Se află religia la rădăcina problemelor omenirii?
„CÂND nu îndeamnă la luptă, religia e ca un drog ce paralizează conştiinţa şi îi îndepărtează pe oameni de realitate umplându-le mintea cu fantasmagorii. . . . Sub influenţa ei, oamenii devin înguşti, superstiţioşi, plini de ură şi de frică.“ Fostul misionar metodist care a scris cuvintele de mai sus a adăugat: „Toate acestea sunt adevărate. Există religii bune şi religii rele“. — Start Your Own Religion.
O critică nejustificată, vor spune, probabil, unii. Totuşi, cine ar putea să nege faptele istoriei? Într-o mare măsură, religia — definită ca slujire şi venerare a lui Dumnezeu sau a unei forţe supranaturale — are un trecut cutremurător. Religia ar trebui să ne lumineze şi să ne însufleţească. Însă, deseori, ea nu face altceva decât să stârnească discordii, prejudecăţi şi ură. Cum de e posibil aşa ceva?
Un „înger de lumină“ înşelător
Răspunsul Bibliei este foarte simplu. Dându-se drept „un înger de lumină“, Satan Diavolul a indus în eroare milioane de oameni făcându-i să urmeze mai degrabă învăţăturile sale decât pe ale lui Dumnezeu (2 Corinteni 11:14). Apostolul Ioan a arătat că influenţa lui Satan este atât de mare, încât „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Ioan ştia că Satan „induce în eroare întregul pământ locuit“. — Revelaţia 12:9.
Care au fost consecinţele? Satan a introdus sisteme religioase cu o aparenţă de sfinţenie. Acestea afişează „o evlavie de suprafaţă“, dar roadele lor rele dezvăluie adevărata lor faţă (2 Timotei 3:5, Noul Testament tradus de Emil Pascal; Matei 7:15–20). În loc să contribuie la rezolvarea problemelor omenirii, religia a fost, de fapt, una dintre ele.
Nu respingeţi imediat această idee, considerând-o exagerată sau absurdă. Nu uitaţi că, prin însăşi natura ei, o înşelătorie nu dă nimic de bănuit celui înşelat. Apostolul Pavel a scris: „Lucrurile pe care le jertfesc naţiunile le jertfesc demonilor, şi nu lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:20). Probabil că oamenii aceia ar fi fost şocaţi dacă ar fi ştiut că se închinau la demoni. Ei credeau că se închinau la un zeu, sau la zei buni. În realitate însă, erau înşelaţi de ‘forţele spirituale rele din locurile cereşti’, care, împreună cu Satan, induc în eroare omenirea. — Efeseni 6:12.
Să vedem, de exemplu, cum a reuşit Satan să-i amăgească pe mulţi aşa-zişi creştini, care au ignorat avertismentul dat de apostolul Ioan cu privire la influenţa nefastă a demonilor. — 1 Corinteni 10:12.
Învăţăturile lui Isus proveneau de la Dumnezeu
„Ceea ce predau eu — a spus Isus — nu este al meu, ci îi aparţine celui care m-a trimis“ (Ioan 7:16). Într-adevăr, ceea ce a predat el era de la Dumnezeul cel Atotputernic. De aceea, învăţăturile lui Isus au avut un efect puternic asupra ascultătorilor săi şi i-au înviorat. Nu le-a ‘paralizat conştiinţa oamenilor’ şi nici nu ‘i-a îndepărtat de realitate umplându-le mintea cu fantasmagorii’. Dimpotrivă, ele i-au eliberat pe oameni de erori religioase şi de filozofii omeneşti propagate de o lume aflată „în întuneric din punct de vedere mintal“, ca urmare a înşelătoriilor Diavolului. — Efeseni 4:18; Matei 15:14; Ioan 8:31, 32.
