Potrivit Bibliei

Îmbrăcămintea şi aspectul exterior — Contează ele în faţa lui Dumnezeu?

„Aşa cum indexul unei cărţi dezvăluie conţinutul ei, . . . tot aşa şi aspectul exterior şi hainele, fie la bărbaţi, fie la femei, ne oferă un indiciu despre spirit.“ — Philip Massinger, dramaturg englez.

ÎN SECOLUL al III-lea, Titus Clemens, scriitor ecleziastic, a întocmit o lungă listă de reguli privitoare la îmbrăcăminte şi la aspectul exterior. Erau interzise podoabele şi ţesăturile de lux sau cele colorate. Femeile nu aveau voie să-şi vopsească părul şi nici să-şi „ungă faţa, folosind cu şiretenie vreo metodă de a ademeni pe cineva“, adică „să se machieze“. Bărbaţilor li se poruncea să-şi radă părul de pe cap, deoarece „capul ras . . . era o dovadă că bărbatul respectiv era serios“, însă părul de pe bărbie nu trebuia ras, întrucât „îi dădea feţei demnitate şi autoritate părintească“.a

Câteva secole mai târziu, conducătorul protestant Jean Calvin a dat unele legi în care se menţiona în mod concret culoarea şi genul de haine pe care le puteau purta continuatorii săi. Nu se acceptau bijuterii şi dantele, iar o femeie putea fi închisă pentru că îşi aranjase părul „în cel mai imoral mod posibil“.

Asemenea concepţii exagerate, adoptate de-a lungul anilor de unii conducători religioşi, i-au făcut pe mulţi oameni sinceri să-şi pună următoarele întrebări: Contează într-adevăr în faţa lui Dumnezeu cum mă îmbrac? Dezaprobă el anumite stiluri de îmbrăcăminte sau machiajul? Ce spune Biblia în acest sens?

O chestiune personală

Este demn de reţinut ceea ce le-a spus Isus discipolilor săi, cuvinte consemnate în Ioan 8:31, 32: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, . . . veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“. Da, adevărurile predate de Isus aveau scopul de a-i elibera pe oameni de poverile opresive create de tradiţie şi de învăţăturile false. Aceste adevăruri erau menite să-i învioreze pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ (Matei 11:28). Nici Isus, nici Tatăl său, Iehova Dumnezeu, nu au dorit niciodată să ţină sub control viaţa oamenilor în aşa fel încât aceştia să nu mai poată lua iniţiativa şi să nu poată avea o părere proprie în ce priveşte chestiunile personale. Iehova doreşte ca oamenii să devină persoane mature, care, „prin întrebuinţare, şi-au exersat facultăţile de percepţie, pentru a discerne atât binele, cât şi răul“. — Evrei 5:14, NW.

Prin urmare, Biblia nu furnizează alte legi amănunţite cu privire la îmbrăcăminte şi la aspectul exterior sau la folosirea produselor cosmetice în afară de cerinţele concrete privitoare la îmbrăcăminte impuse evreilor prin Legea mozaică, cerinţe care fuseseră date cu scopul de a-i ajuta să rămână separaţi de naţiunile din jur şi de influenţa lor imorală (Numeri 15:38–41; Deuteronomul 22:5). În ce-i priveşte pe creştini, îmbrăcămintea şi aspectul exterior sunt, în esenţă, o chestiune de gust.

Acest lucru însă nu lasă să se înţeleagă că lui Dumnezeu îi este indiferent ceea ce purtăm sau că „merge orice“. Dimpotrivă, Biblia conţine principii rezonabile care reflectă punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la îmbrăcăminte şi la aspectul exterior.

„Cu modestie şi bun simţ“

Apostolul Pavel a scris că femeile creştine trebuie să „se gătească, având o îmbrăcăminte cuviincioasă, cu modestie şi bun simţ, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu îmbrăcăminte scumpă“. În mod asemănător, Petru avertizează cu privire la „împletirea părului şi . . . purtarea de podoabe de aur“. — 1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3.

Înseamnă oare că Petru şi Pavel vor să spună că femeile şi bărbaţii creştini nu trebuie să-şi îmbunătăţească aspectul exterior? Nicidecum! De fapt, Biblia menţionează bărbaţi şi femei fidele care au purtat bijuterii sau au folosit uleiuri cosmetice şi parfumuri. Înainte de a se prezenta în faţa regelui Ahaşveroş, Estera a urmat un tratament complet de înfrumuseţare, apelând, printre altele, la uleiuri parfumate şi la masaj. Iar Iosif era îmbrăcat cu haine din olandă fină şi purta la gât un lanţ de aur. — Geneza 41:42; Exodul 32:2, 3; Estera 2:7, 12, 15.

Expresia „bun simţ“ folosită de Pavel ne ajută să înţelegem avertismentul dat. Cuvântul grecesc original semnifică a fi echilibrat şi stăpân pe sine. Acest lucru presupune ca o persoană să fie serioasă, neatrăgând atenţia asupra ei în mod nepotrivit. Alte traduceri ale Bibliei redau acest cuvânt prin „discret“, „raţional“, „rafinat“ sau „dovedind autocontrol“. Această calitate este o cerinţă importantă pentru bătrânii creştini. — 1 Timotei 3:2.

Prin urmare, când ne spun că îmbrăcămintea şi aspectul nostru exterior trebuie să fie modeste şi bine aranjate, Scripturile ne încurajează să evităm orice stil extremist care i-ar ofensa pe alţii şi ar aduce reproş asupra reputaţiei noastre şi a congregaţiei noastre creştine. În loc să atragă atenţia asupra înfăţişării lor prin intermediul podoabelor fizice, cei care declară că îl venerează pe Dumnezeu trebuie să manifeste o judecată sănătoasă şi să pună accentul pe „omul ascuns al inimii, în frumuseţea nepieritoare a unui duh blând şi liniştit“. Acesta „este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu“, concluzionează Petru. — 1 Petru 3:4.

Creştinii sunt „o privelişte pentru lume“. Ei trebuie să fie atenţi la impresia pe care le-o fac altora, mai ales dacă ne gândim la misiunea pe care o au, şi anume de a predica vestea bună (1 Corinteni 4:9; Matei 24:14). Aşadar, ei nu vor permite nici unui lucru, nici chiar aspectului exterior, să le distragă atenţia celorlalţi de la acest mesaj vital. — 2 Corinteni 4:2.

În timp ce stilurile variază mult de la un loc la altul, Biblia oferă principii rezonabile, clare, care îl ajută pe fiecare în parte să ia decizii înţelepte. Atât timp cât oamenii respectă aceste principii, Dumnezeu, în mărinimia şi iubirea sa, le permite tuturor să-şi exprime gusturile atunci când aleg cum să se îmbrace şi să se aranjeze.

[Notă de subsol]