Ocupaţi cu lucrări moarte, sau în serviciul lui Iehova?
„ÎMI pare rău, dar sînt ocupat.“ Aceasta este una dintre obiecţiile întîlnite de Martorii lui Iehova în timp ce predică în mod public vestea bună a Regatului (Matei 24:14). Şi, chiar dacă pretenţia „sînt ocupat“ nu este uneori nimic mai mult decît o scuză la îndemînă, adevărul este că mulţi oameni sînt ocupaţi. Ei sînt de fapt absorbiţi de „îngrijorările veacului acestuia“ — presiunile exercitate de cîştigarea mijloacelor de existenţă, plătirea facturilor, plecarea şi întoarcerea de la serviciu, creşterea copiilor, îngrijirea locuinţei, a maşinii şi a altor bunuri materiale. — Matei 13:22.
Însă, chiar dacă unii oameni sînt probabil realmente ocupaţi, puţini sînt angajaţi în lucrări cu adevărat roditoare sau productive. Este întocmai cum a scris odinioară înţeleptul Solomon: „Ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se chinuieşte sub soare? Toate zilele lui sînt pline de durere şi munca lui nu este decît necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este deşertăciune“. — Eclesiastul 2:22, 23.
Biblia mai numeşte aceste activităţi zadarnice şi ‘lucrări moarte’ (Evrei 9:14, NW). Îţi domină şi ţie viaţa astfel de lucrări? Această întrebare trebuie să prezinte un mare interes pentru tine, în calitate de creştin, avînd în vedere faptul că Dumnezeu ‘va răsplăti fiecăruia după [lucrarea, NW] lui’ (Psalmul 62:12). Iar întrucît „timpul s-a scurtat“, trebuie să fim interesaţi îndeosebi să nu ne risipim timpul cu lucrări care sînt moarte (1 Corinteni 7:29). Dar care sînt efectiv lucrările moarte? Cum trebuie să le privim? Şi cum putem fi siguri că sîntem ocupaţi cu lucrări care au o reală valoare?
Identificarea lucrărilor moarte
La Evrei 6:1, 2 Pavel a scris: „De aceea să lăsăm [doctrina elementară despre Cristos, NW] şi să mergem spre cele ce aparţin oamenilor maturi, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte (căinţa de lucrările moarte, NW) şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre spălări, despre punerea mîinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică“. Să observăm că „doctrina elementară“ includea „căinţa de lucrările moarte“. În calitate de creştini, cititorii lui Pavel se căiseră deja de astfel de lucrări. Cum aşa?
Înainte de a-l accepta pe Cristos, unele persoane din secolul întîi fuseseră angajate în „faptele [moarte] ale cărnii“ şi anume: „desfrînare, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie“ şi alte lucrări dezgustătoare (Galateni 5:19–21, nota de subsol). Dacă nu le puneau capăt, aceste lucrări i-ar fi condus la moarte spirituală. Din fericire însă, acei creştini s-au întors de la conduita lor distructivă, s-au căit şi au „fost spălaţi“. Ei s-au bucurat astfel de o poziţie curată în faţa lui Iehova. — 1 Corinteni 6:9–11.
Dar nu toţi creştinii trebuiau să se căiască de lucrări care erau rele sau imorale. Scrisoarea lui Pavel era adresată în primul rînd credincioşilor iudei, dintre care mulţi respectaseră, fără îndoială, cu stricteţe Legea mozaică înainte de a-l accepta pe Cristos. Care erau atunci lucrările moarte de care se căiseră ei? Cu siguranţă că nu era nimic rău în faptul că ei respectau ritualuri şi cerinţe din Lege referitoare la alimente. Nu era oare Legea „sfîntă, dreaptă şi bună“ (Romani 7:12)? Ba da, dar la Romani 10:2, 3, Pavel spune referitor la iudei: „Le mărturisesc că au rîvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei: pentru că, necunoscînd dreptatea lui Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii lui Dumnezeu“.
Da, iudeii credeau în mod greşit că, urmînd cu scrupulozitate Legea, îşi puteau cîştiga salvarea. Pavel a explicat însă că „omul nu este îndreptăţit prin [lucrările, NW] legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos“ (Galateni 2:16). După ce a fost furnizată răscumpărarea prin Cristos, lucrările Legii — indiferent cît erau de pioase sau de nobile — erau lucrări moarte şi nu aveau nici o valoare în dobîndirea salvării. Astfel, iudeii sinceri au căutat favoarea lui Dumnezeu căindu-se de asemenea lucrări moarte şi botezîndu-se pentru a-şi simboliza căinţa. — Faptele 2:38.
