„Aceasta să vă servească drept aducere-aminte“

 1, 2. Ce sărbătoare ar trebui să fie de un interes deosebit pentru toţi creştinii şi de ce?

CÂND vă gândiţi la aniversări, ce vă vine prima oară în minte? „Aniversarea căsătoriei“, ar putea spune o persoană căsătorită. Alţii s-ar putea gândi la o dată din istorie sărbătorită de mulţi oameni, cum ar fi ziua în care ţara lor şi-a câştigat independenţa. Dar ştiaţi că există o sărbătoare naţională care se ţine de peste 3 500 de ani?

² Este vorba despre Paşte. Cu această ocazie se sărbătoreşte eliberarea israeliţilor din sclavia egipteană. Paştele ar trebui să fie important şi pentru tine. De ce? Deoarece are legătură cu unele aspecte semnificative ale vieţii tale. Poate te gândeşti: „Paştele este o sărbătoare evreiască, dar eu sunt creştin. De ce ar trebui să mă intereseze această sărbătoare?“. Putem găsi răspunsul în următoarele cuvinte profunde: „Cristos, paştele nostru, a fost jertfit“ (1 Cor. 5:7). Pentru a înţelege acest adevăr, este necesar să cunoaştem mai multe despre Paştele evreiesc şi să privim această sărbătoare în lumina unei porunci date tuturor creştinilor.

 3, 4. Ce s-a întâmplat înainte de primul Paşte?

³ Sute de milioane de oameni de pe tot pământul care nu sunt evrei ştiu câte ceva despre ce s-a întâmplat înaintea primului Paşte. Poate că au citit relatarea din cartea biblică Exodul, au auzit-o de la cineva sau au văzut un film bazat pe această relatare.

⁴ Israeliţii erau de mulţi ani sclavi în Egipt. Când Iehova i-a trimis pe Moise şi pe fratele său, Aaron, la faraon ca să-i ceară să-i elibereze poporul, arogantul conducător al Egiptului n-a vrut să-i lase pe israeliţi să plece. De aceea, Iehova a lovit ţara cu zece plăgi devastatoare. În cele din urmă, când Dumnezeu a trimis a zecea plagă, moartea întâilor născuţi ai egiptenilor, faraonul a hotărât să-i lase pe israeliţi să plece (Ex. 1:11; 3:9, 10; 5:1, 2; 11:1, 5).

 5. Ce pregătiri au trebuit să facă israeliţii înainte de a fi eliberaţi? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁵ Dar ce au trebuit să facă israeliţii înainte de a fi eliberaţi? Era în perioada echinocţiului de primăvară din 1513 î.e.n., în luna evreiască abib, numită mai târziu nisan.a Dumnezeu a spus că, în a zecea zi a acelei luni, israeliţii trebuiau să înceapă să se pregătească pentru un eveniment care urma să aibă loc în 14 nisan. Această zi a început la apusul soarelui, deoarece evreii măsurau ziua de la apus la apus. În 14 nisan, fiecare familie trebuia să înjunghie un miel (sau un ied) şi să stropească cu sângele lui uşorii şi partea de sus a uşii (Ex. 12:3–7, 22, 23). Familia trebuia să mănânce miel fript cu pâine nedospită şi ierburi amare. Îngerul lui Dumnezeu urma să treacă pe deasupra ţării şi să-i omoare pe întâii născuţi ai egiptenilor. Însă israeliţii ascultători aveau să fie ocrotiţi, iar după aceea urmau să fie eliberaţi (Ex. 12:8–13, 29–32).

 6. De ce trebuiau israeliţii să ţină Paştele în fiecare an?

⁶ După ce au fost eliberaţi din Egipt, israeliţii trebuiau să-şi amintească în fiecare an de eliberarea lor. Dumnezeu le-a spus: „Ziua aceasta să vă servească drept aducere-aminte şi s-o ţineţi ca sărbătoare  pentru Iehova în toate generaţiile voastre. Să o sărbătoriţi. Aceasta este o lege pe timp indefinit“. Celebrarea din a 14-a zi a lunii trebuia să fie urmată de o sărbătoare de şapte zile. Deşi Paştele propriu-zis se ţinea în 14 nisan, denumirea Paşte putea fi aplicată tuturor celor opt zile de sărbătoare (Ex. 12:14–17; Luca 22:1; Ioan 18:28; 19:14). Paştele a fost una dintre sărbătorile, sau „aniversările“, pe care evreii trebuiau să le celebreze în fiecare an (2 Cron. 8:13, The Bible in Living English).

