-
„Timpul care mai rămîne s-a scurtat“Turnul de veghe – 1985 | 1 iulie
-
-
Să trăim în armonie cu sfaturile Bibliei.
13. Cum trebuie să înţelegem declaraţia lui Pavel că ‘aceia care au soţie să fie ca şi cum nu ar avea’?
13 Avînd în vedere că timpul care a mai rămas s-a scurtat vizibil şi că sfîrşitul este aproape, poporul lui Iehova trebuie să trăiască în armonie cu sfaturile Bibliei, dintre care fac parte şi cuvintele apostolului Pavel de la 1 Corinteni 7:29–31. Imediat după ce spune că „timpul care mai rămîne s-a scurtat“, el adaugă: „De aici înainte cei care au soţie să fie ca şi cum nu ar avea.“ Prin aceasta apostolul nu vrea să spună că un soţ creştin trebuie să-şi neglijeze soţia. Nu, ci în timp ce un bărbat se îngrijeşte cu conştiinciozitate de îndeplinirea responsabilităţilor sale conjugale, el ar trebui să acorde întîiul loc în inima şi în mintea sa relaţiei sale cu Dumnezeu, căutînd să facă astfel încît şi căsnicia lui să contribuie la aceasta.
-
-
„Timpul care mai rămîne s-a scurtat“Turnul de veghe – 1985 | 1 iulie
-
-
15. De ce ar fi culmea nebuniei pentru un creştin să ajungă să fie absorbit de probleme personale cum sînt posesiunile materiale şi alte lucruri de felul acesta?
15 În 1 Corinteni 7:31 Pavel a spus: „Cei care se folosesc de lume (să fie) ca aceia care nu se folosesc de ea din plin.“ Pentru că oamenilor din lume le lipseşte o speranţă întemeiată pe Biblie, ei sînt copleşiţi de gînduri privitoare la nevoile lor zilnice şi la satisfacerea ambiţiilor lor. Adeseori ei caută să-i impresioneze pe alţii prin intermediul posesiunilor lor materiale. Dar aşa cum limpede a arătat apostolul Ioan, „etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“ este o manifestare a „tot ce este în lume“, care „nu provine de la Tatăl, ci provine din lume.“ Iar Ioan ne asigură că „lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cel care înfăptuieşte voinţă lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:16, 17). Prin urmare, ar fi culmea nebuniei din partea unui creştin care are în faţă perspectiva unui viitor etern, să ajungă să fie atît de absorbit de problemele personale încît să nu-i rămînă timp pentru interesele Regatului! (Matei 6:25–32; vezi şi Filipeni 2:19–22; 2 Timotei 4:10). Chiar dacă nu este nepotrivit să ne bucurăm de bunuri materiale folositoare şi chiar de unele plăceri sănătoase, noi nu trebuie să permitem niciodată ca aceste lucruri să devină preocuparea centrală a vieţii noastre. — Luca 12:15.
16. Ce atitudine şi ce obiective au adeseori oamenii lumeşti, dar ce ar trebui să fie de primă importanţă pentru servitorii lui Iehova?
16 Nu este un lucru neobişnuit pentru oamenii lumeşti sau pentru aceia cărora le lipseşte adevărata spiritualitate să se plîngă de soarta lor. (Vezi Iuda 16.) Dacă sînt bolnavi, îi auzi întotdeauna tînguindu-se că nu se simt bine. Tot la fel, cei săraci se tînguiesc probabil pentru că nu sînt bogaţi. Astfel, asemenea lucruri ca o bună sănătate sau o mare bogăţie pot deveni obiective distrugătoare în viaţa lor. Ei se luptă să le realizeze, iar eşecul îi poate cufunda într-o adîncă stare de deprimare. Dar pentru poporul dedicat al lui Iehova, de cea mai mare importanţă este „serviciul sacru“ (Romani 12:1, 2). E adevărat că, deşi sîntem servitori ai lui Iehova, avem de înfruntat probleme. Dar aceasta nu trebuie să ne transforme în nişte cîrtitori sau tînguitori cu privire la soarta lor. Noi avem de îndeplinit lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu, şi spre această binecuvîntată activitate ne îndreptăm, mai înainte de toate, atenţia. Într-adevăr, noi sîntem bucuroşi, deoarece punem interesele Regatului pe primul loc în viaţa noastră. — Matei 6:33.
17. Ce nu trebuie să permită poporul lui Iehova cu privire la eventualele mijloace de distragere a atenţiei?
17 Care este deci calea înţeleaptă pentru servitorii lui Iehova? Aceea că noi putem folosi de lucrurile şi de serviciile pe care le oferă lumea, dar fără să permitem niciodată ce ele să ne distragă în aşa măsură atenţia încît să ne abată de la serviciul lui Dumnezeu (Luca 21:34–36). Să ne aducem aminte că nimic din tot ce există în sistemul prezent nu este de durată. Caracterul vădit schimbător al acestor lucruri poate fi un mijloc de distragere a atenţiei. Pavel a spus: „Scena acestei lumi se schimbă“ (1 Corinteni 7:31). Dar noi nu trebuie să permitem ca faptul acesta să ne abată de la serviciul lui Iehova.
-