³ „Domnul Isus, în noaptea în care avea să fie predat, a luat o pîine şi, după ce a mulţumit, a rupt–o în bucăţi şi a zis: «Aceasta înseamnă corpul meu care este în folosul vostru. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea.» În ce priveşte cupa, după ce a luat cina el a făcut la fel, spunînd: «Cupa aceasta reprezintă noul legămînt în virtutea sîngelui meu. Continuaţi să faceţi lucrul acesta ori de cîte ori o veţi bea în amintirea mea.» Căci ori de cîte ori mîncaţi această pîine şi beţi această cupă, voi continuaţi să proclamaţi moartea Domnului pînă ce vine el.“ — 1 Corinteni 11:23–26.a

³ „Domnul Isus, în noaptea în care avea să fie predat, a luat o pîine şi, după ce a mulţumit, a rupt–o în bucăţi şi a zis: «Aceasta înseamnă corpul meu care este în folosul vostru. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea.» În ce priveşte cupa, după ce a luat cina el a făcut la fel, spunînd: «Cupa aceasta reprezintă noul legămînt în virtutea sîngelui meu. Continuaţi să faceţi lucrul acesta ori de cîte ori o veţi bea în amintirea mea.» Căci ori de cîte ori mîncaţi această pîine şi beţi această cupă, voi continuaţi să proclamaţi moartea Domnului pînă ce vine el.“ — 1 Corinteni 11:23–26.a

„Aceasta reprezintă corpul meu“

5, 6. (a) Ce a făcut Isus cu pîinea? (b) Ce fel de pîine a folosit el?

⁵ Am citit ce a „primit“ Pavel „de la Domnul“ în vederea Comemorării. Lucrul acesta este relatat şi de trei scriitori ai Evangheliilor, unul dintre ei fiind de faţă atunci cînd Isus a instituit această celebrare (1 Corinteni 11:23; Matei 26:26–29; Marcu 14:22–25; Luca 22:19, 20). Aceste relatări spun că Isus a luat mai întîi o pîine, s–a rugat, apoi a rupt–o în bucăţi şi a împărţit–o. Ce era această pîine? Cum este folosită astăzi în mod adecvat? Ce înseamnă sau reprezintă ea?

⁶ Unul dintre articolele existente la cina iudaică a Paştelui era pîinea nedospită, pe care Moise a numit–o „turte nefermentate, pîinea întristării“ (Deuteronom 16:3; Exod 12:8). Această pîine era făcută din făină de grîu fără plămădeală, sare sau condimente. Nefiind dospită (evreieşte mats·tsahʹ), ea era plată şi fărîmicioasă putînd fi ruptă în bucăţele. — Marcu 6:41; 8:6; Fapte 27:35.

7. Ce folosesc Martorii lui Iehova ca pîine pe parcursul Comemorării?

⁷ Deoarece Isus a folosit la Cina Domnului pîine nedospită, Martorii lui Iehova procedează la fel. În acest scop ei folosesc obişnuitul mats·tsahʹ al evreilor, dacă acestuia nu i s–au adăugat ingrediente, cum ar fi malţul, ceapa sau ouăle. Matzothul care ar conţine aceste adaosuri nu s–ar putea numi „pîinea întristării“. Pîinea nedospită ar mai putea fi făcută dintr–o cocă de făină de grîu cu apă de către unul dintre bătrînii congregaţiei. În cazul în care nu se dispune de făină de grîu, pîinea nedospită poate fi făcută din făină de orz, orez, porumb sau alte cereale. Coca se întinde sub formă de turte subţiri şi se coace pe o plită unsă cu puţin ulei.

8. De ce este pîinea nedospită un simbol potrivit, şi ce semnificaţie are faptul că cineva se împărtăşeşte din ea? (Evrei 10:5–7; 1 Petru 4:1).

⁸ O asemenea pîine este corespunzătoare deoarece nu conţine plămădeală (drojdie), pe care Biblia o foloseşte pentru a ilustra corupţia sau păcatul. Cu privire la un bărbat imoral dintr–o congregaţie, Pavel a dat următorul sfat: «Puţină plămădeală face să dospească întreaga frămîntătură. Înlăturaţi plămădeala cea veche, ca să puteţi fi liberi de ferment. Cristos, Paştele nostru a fost jertfit. Să celebrăm, aşadar, sărbătoarea nu cu plămădeală veche, nici cu plămădeală de răutate şi ticăloşie, ci cu turtele nefermentate ale sincerităţii şi adevărului.» (1 Corinteni 5:6–8; compară cu Matei 13:33; 16:6, 12.) Pîinea nedospită este un simbol potrivit al corpului uman al lui Isus, deoarece el a fost „loial, fără răutate, nepătat, despărţit de păcătoşi“ (Evrei 7:26). Atunci cînd le–a spus apostolilor: «Luaţi, mîncaţi, [pîinea] aceasta reprezintă corpul meu», Isus era prezent acolo în corpul său uman perfect (Matei 26:26). Împărtăşirea din pîine înseamnă că persoana în cauză crede în beneficiul pe care îl aduce jertfa lui Cristos şi o acceptă. Implicaţia este însă mult mai mare.