 7. Ce sărbătoare a instituit Isus la ultimul Paşte pe care l-a ţinut cu apostolii săi?

⁷ Întrucât erau iudei şi respectau Legea mozaică, Isus şi apostolii săi au sărbătorit Paştele (Mat. 26:17–19). Ultima dată când au făcut acest lucru, Isus a instituit o nouă sărbătoare pe care continuatorii săi aveau s-o ţină în fiecare an: Cina Domnului. Dar în ce zi trebuiau ei să ţină această sărbătoare?

 8. Ce întrebare şi-ar putea pune cineva în legătură cu Paştele şi cu Cina Domnului?

⁸ Întrucât Isus a instituit Cina Domnului imediat după Paşte, această nouă sărbătoare avea să se ţină în aceeaşi zi în care se celebra Paştele. Însă unii au observat că Paştele evreiesc nu se ţine întotdeauna exact în aceeaşi zi în care comemorăm moartea lui Cristos. Cum se explică această neconcordanţă? În parte, răspunsul are legătură cu o poruncă pe care le-a dat-o Dumnezeu israeliţilor. După ce a spus că ‘toată congregaţia lui Israel trebuia să înjunghie’ mielul, Moise a specificat în ce moment din ziua de 14 nisan trebuiau ei să facă aceasta. (Citeşte Exodul 12:5, 6.)

 9. Potrivit cu Exodul 12:6, când trebuia înjunghiat mielul pascal? (Vezi şi chenarul „În care parte a zilei?“.)

⁹ Într-o lucrare ebraică se arată că, potrivit cu Exodul 12:6, mielul trebuia înjunghiat „între cele două seri“ (The Pentateuch and Haftorahs). Unele traduceri ale Bibliei folosesc exact această expresie. Altele, inclusiv versiunea ebraică Tanakh, folosesc expresia „în amurg“, iar altele, „la lăsarea serii“ sau „pe la asfinţit“. Aşadar, mielul trebuia înjunghiat după apusul soarelui, dar cât era încă lumină, la începutul zilei de 14 nisan.

10. Când consideră unii că era înjunghiat mielul pascal, dar ce problemă ridică această explicaţie?

¹⁰ Mai târziu, unii iudei au considerat că era nevoie de ore întregi ca să fie înjunghiaţi toţi mieii care erau aduşi la templu. De aceea, ei au crezut că expresia „între cele două seri“ din Exodul 12:6 se referea la sfârşitul zilei de 14 nisan, din momentul în care soarele începea să coboare (după-amiaza) până la asfinţitul propriu-zis (seara). Dar, dacă mieii trebuiau înjunghiaţi la sfârşitul zilei de 14 nisan, când urma să fie consumată cina pascală? Potrivit profesorului Jonathan Klawans, specialist în iudaismul antic, mielul era înjunghiat în 14 nisan, însă cina pascală avea loc, de fapt, în 15 nisan. Totuşi, el recunoaşte că acest lucru nu este specificat în cartea biblică Exodul. El a mai spus că scrierile rabinice nu arată cum era celebrat Paştele înainte de distrugerea templului din anul 70 e.n.

11. a) Ce s-a întâmplat cu Isus în ziua de Paşte din anul 33 e.n.? b) De ce a fost numită ziua de 15 nisan a anului 33 e.n. „o zi mare“ de sabat? (Vezi nota de subsol.)