Ce învăţăm de aici? Că lucrările moarte pot include mai mult decît acte rele sau imorale; ele înglobează orice lucrare care este moartă, deşartă sau neroditoare din punct de vedere spiritual. Dar nu trebuie oare toţi creştinii să se căiască de asemenea lucrări moarte înainte de botezul lor? Este adevărat, însă unii creştini din primul secol au alunecat mai tîrziu într-o conduită imorală (1 Corinteni 5:1). Iar printre creştinii iudei, exista o tendinţă de a reveni la practicarea lucrărilor moarte ale Legii mozaice. Pavel a trebuit să le amintească acestora să nu se întoarcă la lucrările moarte. — Galateni 4:21; 5:1.
Păziţi-vă de lucrările moarte!
Poporul lui Iehova de astăzi trebuie aşadar să fie atent să nu alunece în cursa unor lucrări moarte. Sîntem asaltaţi aproape din toate direcţiile de presiuni care au rolul de a ne determina să facem compromis pe plan moral, să fim necinstiţi şi să ne angajăm în acte de conduită sexuală greşită. Este trist să spunem, dar mii de creştini cedează în fiecare an în faţa acestor presiuni, iar dacă nu se căiesc, sînt excluşi din congregaţia creştină. Deci azi, mai mult ca oricînd, un creştin trebuie să ţină cont de sfatul lui Pavel de la Efeseni 4:22–24: „Să dezbrăcaţi vechea personalitate, care se conformează liniei voastre de conduită de odinioară şi care este coruptă potrivit dorinţelor ei înşelătoare; dar . . . să fiţi înnoiţi în forţa care vă impulsionează mintea, şi să îmbrăcaţi noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“ (NW).
Desigur, efesenii cărora le scria Pavel îmbrăcaseră deja în mare măsură noua personalitate. Dar Pavel i-a ajutat să înţeleagă că acesta era un proces continuu! Fără nişte eforturi neîntrerupte, creştinii puteau fi conduşi înapoi la lucrările moarte de către unele dorinţe înşelătoare care continuau să acţioneze ca o influenţă corupătoare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Trebuie să ne străduim în mod constant să îmbrăcăm noua personalitate, nepermiţînd ca ea să fie pătată de vreuna dintre trăsăturile preluate din vechiul nostru mod de viaţă. Trebuie să evităm — să urîm — orice formă de lucrări rele ale cărnii. „Urîţi răul, voi cei ce iubiţi pe [Iehova, NW]!“, ne îndeamnă psalmistul. — Psalmul 97:10.
Este lăudabil faptul că marea majoritate a membrilor poporului lui Iehova de astăzi au ţinut cont de acest sfat şi au rămas curaţi pe plan moral. Totuşi unii au fost deviaţi de lucrări care nu sînt neapărat rele în sine, dar care sînt, pînă la urmă, deşarte şi neroditoare. De exemplu, unii au ajuns să fie complet acaparaţi de proiecte vizînd cîştigarea de bani sau dobîndirea de lucruri materiale. Dar Biblia avertizează: „Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere“ (1 Timotei 6:9). Pentru alţii, instruirea laică s-a dovedit a fi o cursă. Este adevărat, s-ar putea să fie nevoie de un anumit nivel de instruire laică pentru a obţine un loc de muncă. Dar consumîndu-şi timpul în urmărirea unei instruiri lumeşti superioare, unii au suferit daune pe plan spiritual.
Da, multe lucrări s-ar putea să nu fie rele în sine din punct de vedere moral. Dar, cu toate acestea, ele sînt moarte dacă în realitate nu adaugă nimic vieţii noastre din prezent sau nu ne aduc favoarea lui Iehova Dumnezeu. Astfel de lucrări consumă timp şi energie, dar nu produc nici un folos spiritual, nici o înviorare de durată. — Compară cu Eclesiastul 2:11.
Fără îndoială că tu te străduieşti din greu să fii ocupat în activităţi spirituale valoroase. Aceasta te ajută, aşadar, să te examinezi cu regularitate. Din cînd în cînd, ţi-ai putea pune unele întrebări, cum ar fi: ‘Are cumva de suferit participarea mea în serviciul de teren şi prezenţa mea la întruniri din cauză că m-am angajat într-o muncă laică inutilă?’ ‘Am oare timp pentru relaxare, dar pentru studiul individual şi familial îmi rămîne timp puţin?’ ‘Consum mult timp şi energie îngrijindu-mă de bunurile materiale, dar nu reuşesc să mă îngrijesc de membrii congregaţiei care se află în nevoie, cum ar fi cei bolnavi sau în vîrstă?’ Răspunsurile la aceste întrebări ar putea scoate la iveală faptul că trebuie să acorzi o mai mare prioritate unor lucrări spirituale.
