„Dumnezeul oricărei mîngîieri“ este cu noi

„Binecuvîntat să fie (. . .) Dumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre.“ — 2 Corinteni 1:3, 4.

1, 2. Ce spune apostolul Pavel în 2 Corinteni 1:3–7 despre mîngîierea în vremuri de suferinţă şi necaz?

IEHOVA este „Dumnezeul oricărei mîngîieri“. Apostolul Pavel ştia aceasta din proprie experienţă. De aceea, pentru încurajarea fraţilor creştini, el a scris următoarele cuvinte:

² „Binecuvîntat să fie (. . .) Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre . . . Dacă sîntem în necaz, este spre mîngîierea şi salvarea voastră; sau dacă sîntem mîngîiaţi, este spre mîngîierea voastră, care acţionează pentru a vă face să [puteţi să] suportaţi aceleaşi suferinţe pe care le suportăm şi noi. Şi astfel speranţa noastră cu privire la voi este neclintită, ştiind că aşa cum aveţi parte de suferinţe, tot aşa veţi avea parte de mîngîiere.“ — 2 Corinteni 1:3–7.

 3. a) În ce sens ştia Pavel că Iehova este „Dumnezeul oricărei mîngîieri“? b) Pe ce bază pot fraţii noştri Martori să fie mîngîiaţi şi încurajaţi pentru a putea suporta necazurile?

³ Da, Pavel ştia că Iehova este „Dumnezeul oricărei mîngîieri“. El cunoscuse mîngîierea Tatălui său ceresc, precum şi modul îndurător şi tandru în care acesta se comportase faţă de el, îndeosebi cînd apostolul suferise „pentru dreptate“ (Vezi Matei 5:10). De aceea Pavel ştia să îi mîngîie şi să-i încurajeze pe alţii, pentru ca şi ei să poată suporta necazurile. Evident, prin exemplul lor de fidelitate şi prin manifestarea încrederii lor în Iehova, martorii creştini ai lui Iehova care au suferit necazuri îi încurajează pe fraţii lor de credinţă, îndemnîndu-i să rămînă fideli lui Dumnezeu. În ceea ce îl priveşte pe Pavel, modul în care el a suportat suferinţele a fost exemplar.

O RELATARE DESPRE UN CREŞTIN CARE A SUPORTAT NECAZURILE, PĂSTRÎNDU-ŞI FIDELITATEA

4, 5. a) Cînd a scris Pavel a doua scrisoare către corinteni? b) În ce sens era Pavel egal cu „superapostolii“ şi în ce sens le era superior?

⁴ În 55 e.n. Pavel a scris cea de a doua scrisoare inspirată către creştinii din oraşul Corint. Acolo el întîmpinase opoziţie din partea celor pe care în mod sarcastic i-a denumit „superapostoli“. Pavel şi-a apărat cu curaj poziţia lui de apostol, dar nu spre folosul său ci „pentru Dumnezeu“, adică pentru a salva adunarea care îi aparţinea lui Iehova (2 Corinteni 11:5, 12–14; 12:11; 5:12, 13). Apostolul a arătat că, din punct de vedere genealogic, el era egal cu adversarii săi, dar apoi a subliniat faptul că el le era superior în ceea ce priveşte eforturile, suferinţele călătoriile, pericolele şi greutăţile pe care le avea ca slujitor al lui Cristos. Iată ce a scris el:

⁵ „Sînt ei [adversarii săi] slujitori ai lui Cristos? Răspund ca un nebun: eu sînt [un slujitor] cu mult mai remarcabil; în eforturi cu mult mai mult, în închisori cu mult mai mult, în lovituri pînă la exces, adesea la un pas de moarte. De la iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată era să fiu ucis cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte şi o zi le-am petrecut în adînc; în călătorii, adesea, în pericole pe fluvii, în pericole [care veneau] din partea tîlharilor, în pericole [care veneau] din partea propriului meu neam, în pericole [care veneau] din partea naţiunilor, în pericole în oraş, în pericole în deşert, în pericole pe mare, în pericole printre fraţii falşi, în eforturi şi trudă, în nopţi fără somn adesea, în foame şi sete, în abstinenţă de la orice hrană de multe ori, în frig şi goliciune.“ — 2 Corinteni 11:21–27.

