Capitolul 5

Libertatea de care se bucură închinătorii lui Iehova

 1, 2. (a) Ce fel de libertate a acordat Dumnezeu primei perechi umane? (b) Să se menţioneze cîteva dintre legile care guvernau activitatea lor.

CÎND Iehova a creat prima pereche umană, aceasta s-a bucurat de o libertate care o depăşeşte cu mult pe aceea de care oamenii se pot bucura astăzi. Adam şi Eva aveau ca locuinţă paradisul. Nici o boală nu le întuneca bucuria vieţii. Moartea nu constituia o ameninţare pentru ei. Dar un factor important pentru a se bucura în continuare de o asemenea libertate era respectul lor faţă de legile lui Dumnezeu.

² Unele dintre aceste legi probabil că nu fuseseră exprimate în cuvinte, dar Adam şi Eva erau în aşa fel creaţi încît respectarea lor era un lucru cu totul natural pentru ei. Astfel, pofta de mîncare le semnala necesitatea de a se hrăni, setea le arăta necesitatea de a bea. Apusul soarelui îi invita spre a înţelege necesitatea odihnei şi a somnului. De asemenea, Iehova le şi vorbise şi le încredinţase o lucrare care era în realitate o lege, deoarece aceasta trebuia să determine conduita lor. Dar ce minunată şi binefăcătoare era această lege! Ea le încredinţa o lucrare care avea să fie absolut satisfăcătoare, permiţîndu-le să-şi utilizeze capacităţile la maximum şi în toate modurile. Ei urmau să dea naştere la copii, să exercite stăpînire asupra vieţii animale de pe pămînt şi să extindă în mod treptat graniţele paradisului pînă cînd acesta avea să acopere întregul glob (Gen. 1:28; 2:15). Dumnezeu nu i-a supraîncărcat cu detalii inutile. El le-a permis o mare libertate de acţiune în luarea de decizii. Ce ar mai putea cere cineva?

 3. Ce anume îl putea ajuta pe Adam să-şi folosească în mod înţelept libertatea de a lua decizii?

³ Bineînţeles că dacă lui Adam i-a fost acordat privilegiul de a lua decizii, acest fapt nu însemna că toate deciziile sale, indiferent care ar fi fost acestea, aveau să ducă la rezultate bune. Libertatea sa de a lua decizii includea în sine răspundere. El putea să înveţe ascultînd de Tatăl său ceresc şi observînd lucrările sale, iar Dumnezeu îi dădea inteligenţa care să-l facă în stare să aplice ceea ce învăţa. Întrucît Adam era creat „după imaginea lui Dumnezeu“, el dispunea de o înclinaţie naturală de a reflecta calităţile divine atunci cînd lua decizii. Desigur că el urma să procedeze întocmai, dacă aprecia cu adevărat ceea ce făcuse Dumnezeu pentru el şi dacă dorea să-i fie plăcut Lui. — Gen. 1:26, 27; compară Ioan 8:29.

 4. (a) Porunca restrictivă dată lui Adam îl deposeda oare pe acesta de libertate? (b) De ce era aceasta o cerinţă potrivită?

⁴ Pentru a-i reaminti omului dependenţa sa de Creatorul şi Dătătorul vieţii, Iehova i-a dat această poruncă: „Din orice pom al grădinii vei putea mînca pe săturate. Dar în ce priveşte pomul cunoştinţei binelui şi răului, să nu mănînci din el, căci în ziua în care vei mînca din el vei muri negreşit“ (Gen. 2:16, 17). Oare această lege îl deposeda pe om de libertate? Fireşte că nu. Adam era liber să asculte sau să nu asculte. Interdicţia care-i era impusă nu-l împovăra. Adam dispunea de hrană din abundenţă, chiar dacă nu trebuia să se atingă de acest pom deosebit. Însă era absolut potrivit ca el să recunoască faptul că pămîntul pe care trăia îi aparţine lui Dumnezeu şi că, în calitatea sa de Creator, Dumnezeu este Conducătorul legitim al creaţiei sale. — Ps. 24:1, 10.

 5. (a) Cum şi-au pierdut Adam şi Eva glorioasa lor libertate? (b) Ce anume i-a luat locul şi cu ce consecinţe pentru noi?

