Capitolul 24
Prin putere umană sau prin spiritul lui Dumnezeu?
MISIUNEA pe care le-a încredinţat-o Isus Cristos continuatorilor săi avea asemenea proporţii, încât părea imposibil de realizat. Deşi erau puţini, ei trebuiau să proclame vestea bună a Regatului lui Dumnezeu pe tot pământul locuit (Mat. 24:14; Fap. 1:8). Nu numai că sarcina era colosală, dar ea trebuia îndeplinită în pofida unor obstacole aparent insurmontabile, deoarece discipolii, aşa cum le-a spus cu claritate Isus, aveau să fie urâţi şi persecutaţi în toate naţiunile. — Mat. 24:9; Ioan 15:19, 20.
În pofida opoziţiei mondiale, Martorii lui Iehova s-au străduit în mod energic să realizeze lucrarea prezisă de Isus. Amploarea mărturiei depuse este un fapt cunoscut şi cu adevărat spectacular. Dar cum a fost posibil acest lucru? Datorită puterii şi ingeniozităţii umane? Sau datorită acţiunii spiritului lui Dumnezeu?
Relatarea biblică referitoare la restabilirea închinării adevărate, care a avut loc în secolul al VI-lea î.e.n. în Ierusalim, ne aminteşte că nu trebuie să subestimăm niciodată rolul lui Dumnezeu în înfăptuirea voinţei sale. Comentatorii profani ar putea căuta alte explicaţii pentru ceea ce s-a petrecut. Dar, vorbind despre modul în care avea să se împlinească scopul său, Dumnezeu l-a îndemnat pe profetul său Zaharia să declare următoarele: „«Nu prin forţă militară, nici prin putere, ci prin spiritul meu», a spus Iehova al armatelor“ (Zah. 4:6, NW). Martorii lui Iehova nu ezită să spună că acesta este modul în care este realizată azi predicarea mesajului despre Regat: nu recurgând la forţă militară, nici la influenţa sau puterea vreunui grup important de persoane, ci ca rezultat al acţiunii spiritului lui Iehova. Este susţinută de fapte această convingere?
‘Nu mulţi înţelepţi după carne’
Adresându-se primilor creştini din Grecia, apostolul Pavel a recunoscut: „Priviţi la chemarea voastră, fraţilor: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii [după carne, nota de subsol], nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. . . . Şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile de neam de jos ale lumii, pe cele dispreţuite şi lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu“. — 1 Cor. 1:26–29.
Chiar apostolii lui Isus proveneau din clasa muncitoare. Patru erau pescari de meserie. Un altul era încasator de impozite, profesie pe care evreii o dispreţuiau. Conducătorii religioşi evrei îi considerau pe apostoli „oameni fără carte şi simpli“, prin aceasta indicând faptul că nu fuseseră instruiţi la şcoli superioare (Fap. 4:13). Aceasta nu înseamnă că nici unul dintre cei care primiseră o instruire laică sau religioasă mai înaltă nu a devenit creştin. Apostolul Pavel studiase la picioarele învăţatului Gamaliel, membru al Sanhedrinului (Fap. 22:3). Dar, aşa cum spune versetul, nu erau „mulţi“ oameni de felul acesta.
Istoria atestă că Celsus, filozof roman din secolul al II-lea e.n., ridiculiza faptul că „muncitori, cizmari, agricultori, cei mai neinstruiţi şi mai rustici oameni, sunt predicatori zeloşi ai Evangheliei“ (Allgemeine Geschichte der christlichen Religion und Kirche, de Augustus Neander). În pofida dispreţului şi a persecuţiilor crunte pe care le-au suportat sub Imperiul Roman, ce anume i-a întărit pe adevăraţii creştini să rămână proclamatori ai veştii bune? Isus spusese că vor fi întăriţi de spiritul sfânt al lui Dumnezeu. — Fap. 1:8.