 6. a) Unde găsim o relatare despre trăsăturile vieţii de creştin a lui Pavel, pînă în momentul scrierii celei de a doua scrisori către corinteni? b) Ce foloase vom obţine dacă vom analiza relatarea despre comportarea fidelă a lui Pavel?

⁶ Cartea biblică Faptele Apostolilor (9:3 pînă la 20:4) consemnează unele evenimente din viaţa lui Pavel care au fost menţionate mai sus. Aceste evenimente au avut loc în perioada care s-a scurs din momentul cînd el a devenit creştin pînă cînd a scris a doua scrisoare către corinteni. Să reflectăm acum mai profund asupra acestui caz de loială suportare a necazurilor. Fără îndoială, această relatare ne va ajuta să suportăm necazurile, avînd convingerea că „Dumnezeul oricărei mîngîieri“ este cu noi.

‘MULT MAI MULTE EFORTURI ŞI ÎNTEMNIŢĂRI’

 7. a) La ce lucrare se referă cuvintele lui Pavel „mult mai multe eforturi“? b) Potrivit cuvintelor pe care apostolul le-a adresat „bătrînilor“ adunării creştine din Efes, cum şi-a efectuat el serviciul? c) Ce anume l-a îndemnat pe Pavel să efectueze munci susţinute pentru răspîndirea veştii bune şi promovarea intereselor Regatului?

⁷ În eforturi cu mult mai mult. Ca vestitor al „veştii bune“, Pavel „a muncit mult mai din greu“ decît adversarii săi (2 Corinteni 11:23, Today’s English Version). Bineînţeles, el se angajase în lucrarea de predicare pentru un timp mai îndelungat şi adesea în ţinuturi unde întîmpina multă opoziţie. Aşa de pildă, în Efes, unde se practica cultul zeiţei păgîne Artemis şi unde Pavel a fost victima acţiunilor gloatelor de mitocani, eforturile sale în lucrare şi în folosul fraţilor săi de credinţă au fost istovitoare, iar uneori chiar chinuitoare. Dar ele au avut ca rezultat excelente roade spirituale. Mai tîrziu el a fost îndreptăţit să le spună „bătrînilor“ adunării din Efes: „Nu m-am reţinut să vă spun toate lucrurile care [vă] erau utile, nici să vă învăţ în public şi din casă în casă. Ci am depus mărturie completă atît în faţa iudeilor cît şi a grecilor despre căinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus“ (Faptele 20:17, 20, 21, 31; 19:1–41). Aşadar, înainte ca aceşti oameni care erau acum bătrîni de adunare să devină creştini, apostolul Pavel i-a învăţat adevărurile fundamentale ale creştinismului, predicînd din casă în casă. Numai acţiunea Cuvîntului şi spiritului sfînt al lui Iehova a fost aceea care l-a îndemnat pe Pavel să lucreze susţinut la răspîndirea veştii bune şi la promovarea intereselor Regatului (Isaia 61:1, 2; Romani 10:8–10). În privinţa acestei activităţi susţinute, apostolul Pavel a dat un excelent exemplu creştinilor din secolul al XX-lea.

 8. a) De ce Pavel putea să spună că el fusese „în închisori cu mult mai mult“ decît fuseseră „superapostolii“? b) În ce au găsit Pavel şi Sila mîngîiere în timp ce se aflau la închisoare şi ce au făcut ei cînd au fost eliberaţi, ca urmare a producerii unui cutremur de pămînt? c) Ce încurajare primim din experienţa lui Pavel în închisoarea din Filipi?

⁸ În închisori, cu mult mai mult. Spre sfîrşitul secolului I e.n., Clement I al Romei, menţionează într-o scriere a sa că Pavel a fost întemniţat de 7 ori. Înainte de a scrie cea de a doua scrisoare către corinteni, apostolul fusese în închisoare de mai multe ori decît „superapostolii“. Cartea Faptele Apostolilor relatează despre una dintre aceste întemniţări, şi anume aceea din oraşul macedonean Filipi. Bineînţeles, Pavel şi Sila au fost fericiţi că suferă „pentru dreptate“, deoarece în timp ce stăteau în închisoare ei s-au rugat lui Dumnezeu şi l-au lăudat în cîntări. Ei au găşit mîngîiere în analizarea textelor scripturale precum şi în faptul că înţelegeau că Dumnezeu le asculta rugăciunile şi răspundea la ele (Psalm 65:2; 119:52). Cînd au fost eliberaţi, ca urmare a producerii unui cutremur de pămînt, ei nu au plecat grăbiţi de la faţa locului ci, dimpotrivă, ei „i-au vorbit [temnicerului] cuvîntul lui Iehova precum şi tuturor acelora care erau în casa lui“. Care a fost rezultatul? Temnicerul şi casa lui au devenit creştini! (Faptele 16:16–40). Într-adevăr, această relatare îi încurajează pe martorii lui Iehova, care sînt actualmente întemniţaţi, să accepte persecutarea lor, manifestînd o bucurie sfîntă, rugîndu-se lui Dumnezeu, meditînd la Cuvîntul său şi vorbind despre el cu îndrăzneală! — Faptele 4:29–31.