¹¹ Avem deci toate motivele să ne întrebăm: Când a avut loc cina pascală din anul 33 e.n.? În 13 nisan, când se apropia ziua în care „trebuia jertfit animalul pascal“, Cristos le-a spus lui Petru şi lui Ioan: „Duceţi-vă şi pregătiţi-ne paştele ca să mâncăm“ (Luca 22:7, 8). „În cele din urmă, . . . a sosit ora“ cinei pascale, după apusul soarelui din ziua de 14 nisan, care a fost joi seara. Isus a luat cina împreună cu apostolii săi, apoi a instituit Cina Domnului (Luca 22:14, 15). În noaptea aceea a fost arestat şi judecat. Isus a fost ţintuit pe stâlp în jurul prânzului zilei de 14 nisan şi în acea după-amiază a murit (Ioan 19:14). Astfel, „Cristos, paştele nostru, a fost jertfit“ în aceeaşi zi în care a fost înjunghiat mielul pascal (1 Cor. 5:7; 11:23; Mat. 26:2). Isus a fost înmormântat înainte să înceapă ziua următoare, 15 nisan (Lev. 23:5–7; Luca 23:54).b

12, 13. În ce fel era Paştele o sărbătoare din care şi copiii puteau să înveţe?

¹² Cu ocazia primului Paşte ţinut în Egipt, Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor să ţină Paştele în fiecare an, „pe timp indefinit“. Întrucât şi copiii luau parte la această sărbătoare, ei aveau să le pună părinţilor întrebări cu privire la semnificaţia ei (Deut. 6:20–23). (Citeşte Exodul 12:24–27.) De aceea, Paştele urma să fie o „aducere-aminte“, sau o comemorare, din care şi copiii puteau învăţa (Ex. 12:14).

¹³ De la o generaţie la alta, israeliţii le transmiteau copiilor lor adevăruri importante în legătură cu Paştele. Unul dintre ele era că Iehova îşi poate ocroti închinătorii. Copiii învăţau că el nu este o zeitate abstractă, ci este un Dumnezeu viu şi adevărat, care le poartă de grijă slujitorilor săi şi acţionează în folosul lor. Iehova a dovedit acest lucru când i-a păstrat în viaţă pe întâii născuţi ai israeliţilor în timpul celei de-a zecea plăgi din Egipt.

14. Ce pot să-i înveţe părinţii creştini pe copiii lor din relatarea despre Paşte?

¹⁴ Părinţii creştini nu sunt obligaţi să le vorbească în fiecare an copiilor lor despre semnificaţia Paştelui. Totuşi, îi învăţaţi pe copiii voştri acelaşi adevăr important, şi anume că Dumnezeu îşi ocroteşte slujitorii? Le transmiteţi convingerea voastră fermă că Dumnezeu ne ocroteşte şi în prezent? (Ps. 27:11; Is. 12:2) Îi învăţaţi acest adevăr purtând cu ei conversaţii plăcute, în loc să le ţineţi predici? Eforturile voastre îi vor ajuta pe membrii familiei să se încreadă şi mai mult în Iehova.

15, 16. Ce putem învăţa despre Iehova din relatările despre Paşte şi despre exodul israeliţilor?

¹⁵ Din relatarea despre Paşte mai învăţăm că Iehova poate nu doar să-şi ocrotească slujitorii, ci şi să-i elibereze. Să ne gândim la eliberarea israeliţilor din Egipt. Ei au fost conduşi spre Marea Roşie de un stâlp de nor ziua şi de un stâlp de foc noaptea. Apoi, Iehova a despărţit marea, iar ei „au mers prin mijlocul mării, pe pământ uscat, în timp ce apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor“. După ce au ajuns cu bine pe malul celălalt, israeliţii au văzut cum zidurile de apă s-au prăbuşit peste armata egipteană. Apoi, ei l-au lăudat pe Iehova pentru că îi eliberase. Ei au cântat: „Să-i cânt lui Iehova . . . A aruncat în mare pe cal şi pe călăreţ. Forţa şi puterea mea este Iah, căci el este salvarea mea“ (Ex. 13:14, 21, 22; 15:1, 2; Ps. 136:11–15).

¹⁶ Dacă sunteţi părinţi, îi ajutaţi pe copiii voştri să se încreadă în Iehova şi să-l considere Eliberatorul slujitorilor săi? Observă ei această încredere la voi, în conversaţiile şi în deciziile voastre? La închinarea în familie aţi putea analiza relatările din Exodul 12—15, Faptele 7:30–36 sau Daniel 3:16–18, 26–28 şi aţi putea scoate în evidenţă modul în care Iehova şi-a eliberat slujitorii. Toţi, tineri şi vârstnici deopotrivă, trebuie să avem încredere că, aşa cum şi-a eliberat slujitorii în trecut, Iehova ne va elibera şi pe noi în viitor. (Citeşte 1 Tesaloniceni 1:9, 10.)