Tot astfel, în timpurile mai recente, Martorilor lui Iehova li s-a reproşat că sunt, în marea lor majoritate, oameni simpli, care nu deţin o poziţie socială menită să atragă admiraţia lumii. Unul dintre primii slujitori ai lui Iehova din timpurile moderne, care a introdus mesajul despre Regatul lui Dumnezeu în Danemarca, a fost cizmar. În Elveţia şi Franţa, acesta a fost introdus de un grădinar. În multe ţări din Africa, mesajul a fost răspândit de muncitori sezonieri. În Brazilia, a fost introdus de marinari. Mulţi dintre Martorii polonezi din nordul Franţei erau muncitori în minele de cărbuni.
Profund mişcaţi de ceea ce învăţaseră din Cuvântul lui Dumnezeu cu ajutorul publicaţiilor Watch Tower, ei au dorit să-şi demonstreze iubirea faţă de Iehova prin ascultarea lor şi, astfel, au efectuat lucrarea despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune că va fi îndeplinită de adevăraţii creştini. De atunci, milioane de oameni din toate păturile sociale li s-au alăturat în această lucrare. Toţi sunt evanghelizatori.
Martorii lui Iehova constituie unica organizaţie religioasă din lume ai cărei membri le depun în mod individual mărturie celor necredincioşi, se străduiesc să răspundă la întrebările lor cu ajutorul Bibliei şi îi îndeamnă să exercite credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu. Alte organizaţii religioase recunosc că aceasta este responsabilitatea ce le revine tuturor creştinilor. Unele dintre ele au încercat să-i încurajeze pe membrii lor să se achite de ea. Dar numai Martorii lui Iehova înfăptuiesc cu consecvenţă această lucrare. Cine îi conduce, cine le dă sfaturi, cine le asigură un sprijin iubitor şi cine le oferă promisiuni care îi îndeamnă să efectueze această lucrare pe care alţii o evită? Puneţi-le lor aceste întrebări. Indiferent în ce ţară trăiesc, ei vor răspunde: „Iehova!“ Cui trebuie deci să i se atribuie meritul?
Rolul îngerilor lui Dumnezeu a fost prezis
Descriind evenimentele care urmau să aibă loc pe parcursul încheierii acestui sistem de lucruri, Isus a arătat că nu numai discipolii săi de pe pământ vor participa la strângerea celor ce iubesc dreptatea. În Matei capitolul 13, vorbind despre strângerea ultimilor membri care vor avea parte cu el în Regatul ceresc, Isus a spus: „Secerătorii sunt îngerii“. Cât de mare avea să fie ogorul de unde urmau să fie strânşi aceşti ‘fii ai regatului’? „Ogorul este lumea“, a explicat Isus. Aşadar, cei care urmau să fie strânşi proveneau din cele mai îndepărtate colţuri ale pământului. A avut loc într-adevăr această lucrare? — Mat. 13:24–30, 36–43, NW.
Da, a avut loc! Deşi Studenţii în Biblie numărau doar câteva mii în momentul în care lumea intra în ultimele ei zile în 1914, mesajul Regatului pe care îl predicau ei s-a răspândit repede pe tot pământul. În Orient, în unele ţări din Europa, Africa şi din cele două Americi, precum şi în insule, oamenii au profitat de ocazia ce li se oferea de a sluji pentru promovarea intereselor Regatului lui Dumnezeu şi s-au adunat într-o organizaţie unită.
În vestul Australiei, de exemplu, mesajul Regatului a ajuns la urechile lui Bert Horton. Religia, aşa cum o cunoştea el, nu-l interesa; el fusese implicat în politică şi în activităţi sindicale. Dar când mama sa i-a dăruit cartea Planul divin al vârstelor, publicată de Societatea Watch Tower, şi când a început să o citească împreună cu Biblia, a înţeles că găsise adevărul. El a început să le vorbească în mod spontan colegilor săi de muncă despre acesta. Când a reuşit să ia legătura cu Studenţii în Biblie, el li s-a asociat plin de bucurie, s-a botezat în 1922, a început ministerul cu timp integral şi s-a oferit să slujească în orice zonă spre care îl va îndruma organizaţia lui Iehova.