Menţineţi-vă ocupaţi în serviciul lui Iehova
Potrivit cu ceea ce se spune în 1 Corinteni 15:58, există posibilitatea să ‘sporim totdeauna în lucrarea Domnului’. Lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli este pe primul loc. La 2 Timotei 4:5, Pavel a îndemnat: „Fă din predicarea Veştii Bune lucrarea vieţii tale, într-un serviciu conştiincios“ (Jerusalem Bible). Bătrînii şi slujitorii ministeriali au şi ei posibilitatea să sporească mult în ce priveşte îngrijirea de necesităţile turmei (1 Timotei 3:1, 5, 13; 1 Petru 5:2). Capii de familie — dintre care mulţi sînt părinţi fără partener — au, de asemenea, responsabilităţi grele în a purta de grijă familiei şi în a-şi ajuta copiii să-şi dezvolte relaţia cu Dumnezeu. Astfel de lucrări pot fi istovitoare, uneori chiar extenuante. Dar asemenea lucrări, departe de a fi moarte, aduc o reală satisfacţie!
Problema este: Cum poate găsi cineva timp să ducă la îndeplinire toate aceste lucrări valoroase care sînt necesare? Autodisciplinarea şi organizarea personală sînt esenţiale. La 1 Corinteni 9:26, 27, Pavel a scris: „Eu, deci, alerg, dar nu aşa ca şi cum n-aş şti încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte în vînt. Ci îmi lovesc trupul şi-l ţin captiv, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat“ (nota de subsol). O modalitate de a aplica principiul din acest text constă în a-ţi examina periodic obiceiurile personale şi stilul de viaţă. S-ar putea să descoperi că poţi elimina numeroase pierderi inutile de timp şi energie.
De exemplu, îţi dedici mult timp şi energie pentru a privi la televizor, pentru relaxare, lecturi lumeşti sau hobby-uri? Potrivit unui articol din The New York Times, un adult obişnuit din Statele Unite petrece „nu mai puţin de circa 30 de ore pe săptămînă“ pentru vizionarea emisiunilor TV. Desigur, acestui timp i s-ar putea da o mai bună utilizare. Soţia unui supraveghetor itinerant raportează: „Am eliminat aproape complet orice acţiuni care risipesc timpul, cum ar fi vizionarea emisiunilor TV“. Rezultatul? Ea a reuşit să citească în întregime enciclopedia biblică în două volume Insight on the Scriptures!
Poate şi tu trebuie să examinezi în ce măsură îţi poţi simplifica stilul de viaţă. Solomon a spus: „Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat puţin, fie mult; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă“ (Eclesiastul 5:12). Îţi dedici o mare parte din timp şi energie pentru a te îngriji de bunuri materiale inutile? În realitate, cu cît posedăm mai multe lucruri, cu atît avem mai multe lucruri de întreţinut, de pus în siguranţă, de reparat şi de ocrotit. N-ar fi în avantajul tău să te degrevezi pur şi simplu de anumite bunuri?
Faptul de a avea o planificare realistă este o altă modalitate de a da o mai bună utilizare timpului tău. O astfel de planificare trebuie să ţină cont de faptul că ai nevoie de relaxare sau recreare. Dar trebuie să li se acorde prioritate intereselor spirituale. Trebuie rezervat timp pentru a asista cu regularitate la toate întrunirile congregaţiei. De asemenea, ai putea stabili dinainte care sînt zilele sau serile pe care le poţi dedica lucrării de evanghelizare. Cu o programare atentă, vei putea chiar să-ţi extinzi participarea în serviciu, slujind poate, din cînd în cînd, ca pionier auxiliar. Fii atent însă să-ţi planifici timp pentru studiul individual şi familial, inclusiv în vederea pregătirii temeinice pentru întruniri. Fiind bine pregătit, nu numai că vei profita mai mult în urma întrunirilor, dar vei reuşi mai bine să ‘îndemni la dragoste şi la fapte bune’ prin intermediul comentariilor tale. — Evrei 10:24.
Faptul de a găsi timp pentru studiu s-ar putea să-ţi pretindă să faci unele sacrificii. De exemplu, familiile Betel de pe întregul glob se scoală devreme în fiecare dimineaţă pentru a se bucura de o dezbatere a textului zilnic. Nu ar fi posibil şi în cazul tău să răscumperi puţin timp în fiecare dimineaţă pentru studiul tău individual? Psalmistul a spus: „O iau înaintea zorilor şi strig: nădăjduiesc în cuvîntul Tău“ (Psalmul 119:147). Desigur, faptul de a te scula dimineaţa devreme pretinde planificarea unei ore de culcare rezonabile, astfel încît să poţi începe ziua care urmează sănătos şi odihnit.
Binecuvîntări care decurg din faptul de a fi ocupaţi în serviciul lui Iehova
‘A spori totdeauna în lucrul Domnului’ pretinde programare, disciplină şi sacrificiu de sine. Dar rezultatul va fi că te vei bucura de nenumărate foloase. Aşadar, fii ocupat nu cu lucrări moarte sau zadarnice care nu aduc decît deşertăciune şi durere, ci în serviciul lui Iehova, deoarece prin astfel de lucrări îţi manifeşti credinţa, dobîndeşti aprobarea lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, recompensa vieţii veşnice!
[Legenda fotografiei de la pagina 28]
Faptul de a-şi face o planificare realistă îl ajută pe un creştin să-şi utilizeze timpul într-un mod mai înţelept