FĂRĂ TEAMĂ ÎN BĂTĂI ŞI ÎN SITUAŢII LA UN PAS DE MOARTE

 9. Ce se înţelege prin „lovituri pînă la exces“?

⁹ În lovituri pînă la exces. Pavel a fost bătut excesiv. Scriptura mai afirmă că el a fost deseori „la un pas de moarte“ (Versetul 23, The Twentieth Century New Testament). Aceasta înseamnă că, în timpul anumitor bătăi, loviturile au fost atît de dure încît el era, practic, omorît în bătaie.

10. a) Cum a supravieţuit Pavel în situaţii „adesea la un pas de moarte“? b) Ce anume l-a susţinut evident pe Pavel cînd a fost „la un pas de moarte“?

¹⁰ Adesea la un pas de moarte. Afirmaţia aceasta nu se referă numai la anumite bătăi. Anterior, în aceeaşi scrisoare, Pavel spusese: „Pretutindeni suportăm întotdeauna în corpul nostru tratamentul ucigător care i-a fost aplicat lui Isus“ (2 Corinteni 4:10, 11). În Damasc, în Antiohia din Pisidia, în Iconia, în Listra, în Tesalonic şi în Berea apostolul s-a aflat în pericole în care îi era ameninţată viaţa şi chiar în durerile morţii (Faptele 9:23–25; 13:49–51; 14:1–6, 19, 20; 17:1, 5–9, 13, 14). Avînd în vedere afirmaţia referitoare la lupta sa împotriva fiarelor sălbatice din Efes, probabil că el a fost expus chiar pericolului de a-şi pierde viaţa în arenele romane (1 Corinteni 15:32; vezi Faptele 19:23–41; 2 Corinteni 1:8–11). Primejduindu-şi viaţa atît de des, apostolul era categoric îndreptăţit să spună: „Zilnic înfrunt moartea“ (1 Corinteni 15:31). Fără îndoială, ajutorul primit din partea spiritului sfînt al lui Iehova, precum şi credinţa sa în preţioasele promisiuni ale lui Dumnezeu l-au susţinut pe Pavel ori de cîte ori s-a aflat „la un pas de moarte“. — 2 Corinteni 1:20–22.

11. În ce constau bătăile pe care Pavel le-a primit din partea iudeilor?

¹¹ De la iudei de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una. Pavel a arătat că a fost bătut de cinci ori de către iudei, probabil în sinagogile lor, şi anume „de dragul dreptăţii“ (Versetul 24; Matei 10:17). În Legea mozaică era menţionată bătaia cu băţul sau cu varga, numărul de lovituri fiind fixat de judecători, în funcţie de infracţiunea comisă. Dar, ca o dovadă de milă, pedepsirea era limitată la 40 de lovituri, pe care iudeii le reduceau la 39 pentru a evita depăşirea, din greşeală, a limitei stabilite (Deuteronom 25:1–3). Aceste bătăi erau foarte dureroase. Dar „Dumnezeul oricărei mîngîieri“ îl întărea pe Pavel pentru ca acesta să poată suporta acest tratament, menţinîndu-şi fidelitatea.

12. a) La ce tratament se referea apostolul cînd a spus că „de trei ori am fost bătut cu vergile“? b) Cu ajutorul cui pot fi suportate bătăile „de dragul dreptăţii“?