La celălalt capăt al pământului, William Brown, care predica deja în insulele din Marea Caraibilor, a plecat în 1923 în Africa pentru a face cunoscut şi aici mesajul Regatului. El nu era un predicator independent, aflat într-o misiune cu caracter personal. Şi el colabora cu poporul organizat al lui Iehova. El se oferise să slujească acolo unde era necesar şi, în urma repartiţiei primite de la sediul mondial al Societăţii, a mers în vestul Africii. Cei care au tras personal foloase de pe urma ministerului său au înţeles totodată importanţa faptului de a colabora strâns cu organizaţia lui Iehova.
Proclamarea Regatului a ajuns şi în America de Sud. Hermán Seegelken, din Mendoza (Argentina), îşi dăduse seama de mult timp de ipocrizia care exista atât în Biserica Catolică, cât şi în bisericile protestante. Dar, în 1929, şi el a auzit mesajul despre Regat, l-a acceptat cu plăcere şi a început să-l împărtăşească altora, în unitate cu slujitorii lui Iehova de pretutindeni. Experienţe similare au avut loc în întreaga lume. Deşi erau răsfiraţi din punct de vedere geografic şi aveau moduri de viaţă diferite, oameni „din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice neam“ nu numai că au ascultat, dar s-au şi oferit să-i slujească lui Dumnezeu. Ei s-au adunat într-o organizaţie unificată pentru a îndeplini lucrarea pe care Isus o prezisese pentru acest timp (Apoc. 5:9, 10). Care este explicaţia acestei răspândiri a mesajului despre Regat?
Biblia spune că îngerii lui Dumnezeu urmau să aibă un rol important în această privinţă. Iată de ce proclamarea Regatului avea să răsune pe tot pământul ca sunetul unei trompete de origine supraumană. De fapt, până în 1935, mesajul Regatului pătrunsese în 149 de ţări, la nord, la sud, la răsărit şi la apus, de la un capăt al pământului până la celălalt.
La început, numai o „turmă mică“ a manifestat o adevărată apreciere faţă de Regatul lui Dumnezeu şi a fost dispusă să slujească pentru promovarea intereselor acestuia. Acest lucru fusese prezis de Biblie. Acum, o „mare mulţime“ ce creşte cu repeziciune şi care numără milioane de persoane din toate naţiunile s-a unit cu membrii ‘turmei mici’. Acest lucru a fost, de asemenea, prezis în Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 12:32; Ioan 10:16; Apoc. 7:9, 10). Cei ce alcătuiesc această „mare mulţime“ nu sunt persoane care doar afirmă că aparţin aceleiaşi religii, dar care, în realitate, sunt dezbinate între ele din cauza tuturor concepţiilor şi filozofiilor care provoacă sciziuni în lumea înconjurătoare. Martorii lui Iehova nu sunt persoane care doar vorbesc despre Regatul lui Dumnezeu, dar care, de fapt, îşi pun încrederea în conducătorii umani. Ei ascultă de Dumnezeu ca Stăpânitor, chiar dacă acest lucru i-ar costa viaţa. Biblia arată cu claritate că strângerea unor astfel de oameni care ‘se tem de Dumnezeu şi-I dau slavă’ urma să se efectueze sub conducerea îngerilor (Apoc. 14:6, 7; Mat. 25:31–46). Martorii sunt ferm convinşi că acest lucru s-a petrecut realmente.