⁵ Dar ce s-a întîmplat? Împins de ambiţie egoistă, un înger a înşelat-o pe Eva. Lăsînd impresia că este o călăuză demnă de încredere, el i-a garantat lucruri care erau contrare voinţei lui Dumnezeu. În loc să asculte de Tatăl său, Adam s-a alăturat Evei în călcarea legii. Luînd în stăpînire ceva ce nu le aparţinea, Adam şi Eva şi-au pierdut glorioasa lor libertate. Stăpînul lor a devenit păcatul şi, aşa cum îi avertizase Dumnezeu, în mod categoric îi aştepta moartea. Drept urmare, ce moştenire lăsau ei urmaşilor lor? Păcatul care se manifestă prin tendinţa înnăscută de a face ce este rău, prin slăbiciunea care-l face pe om să fie susceptibil de îmbolnăvire, prin degenerarea inevitabilă datorată îmbătrînirii — şi moartea. Înclinaţia moştenită de a face răul, agravată de influenţa lui Satan, a produs o societate în care viaţa fiecărui om a devenit nesigură. Ce diferenţă faţă de libertatea pe care Dumnezeu a acordat-o omenirii la început! — Rom. 5:12; Iov 14:1; Apoc. 12:9.

Unde poate fi găsită libertatea

 6. (a) Unde poate fi găsită adevărata libertate? (b) Despre ce fel de libertate a vorbit Isus la Ioan 8:31, 32?

⁶ Avînd în vedere condiţiile actuale, nu este de mirare că oamenii aspiră spre o mai mare libertate decît cea pe care o au. Dar unde poate fi găsită adevărata libertate? Isus a zis: „Dacă rămîneţi în cuvîntul meu, sînteţi într-adevăr discipolii mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:31, 32). Această libertate despre care vorbea el nu este acel tip limitat de libertate după care aspiră oamenii atunci cînd resping un anumit conducător politic sau o anumită formă de guvernare în favoarea alteia. Ceea ce oferea Isus întră chiar în miezul problemelor omenirii, căci el vorbea despre eliberarea de păcat, eliberarea din legăturile de sclavie ale păcatului. (Vezi Ioan 8:24, 34–36.) Astfel dacă o persoană devine un adevărat discipol al lui Isus Cristos, lucrul acesta duce la o schimbare deosebită în viaţa sa, la eliberare.

 7. (a) În ce sens sîntem deci eliberaţi de păcat încă de acum? (b) Ce trebuie să facem pentru a avea această libertate?

⁷ Aceasta nu înseamnă că adevăraţii creştini nu mai resimt astăzi efectele tendinţei înnăscute spre o comportare păcătoasă. Dimpotrivă, ei au de dus o luptă împotriva acestei tendinţe (Rom. 7:21–25). Dar dacă cineva trăieşte cu adevărat în armonie cu învăţăturile lui Isus, el nu va mai fi de acum un sclav mizerabil al păcatului. Păcatul nu va mai fi pentru el asemenea unui rege care dă ordine şi căruia trebuie să i te supui. Un astfel de om nu va mai fi prins în capcana unei vieţi lipsite de sens şi care-i lasă o conştiinţă tulburată, ci se va bucura de o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu, deoarece păcatele sale din trecut sînt iertate pe baza credinţei sale în jertfa lui Cristos. Înclinaţiile păcătoase ar putea încerca să se impună, dar cînd un creştin refuză să acţioneze la îndemnul lor, fiindcă păstrează în minte învăţăturile curate ale lui Cristos, atunci el va dovedi că păcatul nu mai este stăpînul său. — Rom. 6:12–17.

 8. (a) Ce altă libertate ne mai dă adevăratul creştinism? (b) Cum ar trebui să influenţeze aceasta atitudinea noastră faţă de conducătorii lumii?

⁸ În calitate de creştini, noi ne bucurăm de o mare libertate. Noi am fost eliberaţi de efectele învăţăturilor false, de sclavia superstiţiilor şi a păcatului. Măreţele adevăruri cu privire la starea morţilor şi la înviere ne-au eliberat de teama iraţională de o moarte violentă, teamă care îi determină pe oameni să-şi reducă la tăcere conştiinţa. Cunoaşterea faptului că guvernările omeneşti imperfecte vor fi înlocuite prin Regatul drept al lui Dumnezeu, ne eliberează de deznădejde. Dar o asemenea libertate nu justifică desconsiderarea legilor sau lipsa de respect faţă de funcţionarii de stat, sub pretextul că acest sistem vechi va trece în curînd. — 1 Pet. 2:16, 17; Tit 3:1, 2.

 9. (a) Cum ne ajută Iehova, în mod iubitor, să ne bucurăm de cea mai mare măsură de libertate posibilă acum pentru oameni? (b) Cum putem dovedi, cînd luăm decizii, că am înţeles limpede la ce a dus atitudinea lui Adam care a abuzat de libertatea sa?