17, 18. De ce este sângele lui Isus mai preţios decât sângele mielului pascal?

¹⁷ Creştinii adevăraţi nu ţin Paştele evreiesc. Această sărbătoare era prevăzută în Legea mozaică, iar noi nu ne aflăm sub autoritatea acestei Legi (Rom. 10:4; Col. 2:13–16). Noi ţinem o altă sărbătoare: Comemorarea morţii Fiului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, putem învăţa multe din modul în care era sărbătorit Paştele.

¹⁸ Sângele de miel cu care israeliţii au stropit uşorii şi partea de sus a uşii a fost mijlocul prin care întâii lor născuţi au fost salvaţi. În prezent, noi nu-i aducem lui Dumnezeu jertfe de animale nici în ziua de Paşte, nici în altă zi. Există însă o jertfă mai bună prin care oamenii pot fi salvaţi şi pot trăi pentru totdeauna. Apostolul Pavel a scris despre „congregaţia întâilor născuţi care au fost înscrişi în ceruri“. Mijlocul prin care aceşti creştini unşi pot trăi veşnic în cer este „sângele stropirii“, sângele lui Isus (Evr. 12:23, 24). Creştinii care speră să trăiască veşnic pe pământ depind de acelaşi sânge pentru a fi salvaţi. Toţi trebuie să păstrăm în minte următoarea asigurare: „Prin el avem eliberarea prin răscumpărare, datorită sângelui său, da, iertarea greşelilor noastre, după bogăţia bunătăţii sale nemeritate“ (Ef. 1:7).

19. Cum ne poate întări încrederea în profeţiile Bibliei modul în care a murit Isus?

¹⁹ Când înjunghiau mielul pascal, israeliţii nu trebuiau să-i zdrobească niciun os (Ex. 12:46; Num. 9:11, 12). Ce putem spune despre „Mielul lui Dumnezeu“, care şi-a dat viaţa ca răscumpărare? (Ioan 1:29) El a fost ţintuit pe stâlp între doi tâlhari. Iudeii l-au rugat pe Pilat să le ordone soldaţilor să le zdrobească oasele lui Isus şi celor doi tâlhari, pentru ca aceştia să moară mai repede. Astfel, trupurile lor puteau fi luate de pe stâlpul de tortură înainte de 15 nisan, care era un sabat dublu. Soldaţii le-au zdrobit picioarele celor doi tâlhari, „dar, când au venit la Isus, nu i-au mai zdrobit picioarele, fiindcă au văzut că era deja mort“ (Ioan 19:31–34). La fel ca în cazul mielului pascal, oasele lui Isus nu au fost zdrobite. Astfel, mielul pascal a fost „o umbră“ a ceea ce avea să vină în 14 nisan 33 e.n. (Evr. 10:1). În plus, ceea ce s-a întâmplat cu Isus a împlinit cuvintele din Psalmul 34:20. Acest lucru ar trebui să ne întărească încrederea în profeţiile Bibliei.

20. Ce deosebire importantă există între Paşte şi Cina Domnului?

²⁰ Există însă unele deosebiri între modul în care evreii sărbătoreau Paştele şi modul în care discipolii lui Isus trebuie să ţină Cina Domnului. De exemplu, israeliţii trebuiau să mănânce carnea mielului, dar nu trebuiau să-i bea sângele. Însă Isus le-a spus discipolilor săi că aceia care aveau să domnească în „regatul lui Dumnezeu“ trebuie să se împărtăşească din pâine şi din vin, care simbolizează carnea şi sângele său. Vom afla mai multe despre Comemorarea morţii lui Cristos în articolul următor (Mar. 14:22–25).

21. De ce este bine să ştim mai multe despre Paşte?

²¹ Cu siguranţă, Paştele a fost o sărbătoare importantă în istoria poporului evreu, din care putem învăţa multe lucruri. Aşadar, chiar dacă Paştele trebuia să fie o „aducere-aminte“ pentru evrei, nu pentru creştini, noi dorim să ştim mai multe despre această sărbătoare şi să păstrăm viu în minte adevărurile importante care au legătură cu ea, deoarece „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“ (2 Tim. 3:16).