.

Ca răspuns la aceste ultime expresii ale Stăpînului nostru, cu siguranţă fiecare din noi se alătură cu apostolul Ioan  în a zice: „Amin! Vino, Doamne Isuse!“

 7. Pentru ce trebuie să rămînem noi vigilenţi?

⁷ Să nu facem o greşeală! Această lume stă nemijlocit în faţa sfîrşitului ei prezis. Ea se găseşte în chinurile morţii. S-a declarat public că multe din marile oraşe sînt pe punctul de a muri. Dar Iehova le va scoate din nenorocirea lor înainte ca ele să moară de moarte naturală. Trebuie să rămînem vigilenţi, gata pentru marea zi pe care atît de mulţi dintre profeţii lui Dumnezeu au descris-o. Is. 2:12, 17; Ier. 30:7; Ioel 2:11; Amos 5:18–20.

 8. (a) Pentru ce ar trebui să ‘continuăm în aşteptarea’ lui Iehova? (Tef. 2:3). (b) Ce situaţie din Naţiunile Unite necesită vigilenţă?

⁸ Profetul Tefania, care era un prinţ din linia lui David, a declarat:

“‘Aşteptaţi-mă’, zice Iehova, ‘pînă în ziua cînd mă voi scula la pradă, căci decizia mea judecătorească este să strîng naţiunile, să adun regatele, ca să-mi vărs peste ele toată urgia mea, toată aprinderea mîniei mele; căci focul geloziei mele va mistui tot pămîntul’“. Țefania 3:8.

Această zi a ‘mîniei aprinse’ a lui Iehova s-a apropiat periculos. Marea profeţie a lui Isus cu privire la „încheierea sistemului de lucruri“ îşi găseşte din 1914 o remarcabilă împlinire în secolul nostru al XX-lea. Vedem clar că elementele militariste ale „lucrului scîrbos“, Organizaţia Naţiunilor Unite, sînt gata să-şi revarse mînia asupra domeniului creştinătăţii. Puterile socialiste nu fac un secret din ura lor împotriva religiei — „opiumul poporului“, cum o numesc ei. Să nu ne facem iluzii! La timpul hotărît al lui Dumnezeu, „coarnele animalului sălbatic de culoare stacoje, Naţiunile Unite, se vor întoarce împotriva împeriului mondial al falsei religii — acel hulitor de mult timp al numelui lui Iehova — pentru a-l pustii şi nimici. — Mat. 24:15; Apoc. 17:3–6, 16.

 9. Pentru ce „necazul cel mare“ va fi un timp de încercare a credinţei poporului lui Dumnezeu pe pămînt?

⁹ “Necazul cel mare“ va fi, fără îndoilă, un timp de încercare a credinţei pentru poporul lui Dumnezeu aici pe pămînt. Căci cele „zece coarne“ se vor război, de asemenea cu Domnul Isus Cristos, care este „Domnul domnilor şi Regele regilor“ (Apoc. 17:14). Aceste puteri pămînteşti nu-l pot atinge în cer, astfel că pe cine altcineva vor ataca ele dacă nu pe reprezentanţii săi credincioşi de pe pămînt şi, mai cu seamă, pe rămăşiţa martorilor unşi ai lui Iehova? Da nu vor reuşi! „Mielul îi va birui. Si cei chemaţi, aleşi şi credincioşi împreună cu el, de asemenea îi vor birui“. Apoc. 19:11–21 dă amănunte despre biruinţa asupra puterilor politice ale pămîntului din partea acestui „Rege al regilor şi Domn al domnilor“.