¹² De trei ori am fost bătut cu vergile. Evident, aceste trei bătăi aspre i-au fost administrate de soldaţii romani care purtau vergi (Versetul 25). Aceste bătăi se aplicau condamnatului numai după ce acesta era dezbrăcat de veşmintele sale. În calitate de cetăţean roman, Pavel era scutit prin lege de asemenea bătăi. Dar aceasta nu l-a scutit pe el şi pe Sila de a primi „multe lovituri“ înainte de a fi întemniţaţi pentru că vestiseră vestea bună în Filipi (Faptele 16:19–24, 33, 35–40). De obicei aceste bătăi erau foarte dure, dar, cu ajutorul spiritului sfînt al lui Dumnezeu, Pavel a suportat cu fidelitate acest tratament aspru, „de dragul dreptăţii“. Bucurîndu-se de acelaşi ajutor din partea lui Dumnezeu, mulţi creştini de astăzi şi-au păstrat integritatea înaintea lui Dumnezeu, în ciuda chinurilor fizice la care au fost supuşi, la fel ca şi Pavel.

13. Unde a fost Pavel împroşcat cu pietre? Oare această acţiune l-a împiedicat să slujească mai departe ca predicator?

¹³ O dată era să fiu ucis cu pietre. La Listra, iudeii fanatici „l-au lovit cu pietre pe Pavel şi l-au tîrît afară din oraş, crezînd că era mort“. Bineînţeles, această lovire cu pietre avea drept scop omorîrea lui Pavel (Vezi Levitic 20:2; Faptele 7:58–60). Dar „cînd l-au înconjurat discipolii, el s-a ridicat şi a intrat în oraş“, reluîndu-şi călătoriile de serviciu chiar de a doua zi. — Faptele 14:19–22.

NAUFRAGII ŞI PERICOLE PE MARE

14. Ce naufragii a menţionat Pavel şi ce efect au avut ele asupra călătoriilor pe care le făcea pentru a răspîndi vestea bună?

¹⁴ De trei ori am naufragiat. Cartea Faptele Apostolilor consemnează numai un singur naufragiu, care a avut loc după ce Pavel a scris corintenilor şi care a survenit în timpul călătoriei sale spre Roma (Faptele, capitolul 27). Dar, anterior acestei călătorii, apostolul călătorise adeseori pe mare iar naufragiile în timpul navigării de-a lungul coastelor nu erau un lucru neobişnuit. Aşadar, deşi Scripturile nu furnizează detalii referitoare la cele trei naufragii citate la începutul paragrafului, reiese clar că pericolele călătoriilor pe Mediterana nu l-au determinat pe Pavel să-şi anuleze deplasările pe care le făcea pentru a răspîndi vestea bună.

15. a) Ce a vrut Pavel să spună prin cuvintele „o noapte şi o zi le-am petrecut în adînc“? b) Cum l-a ajutat „Dumnezeul oricărei mîngîieri“ pe Pavel în cazul respectiv şi ce încredere trebuie să căpătăm din această relatare?

¹⁵ O noapte şi o zi le-am petrecut în adînc. Bineînţeles, apostolul nu a vrut să spună că a suportat în mod miraculos o perioadă de 24 de ore sub apă. Ca victimă a naufragiului, probabil că el a petrecut ore îndelungate într-o situaţie critică, luptîndu-se să înoate în apele învolburate ale mării sau căznindu-se să se agaţe de bîrnele de lemn sau de sfărîmăturile plutitoare provenite din epava naufragiului. Chiar dacă se afla pe o plută, această experienţă chinuitoare, care nu mai este menţionată altundeva în Scripturi, a necesitat curaj pentru a rezista pînă în clipa cînd apostolul a fost salvat sau ajutat să acosteze la ţărm. Desigur că în necazul său Pavel a strigat după ajutor din partea lui Iehova, iar Dumnezeu l-a scos din nenorocirile care s-au abătut asupra lui (Vezi Psalm 107:23–31). Acelaşi „Dumnezeu al oricărei mîngîieri“ poate răspunde şi la rugăciunile noastre. — Vezi 1 Ioan 5:13–15.

DUMNEZEUL NOSTRU ESTE UN IZVOR NESECAT DE MÎNGÎIERI

16, 17. De ce se poate spune că ajutorul spiritului sfînt al lui Iehova este de nepreţuit atunci cînd suferim „de dragul dreptăţii“?

¹⁶ Din materialul parcurs s-au putut observa cîteva surse de mîngîiere care l-au ajutat pe Pavel să rămînă fidel lui Iehova, în ciuda necazurilor suferite. Aceste surse merită să fie scoase în evidenţă, deoarece ele îi vor ajuta pe actualii martori ai lui Iehova să suporte suferinţele „de dragul dreptăţii“.

