Să ne amintim, de asemenea, că Isus a iniţiat această celebrare, apoi a murit pe 14 Nisan, conform calendarului ebraic.a Aceasta era ziua Paştelui — o sărbătoare care le amintea evreilor de marea lor eliberare din Egipt din secolul al XVI-lea î.e.n. Atunci, jertfirea mielului a avut drept rezultat salvarea evreilor întâi-născuţi, pe când toţi întâii-născuţi ai Egiptului au fost omorâţi de îngerul lui Iehova. — Exodul 12:21, 24–27.

Cum ne ajută aceasta să înţelegem lucrurile? Apostolul creştin Pavel a scris: „Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit“ (1 Corinteni 5:7). Moartea lui Isus a fost o jertfă de Paşte superioară care a dat omenirii prilejul de a obţine o salvare mult mai mare. Aşadar, pentru creştini, Comemorarea morţii lui Cristos a luat locul Paştelui evreiesc. — Ioan 3:16.

Paştele era o celebrare anuală. În mod logic deci, aşa este şi Comemorarea. Paştele — ziua în care a murit Isus — cădea întotdeauna în a 14-a zi a lunii ebraice Nisan. Prin urmare, moartea lui Cristos trebuie comemorată o dată pe an, în ziua care corespunde calendaristic cu 14 Nisan. În 1994, această zi cade sâmbătă, 26 martie, după apusul soarelui. De ce însă bisericile creştinătăţii nu au făcut din această zi o sărbătoare specială? Pentru a afla răspunsul, să aruncăm o privire asupra istoriei.