CALARETII SINT PE DRUM

10. Pentru ce ne putem încrede că Isus va birui în folosul nostru?

¹⁰ Puternicul învingător de la Armaghedon luptă din cer. Apostolul Ioan  l-a văzut călărind pe un cal alb, simbol al războiului drept. El a zis: „Am văzut cerul deschis, şi iată un cal alb. Si cel ce şedea pe el se numea Fidel şi Adevărat şi el judecă şi duce război în dreptate“. Acest război va rezulta în binecuvîntări pentru iubitorii de dreptate (Apoc. 19:11). La începutul cărţii Apocalipsul, Ioan  a înregistrat o altă vedenie a aceluiaşi călăreţ, în aceste cuvinte: „M-am uitat, şi iată un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s-a dat o coroană şi a ieşit, biruitor şi să-şi completeze biruinţa“ (Apoc. 6:2). Aici, deci, avem vedenia venirii lui Isus în puterea regală în 1914, nu ca un copil neajutorat într-o iesle, sau ca un cadavru fără viaţă pe un stîlp, ci drept cel mai puternic războinic care a existat vreodată pe vrun cîmp de luptă (Apoc. 11:15; Mat. 25:31). Noi putem avea absolută încredere că acest „Rege al regilor“ va birui în folosul nostru.

11. (a) Pentru ce sînt ceilalţi călăreţi din Apoc. 6 inferiori cu privire la cucerire? (b) Ce a îndeplinit călăreţul „calului de culoarea focului“ şi de cînd?

¹¹ Dar în vedenie sînt văzuţi şi alţi călăreţi. Nu se spune că ei ar fi repurtat vreo victorie, ci numai că lor le cad jertfă oameni. Biruinţa este rezervată strict pentru călăreţul de pe calul alb, căci prin el va triumfa dreptatea. Dar ce a zis Ioan  despre ceilalţi călăreţi? „A apărut un alt cal, un cal de culoare roşie ca focul; şi celui ce şedea pe cal i s-a dat să ia pacea de pe pămînt pentru ca ei să se înjunghie unii pe alţii; şi i s-a dat o sabie mare“. (Apoc. 6:4). Aici este descris războiul înfocat, sîngeros al acelui dintîi război care a izbucnit în 1914 şi pe care istoricii l-au numit „Războiul cel Mare“. Dar măcelul a fost de patru ori mai mare, cînd „marea sabie“ a ajuns să fie mînuită în catastrofalul război mondial al II-lea, din 1939 pînă în 1945. Si violenţa continuă să se răspîndească pretutindeni pe pămînt. Incepînd din 1914, n-a existat pace reală, deoarece calul roşu îşi continuă galopul înspăimîntător. Cu toate că Martorii lui Iehova sînt neutri faţă de război, chiar şi ei au suferit direct sau indirect de pe urma violenţei, persecuţiei şi nenoricirii care însoţeşte această luare a „păcii de pe pămînt“.

12. Ce simbolizează cel de al treilea călăreţ şi cum afectează acesta pe propriul popor al lui Dumnezeu?

¹² Vigilentul Ioan  a văzut în vedenie şi un alt călăreţ mergînd călare. „Iată, un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea în mînă o balanţă. Si am auzit o voce . . . zicînd: ‘O măsură de grîu pentru un dinar, şi trei măsuri de orz pentru un dinar; şi nu vătăma uleiul de măsline şi vinul“! (Apoc. 6:5, 6). Acest al treilea călăreţ simbolizează foametea odată cu care se trece la raţionalizarea alimentelor ca în timpul războiului total. Chiar şi cele mai esenţiale alimente, grîul şi orzul, se pot procura anevoie. Bogătaşii devin foarte nervoşi, temîndu-se să nu li se răpească alimentele lor de lux, cum ar fi ‘untdelemnul şi vinul’. Acest călăreţ galopează din 1914 încoace pustiind tot pămîntul. Inflaţia, urcarea în spirală a preţurilor, sistemul monetar instabil şi criza de energie, toate sînt în legătură cu galopul său furtunos. Cu toate acestea, poporul lui Iehova nu trebuie să fie descurajat de anumite raţionalizări sau greutăţi economice care ar putea să-i facă să sufere temporar. Să-şi aducă aminte că acel călăreţ de pe calul alb este în frunte şi că el va pune capăt acestor lucruri.