Adevăraţii creştini nu erau identificaţi după declaraţiile lor de pioşenie, ci după o credinţă ce reflecta frumoasele calităţi produse de spiritul sfânt al lui Dumnezeu (Galateni 5:22, 23; Iacov 1:22; 2:26). Proeminentă între aceste calităţi — şi semnul distinctiv al adevăraţilor creştini — este iubirea, o calitate sublimă. — Ioan 13:34, 35.
Trebuie să remarcăm însă un aspect foarte important. Nici Isus, nici apostolii săi nu s-au aşteptat ca situaţia din congregaţia creştină să rămână ca la început. Ei ştiau că urma să apară apostazia, iar adevărata religie avea să fie pusă în umbră o vreme.
Adevărata religie ascunsă un timp
Într-o ilustrare despre grâu şi neghină, Isus a profeţit că religia adevărată avea să fie practic înăbuşită o vreme. Citiţi relatările din Matei 13:24–30, 36–43. Isus a semănat într-un ogor grâu, sau „sămânţa excelentă“, ce i-a prefigurat pe discipolii săi fideli din congregaţia creştină timpurie. El a avertizat că „un duşman“, adică Satan Diavolul, va semăna, în timp, în ogorul cu grâu, „neghină“ — oameni care au pretins că-l urmează pe Isus Cristos, dar care, de fapt, au respins învăţăturile sale.
La scurt timp după moartea apostolilor lui Isus au apărut unii care, în locul cuvântului lui Iehova, au adoptat învăţături omeneşti denaturate, dovedindu-se astfel a fi „neghină“ (Ieremia 8:8, 9; Faptele 20:29, 30). Drept urmare, pe scena lumii a apărut un creştinism fals, apostat, la conducerea căruia s-a aflat ceea ce Biblia numeşte „cel nelegiuit“ — o clasă clericală coruptă, plină de „orice amăgire a nedreptăţii“ (2 Tesaloniceni 2:6–10). Isus a prezis că situaţia aceasta avea să se schimbe „la încheierea sistemului de lucruri“. Creştinii asemănători grâului urmau să fie strânşi în unitate, iar, în final, „neghina“ avea să fie distrusă.
Tocmai acest creştinism fals este răspunzător de „secolele de barbarie“ şi de întunericul spiritual ce a învăluit creştinătatea în secolele care au urmat. Prezicând această stare de lucruri şi toate celelalte acte de violenţă şi de depravare săvârşite de-a lungul timpului în numele religiei, apostolul Petru a spus, pe bună dreptate, că „din cauza lor [a pretinşilor creştini] se va vorbi injurios despre calea adevărului“. — 2 Petru 2:1, 2.
„O teologie a urii şi a mâniei“
Cu siguranţă, creştinătatea nu este singura responsabilă de proasta reputaţie pe care şi-a făcut-o religia. Gândiţi-vă, de exemplu, la formele fundamentaliste ale „pietăţii agresive“, despre care fosta călugăriţă Karen Armstrong spune că s-au născut în sânul „marilor religii“. Armstrong sugerează că orice religie trebuie să fie supusă unei probe eliminatorii având drept criteriu „faptele de compasiune“. Ce spune istoria în această privinţă despre religiile fundamentaliste? „Credinţa fundamentalistă — scrie ea — indiferent că este vorba de iudaism, de creştinism sau de islamism, nu trece de această probă eliminatorie dacă devine o teologie a urii şi a mâniei“ (The Battle for God — Fundamentalism in Judaism, Christianity and Islam). Dar numai religiile fundamentaliste cad la această probă devenind „o teologie a urii şi a mâniei“? Istoria susţine cu totul altceva.
Adevărul este că Satan a construit un imperiu mondial al religiei false, recunoscut după ură, mânie şi vărsări de sânge fără număr. Biblia numeşte acest imperiu „Babilonul cel Mare, mama . . . lucrurilor dezgustătoare ale pământului“ şi îl înfăţişează ca pe o prostituată care stă călare pe o fiară simbolizând sistemul politic. De remarcat că ea este considerată vinovată de „sângele . . . tuturor acelora care au fost înjunghiaţi pe pământ“. — Revelaţia 17:4–6; 18:24.