⁹ Iehova nu a intenţionat să ne lase să stabilim noi înşine, pe baza experienţei noastre, care anume ar fi cea mai bună cale de viaţă. El ştie cum sîntem făcuţi, ce ne poate aduce o adevărată mulţumire şi sentimentul demnităţii personale, precum şi ce ne poate procura cele mai durabile binefaceri. De vreme ce el este acela care a fixat momentul realizării scopurilor sale, tot el ştie cel mai bine care sînt activităţile cărora ar trebui să ne dedicăm. El nu pierde din vedere nici gîndurile şi nici comportările care pot degrada pe cineva sau pot strica relaţiile sale cu ceilalţi, ba chiar îl pot deposeda de binecuvîntările pe care le va aduce Regatul său. El ne informează în mod iubitor despre toate aceste lucruri prin Biblie şi prin intermediul organizaţiei sale vizibile. (Gal. 5:19–23; Mar. 13:10; compară 1 Timotei 1:12, 13.) Apoi nu ne rămîne decît să ne folosim de voinţa liberă pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, pentru a decide care va fi modul nostru de comportare. Dacă ne-am întipărit în inimă cele spuse de Biblie despre felul cum a pierdut Adam libertatea dată omenirii la început, atunci vom lua hotărîri într-un mod înţelept. Noi vom dovedi că obiectivul nostru principal în viaţă îl constituie o bună relaţie cu Iehova.

Dorind un alt fel de libertate

10. Ce fel de libertate s-au străduit să obţină unii care pretind că sînt creştini?

¹⁰ Uneori unii tineri care au fost crescuţi de părinţi Martori ai lui Iehova, precum şi alţi Martori care nu sînt chiar tineri, ajung să simtă că ei ar dori un alt fel de libertate. S-ar putea ca lumea să le apară plină de farmec şi cu cît se gîndesc mai mult la aceasta, cu atît mai puternică devine dorinţa lor de a face ceea ce face lumea. Probabil că ei nu-şi fac planuri să se drogheze sau să bea prea mult sau să comită fornicaţie. Dar încep să-şi petreacă timpul, după orele de şcoală sau de muncă, în anturaje lumeşti. Bineînţeles că ei doresc să fie acceptaţi de către noii lor prieteni şi astfel încep să imite modul lor de vorbire şi de comportare. — 3 Ioan 11.

11. De unde poate veni uneori tentaţia de a căuta un alt fel de libertate?

¹¹ Cîteodată tentaţia de a se antrena într-o comportare lumească provine de la o altă persoană, care pretinde că serveşte lui Iehova. Exact aşa s-au întîmplat lucrurile în Eden, cînd Satan a reuşit s-o ademenească pe Eva şi cînd Eva l-a îndemnat pe Adam să i se alăture. Acelaşi lucru s-a petrecut şi printre primii creştini şi acelaşi lucru se petrece şi în zilele noastre. Astfel de persoane iubesc ceea ce excită simţurile şi caută cu ardoare lucrurile care produc o plăcere intensă. Ei îi îndeamnă şi pe alţii „să se distreze puţin“. „În timp ce vă promit libertatea, ei înşişi sînt sclavi ai descompunerii.“ — 2 Pet. 2:18, 19.

12. (a) Care sînt tristele rezultate ale comportării lumeşti? (b) Dacă cei care se angajează într-o asemenea conduită ştiu urmările ei, de ce insistă să acţioneze în acest fel?

¹² Rodul unor asemenea comportări nu este plăcut. Relaţiile sexuale nelegitime produc tulburări sufleteşti, dacă nu duc cumva chiar la boli, sarcini nedorite, şi poate chiar la ruinarea unei familii (Prov. 6:32–35; 1 Cor. 6:18; 1 Tes. 4:3–8). Folosirea drogurilor poate face ca cineva să devină irascibil, poate cauza tulburări de vorbire, de vedere sau de respiraţie, poate produce ameţeli, halucinaţii şi chiar moartea. (Compară Proverbe 23:29–35.) Cel care se dedă la folosirea drogurilor poate ajunge toxicoman, ceea ce poate să ducă la crimă în scopul satisfacerii viciului. Cei care se lasă antrenaţi în asemenea comportări ştiu de obicei unde pot duce ele, dar setea lor de senzaţii tari şi de plăceri senzuale îi face să refuze să se gîndească la consecinţe. Ei îşi spun că aceasta este libertatea, dar vor descoperi cînd va fi prea tîrziu că de fapt ei sînt sclavi ai păcatului. Şi ce stăpîn crud este păcatul! Oricine va reflecta încă de pe acum la toate acestea, poate fi ajutat să evite asemenea experienţe. — Gal. 6:7, 8.