13. Ce aduce călăreţul al patrulea şi cu ce efect asupra poporului lui Iehova?

¹³ Dar mai apare un călăreţ. Ioan  îl descrie astfel: „M-am uitat şi iată; un cal galben; şi cel ce şedea pe el avea numele Moarte. Si Hadesul îl urma îndeaproape. Si i s-a dat autoritate peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu o sabie lungă, cu foamete, cu plăgi mortale şi cu animalele sălbatice ale pămîntului“ – (Apoc. 6:8). Acesta este ultimul călăreţ, dar la fel de înspăimîntător, căci el aduce boli pustiitoare pe pămînt. El şi-a început galoparea după primul război mondial, ucigînd aproximativ 20 milioane de oameni cu gripa spaniolă în anii 1918 şi 1919. Si acest călăreţ încă galopează. In ciuda progreselor notabile în domeniul medicinei, umanitatea suferă şi astăzi de epidemii. Consumul de tablete şi alte medicamente creşte vertiginos. Dar înmulţirea atacurilor de cord, bolilor de inimă, a cancerului, a bolilor venerice şi a altor nenumărate afecţiuni continuă să aducă pe mulţi în ghiarele Hadesului, groapa comună a întregului neam omenesc. Mai cu seamă în acest „timp al sfîrşitului“, Hadesul (Seolul în ebraică) nu spune „Destul!“ (Prov. 30:15, 16). Ca oameni vulnerabili la boli, servii lui Iehova au suferit şi ei de pe urma marşului ucigător al calului galben. Dar ei cunosc motivul bolilor lor fizice şi astfel sînt în măsură să rabde cu bucurie. Ei ştiu că preţul de răscumpărare al lui Isus va avea curînd ca rezultat îndepărtarea tuturor acestor epidemii, precum şi a călăreţului, Moartea. Ce-i drept, ei ar putea cădea jertfă Hadesului (mormîntului), dar învierea într-o nouă ordine . . . dreaptă le este asigurată. — Ioan 5:28, 29.

14. Pentru ce trebuie să fim recunoscători pentru această vedenie şi cum ar putea ea să ne stimuleze?

¹⁴ Marşul călăreţilor este astăzi cît se poate de evident. Războiul total, foametea, epidemiile şi moartea în masă sînt acum experienţa ameninţătoare a întregului neam omenesc. Dar numai aceia care privesc cu ochii credinţei, pot identifica cu uşurinţă calul alb, cu „Regele regilor“, care cucereşte totul, arcaşul încoronat. Cît de mulţumitori trebuie să fim noi pentru această vedenie întăritoare de credinţă! Aceasta trebuie să ne stimuleze să fim foarte activi în punerea mărturiei cu privire la aceste lucruri. In felul acesta, putem fi loiali faţă de însărcinarea dată nouă de Iehova, după exemplul lui Isus, care a ajuns să se numească „Fidel şi Adevărat“ — „Martorul credincios şi adevărat“. Ap. 3:14; 19:11.

NU TE LASA ABATUT

15. Pentru ce ar trebui să credem în Cuvîntul lui Dumnezeu mai presus de cuvîntul omului?

¹⁵ Lumea nu crede că sfîrşitul ei este aproape. De asemenea, ei i-ar plăcea să ne abatem de la a crede aceasta. Dar pe cine vei crede tu — lumea sau pe Dumnezeu? Cuvîntul lui Dumnezeu este acela care ne face să înţelegem că sîntem la „încheierea sistemului de lucruri“. Nici chiar armamentul nuclear al „zeului fortăreţelor“ — glorificat de „regele nordului“ — nu poate sta împotriva atotcuceritorului „Rege al regilor“. — Dan. 11:38, 45.

16. Ce sfat minunat oferă Pavel la Rom. 13:11, 12 şi cum putem reacţiona noi?

¹⁶ Pavel îşi îndreaptă sfatul său excelent spre oricine ar putea deveni somnoros, spunînd:

“Este deja ceasul să vă treziţi din somn, căci acum salvarea noastră este mai aproape decît atunci cînd am devenit credincioşi. Noaptea aproape a trecut; ziua s-a apropiat. Să ne dezbrăcăm, aşadar, de lucrările care aparţin întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii“ (Rom. 13:11, 12).