Nu toţi au fost înşelaţi
Totuşi, istoria arată că nu toţi oamenii au fost înşelaţi. Chiar şi în cele mai întunecate vremuri, remarcă Melvyn Bragg, „multe suflete nobile au făcut binele când majoritatea celorlalţi erau răi“. Adevăraţii creştini au continuat să i se închine lui Dumnezeu „cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:21–24). Ei n-au avut nimic în comun cu un sistem religios mondial care s-a prostituat ‘susţinând puterea militară’. Aceştia au refuzat orice amestec în alianţa dintre Biserică şi Stat, despre care istoria dezvăluie că a fost „mai degrabă un pact făcut de Satan decât de vreun Isus din Nazaret“. — Two Thousand Years — The Second Millennium: From Medieval Christendom to Global Christianity.
În ultima vreme, Martorii lui Iehova s-au remarcat prin influenţa lor bună. Pentru a nu fi contaminaţi de religia falsă, ei şi-au bazat învăţăturile şi acţiunile numai pe Biblie, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16, 17). Şi, asemenea primilor creştini, ei au respectat porunca lui Isus de a nu „face parte din lume“ (Ioan 15:17–19; 17:14–16). De exemplu, Martorii din Germania nazistă au refuzat să facă vreun compromis în privinţa principiilor creştine şi, drept urmare, n-au fost în acord cu ideologia nazistă. Din acest motiv, Hitler i-a urât. Într-un manual şcolar se spune: „Martorii lui Iehova . . . au respectat învăţătura Bibliei de a nu pune mâna pe armă în nici o împrejurare. De aceea, au refuzat să intre în armată sau să colaboreze în vreun fel cu naziştii. Ripostând, SS-ul a trimis în închisori familii întregi de Martori ai lui Iehova. Aproape o treime dintre Martorii lui Iehova [din Germania] au fost ucişi în lagărele de concentrare“. — Germany — 1918–45.
Bineînţeles că şi alte persoane curajoase de diferite religii au suferit pentru convingerile lor. Dar Martorii lui Iehova au făcut lucrul acesta ca grup religios unit. Este incontestabil faptul că majoritatea lor au respectat cu stricteţe principiul fundamental al Bibliei de a asculta „mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 5:29; Marcu 12:17.
Rădăcina problemei
Prin urmare, se poate spune că religia se află doar în parte la rădăcina tuturor problemelor omenirii. Religia falsă este cauza lor. De aceea, foarte curând Dumnezeu va îndepărta toate religiile false (Revelaţia 17:16, 17; 18:21). El le dă următoarea poruncă tuturor celor ce iubesc adevărul şi dreptatea: „Ieşiţi din ea [adică din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false], poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei. Căci păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, şi Dumnezeu şi-a amintit de actele ei de nedreptate“ (Revelaţia 18:4, 5). Într-adevăr, Dumnezeu însuşi este profund indignat de religiile ce ‘îndeamnă la luptă, paralizează conştiinţa, îi îndepărtează pe oameni de realitate umplându-le mintea cu fantasmagorii şi îi face să devină înguşti, superstiţioşi şi plini de ură şi de frică’!
Între timp, Dumnezeu îi strânge în religia curată pe cei ce iubesc adevărul. Aceasta este religia care susţine principiile şi învăţăturile unui Creator iubitor, drept şi plin de compasiune (Mica 4:1, 2; Ţefania 3:8, 9; Matei 13:30). Şi dumneavoastră puteţi face parte din ea. Dacă doriţi să obţineţi mai multe informaţii cu privire la modul în care puteţi identifica religia curată, le puteţi scrie editorilor acestei reviste sau puteţi lua legătura cu orice Martor al lui Iehova.
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Oameni din toate mediile sociale au găsit bucurie în religia curată