Unde încep problemele?

13. (a) Cum sînt stîrnite uneori dorinţele care provoacă probleme? (b) Al cui punct de vedere trebuie să-l cunoaştem pentru a şti ce sînt „asocierile rele“? (c) Răspunzînd la întrebările din ultima parte a acestui paragraf, să se sublinieze care este punctul de vedere al lui Iehova? Să se trateze fiecare întrebare în parte.

¹³ Să ne oprim şi să reflectăm puţin asupra originii acestor probleme. Biblia explică: „Fiecare este încercat cînd se lasă antrenat şi sedus de propria sa dorinţă. Apoi dorinţa, cînd a devenit fecundă, dă naştere păcatului; la rîndul său păcatul, cînd a fost înfăptuit, generează moartea“ (Iac. 1:14, 15). Dar cum sînt stîrnite asemenea dorinţe? Prin ceea ce pătrunde în mintea noastră, iar aceasta are loc deseori ca urmare a asocierii cu persoane care nu respectă principiile Bibliei. Bineînţeles că noi ştim cu toţii că trebuie să evităm „asocierile rele“. Dar întrebarea este „care asocieri sînt rele“? Cum anume priveşte Iehova această problemă? Meditînd asupra întrebărilor care urmează şi asupra textelor scripturale respective, vom fi ajutaţi să ajungem la nişte concluzii corecte.

Faptul că unii oameni par a fi onorabili, înseamnă oare că vor constitui un bun anturaj? (Compară Geneza 34:1, 2, 18, 19.)

Ne permit oare cuvintele sau glumele ce ni le adresează să conchidem că societatea lor este potrivită? (Ef. 5:3, 4).

Am putea avea motive de îngrijorare dacă vedem că aceştia nu au aceeaşi credinţă ca noi cu privire la scopul lui Dumnezeu? (Compară 1 Corinteni 15:12, 32, 33.)

Ce va simţi Iehova dacă noi alegem societatea unor oameni care nu-l iubesc pe el? (Compară 2 Cronici 19:1, 2.)

Chiar dacă lucrăm sau mergem la şcoală împreună cu cei care nu au credinţă, cum putem demonstra că nu ne asociem lor? (1 Pet. 4:3, 4).

Televizorul, ziarele, revistele sau cărţile, constituie şi acestea — aşa-zicînd — o modalitate de a ne afla în compania altora. Ce fel de spectacole sau lectură este bine să evităm astăzi? (Prov. 3:31; Is. 8:19; Ef. 4:17–19).

Ce fel de persoane ne dovedim noi a fi înaintea lui Iehova prin felul cum ne alegem anturajul? (Ps. 26:1, 4, 5; 97:10).

14. Ce libertate măreaţă stă înaintea acelora care cu credinţă aplică încă de pe acum sfaturile Cuvîntului lui Dumnezeu?

¹⁴ Noul sistem al lui Dumnezeu este chiar în faţa noastră. Prin intermediul Regatului său omenirea va fi eliberată de influenţa tiranică a lui Satan şi a întregului său sistem rău de lucruri. Treptat vor fi înlăturate din omenire toate efectele păcatului. În faţa oamenilor va sta viaţa eternă în paradis. Întreaga creaţie se va bucura în cele din urmă de libertatea care este în armonie cu „spiritul lui Iehova“ (2 Cor. 3:17). Ar fi oare înţelept din partea cuiva să rişte pierderea tuturor acestor lucruri din pricină că ar trata cu uşurinţă acum sfaturile din Cuvîntul lui Dumnezeu? Prin felul în care ne folosim în prezent de libertatea noastră creştină, fie ca noi să demonstrăm în mod evident că ceea ce dorim cu adevărat este „libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.“ — Rom. 8:21.

Recapitulare

● De ce fel de libertate s-a bucurat prima pereche umană? Cum se deosebeşte aceasta de libertatea pe care o cunoaşte lumea în prezent?

● În contrast cu lumea, de ce libertate se bucură adevăraţii creştini? Cum este posibil acest lucru?

● Care este preţul pe care-l plătesc aceia care caută felul de libertate pe care-l cunoaşte lumea?

● De ce este atît de important să evităm „asocierile rele“? Spre deosebire de Adam, ale cui decizii le acceptăm noi cu privire la ce este rău?