Armele luminii ne sînt bine cunoscute, căci am avut marele privilegiu de a le folosi la anunţarea „veştii bune a Regatului“ în toate părţile pămîntului ca mărturie. — Mat. 24:14; Efes. 6:11–17.

17. Cum am putea ezita „lucrările care aparţin întunericului“?

¹⁷ Cu toate acestea, cum stau lucrurile cu „lucrările care aparţin întunericului“? Acestea sînt lucrări lumeşti, lucruri în care oamenii materialişti găsesc plăcere făcîndu-le fără a se gîndi la Dumnezeu şi la calea sa luminoasă. Astfel noi ar trebui să le evităm. „Ca în timpul zilei să umblăm decent, nu în chefuri şi beţîi, nu în relaţii sexuale interzise şi comportare desfrînată, nu în ceartă şi pizmă“ (Rom. 13:13). Acestea sînt lucrurile lumeşti care dacă le permitem, ar intra pe furiş în viaţa noastră creştină şi în adunare. Trebuie să ne ferim de ele. In ţările mai prospere, oamenii acordă în general mare importanţă timpului liber şi lucrurilor materiale. In multe locuri săptămîna de lucru devine din ce în ce mai scurtă, iubirea de plăceri corespunzător mai mare şi se exercită astfel presiune asupra poporului lui Dumnezeu pentru a deveni asemenea lumii. Vom înfrunta noi această provocare în spiritul creştin al jertfirii de sine?

18. Cum vom fi protejaţi dacă ne concentrăm asupra problemelor spirituale?

¹⁸ Dacă sîntem activi în serviciul lui Dumnezeu, menţinîndu-ne vigilenţi şi treji pentru acest serviciu, nu vom avea de fel timp pentru a ne încurca cu „chefuri şi beţii“, cu „relaţii sexuale nepermise şi comportare desfrînată“. Iubirea noastră pentru Iehova şi pentru serviciul său, şi aşezarea acestora pe primul loc, va acţiona ca o protecţie (Mat. 6:33). Cu minţile îndreptate asupra problemelor spirituale şi asupra dezvoltării roadelor spiritului, noi vom fi smeriţi, vom înţelege relaţiile noastre cu familiile noastre şi cu fraţii noştrii. Noi vom evita „cearta şi pizma“.

19, 20. (a) Ce exemplu excelent ne-a lăsat Isus? (b) Cum va acţiona spre folosul nostru dacă acordăm atenţie cuvintelor din Rom. 13:14?

¹⁹ Apostolul Pavel continuă: „Imbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos şi nu vă faceţi planuri dinainte pentru dorinţele cărnii“ (Rom. 13:14). Ce exemplu minunat, într-adevăr, avem în Domnul Isus Cristos! In decursul serviciului său pe pămînt, el a fost foarte treaz în vederea marelui privilegiu de a face voia lui Iehova. Niciodată n-a deviat un moment de la serviciul său în facerea de cunoscut altora a numelui Tatălui său. Chiar şi în ziua cînd trebuia să moară, cît de lipsit de egoism şi plin de jertfire de sine a fost el, în orice moment disponibil al orelor ca care-i mai rămîneau, în vederea instruirii necesare şi folositoare a ucenicilor săi! (Ioan capitolele 13 pînă la 17). Cînd pe stîlpul de tortură, Isus se apropia de sfîrşitul său, a refuzat drogul care putea să-i uşureze agonia. El a dorit să-şi pastreze pe deplin toate facultăţile, ca păstrător al integrităţii pînă la sfîrşit. — Mat. 27:34.

²⁰ Fie ca noi toţi să fim socotiţi împreună cu aceia care „s-au îmbrăcat în Domnul Isus Cristos“, călcînd fidel pe urmele paşilor săi (1 Pet. 2:21; Mat. 16:24, 25). Făcînd planuri dinainte pentru lucrurile spirituale, nu pentru cele carnele, ne putem menţine foarte treji în serviciul lui Iehova aşa cum a făcut Isus. Fie ca noi să continuăm a veghea, aşadar, umplîndu-ne viaţa cu serviciul Regatului pînă în ceasul cînd „Fiul omului“ vine să execute judecata. Mare va fi răsplata noastră!