De nenumărate ori, ei au văzut dovezi concludente ale faptului că erau sub îndrumare cerească în timp ce îşi efectuau ministerul. De exemplu, într-o duminică dimineaţa, un grup de Martori din Rio de Janeiro (Brazilia) se pregătea să-şi încheie activitatea din casă în casă, când o soră a spus: „Vreau să mai continuu puţin. Nu ştiu de ce, dar doresc să merg la casa următoare“. Fratele care conducea grupul i-a sugerat să o lase pentru altă dată, dar vestitoarea a insistat. La uşa respectivă, Martora a găsit o femeie care, cu ochii scăldaţi în lacrimi, i-a spus că tocmai se ruga să primească ajutor. Ea mai fusese vizitată de Martori, dar nu manifestase interes pentru mesajul biblic. Însă moartea subită a soţului ei a făcut-o să-şi dea seama că avea nevoie de ajutor spiritual. Căutase Sala Regatului, dar fără succes. Ea se ruga din toată inima lui Dumnezeu să-i acorde ajutor şi iată că acest ajutor se afla acum la uşa ei. La scurt timp după aceea, s-a botezat. Ea era convinsă că Dumnezeu îi auzise rugăciunea şi că luase măsurile necesare pentru a-i răspunde. — Ps. 65:2.
O Martoră a lui Iehova originară din Germania, care locuia la New York, îşi făcuse un obicei din a se ruga lui Dumnezeu să o călăuzească în minister. De mai multe săptămâni, ea căuta pe stradă o femeie care manifestase interes pentru Biblie, dar a cărei adresă nu o cunoştea. Apoi, într-o zi din 1987, pe când se pregătea să-şi înceapă ministerul, sora s-a rugat: „Iehova, tu ştii unde este ea. Te rog, ajută-mă s-o găsesc“. Câteva minute mai târziu, ea a văzut-o pe acea femeie şezând într-un restaurant.
A fost o simplă coincidenţă? Biblia spune că adevăraţii creştini sunt „împreună lucrători ai lui Dumnezeu“ şi că îngerii sunt ‘trimişi să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea’ (1 Cor. 3:9; Evr. 1:14). După ce Martora i-a explicat cum a reuşit să o găsească, femeia a acceptat invitaţia de a începe să examineze Biblia puţin mai târziu, chiar în ziua aceea.
Vestea bună ajunge în ‘teritorii inaccesibile’
Martorii lui Iehova au depus eforturi constante pentru a predica mesajul Regatului în toate ţările. Dar aceasta nu explică în întregime ceea ce au reuşit să facă. Ei au văzut mesajul Regatului răspândindu-se în zone în care, iniţial, toate eforturile lor atente fuseseră respinse.
De exemplu, pe parcursul anilor 1920 şi 1930 s-au făcut de mai multe ori demersuri oficiale pe lângă funcţionari guvernamentali din fosta Uniune Sovietică pentru a obţine permisiunea de a expedia publicaţii biblice în această ţară sau de a le tipări aici. În momentul acela răspunsul a fost negativ. În Uniunea Sovietică erau puţini Martori ai lui Iehova, dar ei aveau nevoie de mai mult ajutor pentru a duce la bun sfârşit lucrarea de predicare care, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, trebuia efectuată. Oare se putea face ceva pentru a acorda acest ajutor?
Este interesant de remarcat că, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, numeroase persoane ce locuiau în estul Poloniei, printre care peste o mie de Martori ai lui Iehova, au ajuns să aparţină Uniunii Sovietice. În lagărul de concentrare de la Ravensbrück, sute de tinere rusoaice au făcut cunoştinţă cu deţinute care erau Martore ale lui Iehova. Unele dintre acele tinere s-au dedicat lui Iehova în acea perioadă, iar mai târziu ele s-au întors în diferite regiuni ale Uniunii Sovietice. Alte sute de persoane au devenit locuitori ai Uniunii Sovietice datorită modificării graniţelor naţionale pe parcursul războiului. Rezultatul nu a fost cel pe care îl preconizase guvernul sovietic. Nici Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova nu prevăzuse acest lucru. Totuşi, această situaţie a servit la realizarea a ceea ce era prezis în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Comentând aceste evenimente, Turnul de veghere din 1 februarie 1946, în engleză, spunea: „Astfel, se poate vedea cum, în providenţa sa, Domnul poate ridica Martori în orice ţară, pentru a ţine sus stindardul adevărului şi pentru a face cunoscut numele lui Iehova“.
