Întrebări de la cititori

● Se referă într–adevăr la Isus, Fiul lui Dumnezeu, descrierea „înţelepciunii“ din Proverbe 8:22–31?

Persoanele care recunosc numai Scripturile Evreieşti, sau care nu cred în Isus Cristos, declară adesea că textul din Proverbe 8:22–31, se referă la înţelepciune şi că aceasta este personificată pur şi simplu, într–un mod plastic. Totuşi această aplicare nu este în concordanţă cu ceea ce se cunoaşte despre Dumnezeu. Cel ce recunoaşte faptul că întreaga Biblie — inclusiv Proverbele — este inspirată, poate constata că descrierea „înţelepciunii“ din Proverbe, este în armonie cu ceea ce se spune în alte locuri din Biblie despre Fiul lui Dumnezeu. Textul sună:

„Iehova însuşi m–a făcut, ca începutul căii sale, ca cea mai timpurie lucrare a sa din vremuri străvechi . . . . am fost făcută ca şi cu dureri de facere înainte chiar de plantarea munţilor, înaintea dealurilor . . . Cînd a pregătit el cerul, eu eram de faţă . . . . acolo m–am făcut meşter la lucrul lîngă el şi am ajuns acela, pentru care el avea zi de zi o dragoste deosebită, în timp ce eu mă bucuram neîncetat înaintea lui . . .  iar lucrurile care îmi erau dragi, erau la fiii oamenilor.“ Proverbe 8:22–31, L.N.

Comentatorii iudei, care refuză orice aplicare a acestui pasaj la Isus, ca Mesia, de obicei sînt de părere că aici este vorba numai de o personificare literară a înţelepciunii. Aşa declară de exemplu, W. Gunther Plaut în lucrarea sa, Book of Proverbs—A Commentary, spunînd că aceste versete s–ar referi la înţelepciune, adică, că ea nu este decît „personificată în mod plastic“. Totuşi în acest pasaj din Scriptură, nu poate fi vorba pur şi simplu de înţelepciunea divină, sau de înţelepciune în general, în sensul abstract al cuvîntului. Din ce motiv? Fiindcă „înţelepciunea“ descrisă aici, ca începutul activităţii de creere a lui Iehova, a fost „creată“ sau „făcută“. (evreieşte: qa·nahʹ).a Biblia arată că Iehova Dumnezeu a existat întotdeauna. Psalm 90:2; 1 Timotei 1:17. Deoarece el a fost veşnic şi neîncetat înţelept, înţelepciunea sa a existat întotdeauna. Ea n–a fost niciodată creată sau produsă; ea n–a fost „facută ca şi cu dureri de facere“. Iov 9:2, 4; 12:9, 13; 28:20, 23; Rom. 12:33–36). Inţelepciunea nu există despărţită de o personalitate, care are capacitatea de a o poseda şi de a o reflecta. Prin urmare, în ce priveşte această „înţelepciune“, aici trebuie să fie vorba de o personificare, prin care este prezentat cineva, care a fost făcut, ca începutul activităţii creatoare a lui Dumnezeu.

Scripturile greceşti creştine ne ajută să înţelegem clar, la cine se referă acest pasaj din Scriptură. Ele atestă frecvent, că Mesia a avut o existenţă preumană, ca fiu al lui Dumnezeu în cer lîngă Iehova. Ioan 17:5; 6:62. In această existenţă preumană, el a colaborat cu Iehova în activitatea de creere a tuturor celorlalte lucruri. In Ioan 1:3 se zice despre el: „Toate lucrurile au venit în existenţă prin el şi fără el n–a venit în existenţă nici un lucru.“ (L.N., compară Coloseni 1:15, 16.)

Este evident că Fiul lui Dumnezeu poate fi înfăţişat ca „înţelepciunea“ creată. Prin el a fost revelat planul înţelept a lui Iehova, care înclude şi rolul lui Mesia pe care iudeii l–au aşteptat de multă vreme. Apostolul Pavel a zis despre Isus: „In el sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.“ Colos. 2:3. Regele Solomon, ce–i drept, era renumit pentru înţelepciunea acordată lui de Dumnezeu, dar Isus a fost „mai mare ca Solomon“, 1 Regi 4:30–34; Mat. 12:42. Aceia care au acceptat pe Isus Cristos şi au crezut în el, au recunoscut totodată, că el a fost „puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu“. 1 Cor. 1:24, 30.

Ceea ce ştim noi despre Dumnezeul nostru veşnic înţelept, precum şi lămurirea pe care ne–o împărtăşesc Scripturile greceşti creştine despre Isus, ne face să recunoaştem clar că este potrivit să aplicăm textul din Proverbe 8:22–31 la Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Mesia. Acest pasaj se potriveşte într–un mod demn de remarcat la originea şi activitatea aceluia, a cărui dragoste pentru omenire a mers pînă acolo, încît şi–a depus viaţa sa ca jertfă de răscumpărare. 1 Timotei 2:5, 6; Ioan 3:16.

[Notă de subsol]