¹⁷ Ajutorul spiritului sfînt al lui Iehova este de nepreţuit. Îndeosebi cînd ne aflăm în necazuri, trebuie să ne rugăm pentru a primi ajutorul spiritului sfînt, să ne supunem îndrumării lui şi să producem roadele lui (Luca 11:13; Psalm 143:10; Galateni 5:22, 23). Acţiunea spiritului sfînt al lui Iehova asupra inimilor noastre ne face conştienţi de iubirea lui Iehova faţă de noi, iar această consolatoare asigurare ne va ajuta să suportăm necazul. — Romani 5:3–5; 8:35–39; 2 Tesaloniceni 3:5.

18. În timp ce suferim în calitate de creştini, cum ne poate mîngîia credinţa în preţioasele promisiuni ale lui Dumnezeu?

¹⁸ Credinţa în promisiunile preţioase ale lui Dumnezeu, care sînt consemnate în Scripturi, ne va aduce, de asemenea, mîngîiere (Romani 15:4). Nu uitaţi: „Pentru bucuria care i-a fost pusă înainte [lui Isus Cristos], el a suportat stîlpul de tortură“ (Evrei 12:1, 2). Chiar dacă suferim pînă acolo încît să murim, avem minunata perspectivă a învierii şi a vieţii veşnice în noua ordine a lui Dumnezeu, fie că avem speranţă de viaţă cerească, fie că avem speranţa de viaţă pămîntească (Matei 10:28; Luca 23:43; Ioan 5:28, 29; 17:3; 1 Corinteni 15:53; 2 Petru 3:13). Cît de „trecător şi uşor“ este necazul în comparaţie cu perspectiva eternităţii! — 2 Corinteni 4:16–18.

19. În ce sens ne aduce mîngîiere rugăciunea, atunci cînd sîntem în necazuri?

¹⁹ Pacea inimii şi tăria pe care Dumnezeu ni le dă ca răspuns la rugăciunile noastre sînt de asemenea o mare sursă de mîngîiere cînd ne aflăm în necazuri (Vezi Luca 22:32; Faptele 4:23–31; Iacob 5:16–18). Isus l-a implorat şi l-a rugat din toată inima pe Iehova, „care putea să-l salveze din moarte, (. . .) iar el a fost ascultat favorabil pentru teama să sfîntă“. Într-adevăr, Iehova a trimis un înger care l-a întărit pe Isus în timpul încercării sale (Evrei 5:7; Luca 22:43). Desigur că atunci cînd vedem că Iehova răspunde la rugăciunile noastre exprimate în mijlocul necazurilor, noi simţim mîngîierea lui.

20. Care sînt celelalte aspecte în care Pavel i-a întrecut pe „superapostolii“ din Corint?

²⁰ Dacă în calitate de martori creştini ai lui Iehova ne străduim cu hotărîre să suportăm necazurile fără a face compromis, „Dumnezeul oricărei mîngîieri“ va fi alături de noi, aşa cum a fost alături de apostolul Pavel. Pînă aici am analizat eforturile stăruitoare şi suferinţele lui Pavel. Dar în apărarea sa ca slujitor al lui Cristos, el arată că i-a întrecut pe „superapostolii“ din Corint şi în ceea ce priveşte călătoriile pericolele şi dificultăţile. Ce învăţăminte putem trage din analiza acestor experienţe? Vom vedea.

Ştiţi să răspundeţi la aceste întrebări?

□ În ce sens ştia Pavel că Iehova este „Dumnezeul oricărei mîngîieri“?

□ Cum pot creştinii care au suportat necazuri să-i încurajeze pe fraţii lor de credinţă să rămînă fideli lui Iehova?

□ Ce lucrare era inclusă în „mult mai multe eforturi“ ale apostolului Pavel?

□ Cum putem beneficia de experienţa din închisoare a lui Pavel?

□ Care sînt cîteva modalităţi prin care Iehova Dumnezeu dovedeşte că el este un izvor nesecat de mîngîieri?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Deseori Pavel a fost arestat şi dus la închisoare, aşa cum s-a întîmplat şi în oraşul Filipi, unde fost întemniţat împreună cu Sila.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

În timpul călătoriilor sale de misionar, Pavel a naufragiat de patru ori