Nu a existat doar o singură ţară care le-a spus Martorilor lui Iehova: ‘Nu puteţi veni aici!’ sau ‘Nu puteţi predica aici!’ Acest lucru s-a petrecut de nenumărate ori, în zeci de ţări de pe întregul pământ, adeseori ca urmare a presiunilor exercitate de cler asupra funcţionarilor guvernamentali. Mai târziu, în unele dintre aceste ţări, Martorilor lui Iehova li s-a acordat recunoaştere legală. Dar, chiar înainte de a avea loc aceasta, mii de persoane din aceste ţări au îmbrăţişat închinarea la Iehova, Creatorul cerului şi al pământului. Cum s-a realizat acest lucru?
Biblia explică cu claritate că îngerii lui Dumnezeu au un rol important în a le adresa oamenilor din toate naţiunile următorul apel urgent: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!“ — Apoc. 14:6, 7.
Triumfători în pofida unor obstacole aparent insurmontabile
În unele ţări, Martorii lui Iehova s-au confruntat nu doar cu interdicţii impuse ministerului lor public, ci chiar cu acţiuni menite să-i extermine complet.
Pe parcursul primului război mondial, clericii din Statele Unite şi Canada şi-au unit eforturile pentru a pune capăt lucrării Studenţilor în Biblie, cum erau numiţi pe atunci Martorii lui Iehova. Acesta este un fapt de notorietate publică. În pofida garantării prin lege a libertăţii de exprimare şi a libertăţii religioase, clericii i-au instigat pe funcţionarii guvernamentali să interzică publicaţiile Studenţilor în Biblie. Mulţi au fost arestaţi şi deţinuţi fără să poată prezenta o cauţiune; alţii au fost bătuţi cu cruzime. Responsabilii Societăţii Watch Tower şi colaboratorii lor apropiaţi au fost condamnaţi la ani grei de închisoare în urma unor procese care, mai târziu, au fost declarate nevalabile. În cartea sa Preachers Present Arms (Predicatorii prezintă armele), Ray Abrams spunea: „O analiză a întregului caz duce la concluzia că bisericile şi clerul au fost iniţial îndărătul mişcării de suprimare a ruseliştilor“, nume înjositor dat de clerici Studenţilor în Biblie. Dar, după război, acei Studenţi în Biblie au ieşit cu şi mai mare vigoare pentru a-l vesti pe Regele lui Iehova, Isus Cristos, şi Regatul său. De unde provenea această vigoare reînnoită? Biblia prezisese această situaţie şi spusese că ea avea să fie rezultatul acţiunii ‘duhului de viaţă de la Dumnezeu’. — Apoc. 11:7–11.
După ce în Germania a ajuns la putere nazismul, persecuţiile împotriva Martorilor lui Iehova s-au intensificat în ţările care ajunseseră sub control nazist. Martorii au fost arestaţi şi trataţi cu brutalitate. Au fost declaraţi ilegali. În cele din urmă, în octombrie 1934, congregaţiile Martorilor lui Iehova din toată Germania au adresat guvernului scrisori recomandate prin care explicau că ei nu aveau nici un obiectiv politic, dar că erau hotărâţi să asculte de Dumnezeu ca stăpânitor. În acelaşi timp, congregaţii ale Martorilor din întreaga lume au trimis telegrame pentru a-i susţine pe fraţii lor creştini din Germania.
În aceeaşi zi, 7 octombrie 1934, în biroul dr. Wilhelm Frick, din Berlin, Adolf Hitler, cu pumnii încleştaţi, a declarat despre Martorii lui Iehova: „Această progenitură va fi exterminată din Germania!“ Nu era o simplă ameninţare. Au avut loc arestări în masă. Potrivit unei înştiinţări confidenţiale a Poliţiei Secrete de Stat a Prusiei, datând din 24 iunie 1936, a fost înfiinţată o „Secţie specială a Gestapoului“ pentru a lupta împotriva Martorilor. După o pregătire minuţioasă, Gestapoul a declanşat o campanie de arestare a tuturor Martorilor lui Iehova şi a tuturor celor suspectaţi de a fi Martori. Pe parcursul acestei ofensive, a fost mobilizată toată reţeaua poliţienească, lăsându-i pe criminali să acţioneze în voie.
Potrivit rapoartelor, în cele din urmă au fost arestaţi aproximativ 6 262 de Martori germani. Karl Wittig, fost funcţionar guvernamental german, care a fost şi el prizonier în diverse lagăre de concentrare, a scris mai târziu: „Nici un alt grup de prizonieri . . . nu a fost expus sadismului soldaţilor SS aşa cum au fost Studenţii în Biblie. Era un sadism caracterizat printr-un şir neîntrerupt de torturi fizice şi mentale pe care nici o limbă din lume nu le-ar putea descrie“.
Care a fost rezultatul? Într-o carte publicată în 1982, Christine King concluzionează: „Numai împotriva Martorilor [în contrast cu alte grupări religioase] nu a avut succes guvernul“. Hitler jurase că îi va extermina, şi sute dintre ei au fost ucişi. Totuşi, dr. King consemnează: „Lucrarea [de predicare a Regatului lui Dumnezeu] a continuat, iar în mai 1945, mişcarea Martorilor lui Iehova era încă activă, în timp ce Naţional-Socialismul nu mai exista“. Ea mai subliniază: „Nu au făcut nici un compromis“ (The Nazi State and the New Religions: Five Case Studies in Non-Conformity) [Statul nazist şi noile religii: Studiu asupra a cinci cazuri de nonconformism]. De ce nu a reuşit Hitler, cu armata lui bine echipată, cu poliţia lui foarte bine instruită şi cu numeroasele lui lagăre de exterminare, să-şi ducă la îndeplinire ameninţarea de a distruge acest grup relativ mic şi neînarmat care, din punctul de vedere al lumii, era format din oameni obişnuiţi? De ce nici alte naţiuni nu au reuşit să pună capăt activităţii lor? De ce Martorii lui Iehova ca grup, şi nu doar câţiva indivizi izolaţi, au rămas neclintiţi în faţa unor persecuţii sălbatice?
Răspunsul se găseşte în sfatul înţelept pe care Gamaliel, un învăţător al Legii, l-a dat celorlalţi membri ai Sanhedrinului evreiesc, care se ocupau de un caz similar referitor la apostolii lui Isus Cristos. El a spus: „Depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace. Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va distruge; dar dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici. Să nu fiţi găsiţi luptând împotriva lui Dumnezeu“. — Fap. 5:38, 39.
Astfel, realitatea istorică arată că, în pofida unor obstacole ce păreau insurmontabile, lucrarea aparent imposibilă pe care Isus le-a încredinţat-o continuatorilor săi este îndeplinită nu prin putere umană, ci prin spiritul lui Dumnezeu. Întocmai cum a spus Isus în rugăciunea adresată lui Dumnezeu: „Tată, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă“. — Mar. 14:36.
[Text generic pe pagina 547]
„«Prin spiritul meu», a spus Iehova al armatelor“
[Text generic pe pagina 548]
Ce anume i-a întărit pentru a continua să predice în pofida ridiculizărilor şi a persecuţiilor crunte?
[Text generic pe pagina 549]
Dovezi că erau sub îndrumarea îngerilor
[Text generic pe pagina 551]
„Domnul poate ridica Martori în orice ţară“
[Text generic pe pagina 553]
Un popor unit care a demonstrat o credinţă neclintită în pofida unor obstacole aparent insurmontabile