„Ajută–mă unde am nevoie de credinţă!“

„Tatăl copilului zicea: «Am credinţă! Ajută–mă unde am nevoie de credinţă!»“ — MARCU 9:24, NW.

 1. Ce anume l–a făcut pe un tată să exclame: „Ajută–mă unde am nevoie de credinţă!“?

TATĂL unui băiat posedat de demoni stătea înaintea lui Isus Cristos. Cît de mult dorea acel om ca băiatul lui să fie vindecat! Discipolii lui Isus nu aveau credinţă suficientă pentru a expulza demonul, însă tatăl a strigat: „Am credinţă! Ajută–mă unde am nevoie de credinţă!“ Atunci, prin intermediul puterii date de Dumnezeu, Isus a expulzat demonul, întărind, fără îndoială, credinţa tatălui acelui băiat. — Marcu 9:14-29, NW.

 2. În ce priveşte credinţa, care sînt cele două modalităţi de care creştinilor nu le este ruşine?

² Asemenea acelui tată plin de speranţă, unui slujitor loial al lui Iehova nu îi este ruşine să spună: „Am credinţă!“ Batjocoritorii pot nega puterea lui Dumnezeu, veridicitatea Cuvîntului său şi chiar existenţa sa. Dar adevăraţii creştini recunosc cu promptitudine că au credinţă în Iehova Dumnezeu. Totuşi, cînd se adresează personal în rugăciune Tatălui lor ceresc, aceşti oameni îl pot implora astfel: „Ajută–mă unde am nevoie de credinţă!“ Ei fac şi lucrul acesta fără să le fie ruşine, ştiind că pînă şi apostolii lui Isus Cristos s–au rugat stăruitor: „Dă–ne mai multă credinţă“. — Luca 17:5, NW.

 3. Ce este semnificativ despre felul în care Ioan a folosit cuvîntul „credinţă“ în evanghelia sa, şi de ce era potrivit lucrul acesta?

³ Scripturile greceşti creştine au în mod deosebit multe de spus despre credinţă. De fapt, evanghelia lui Ioan foloseşte diferite cuvinte greceşti înrudite cu „credinţă“ de peste 40% mai frecvent decît o fac celelalte trei evanghelii la un loc. Ioan subliniază faptul că a avea credinţă nu este suficient; exercitarea ei este lucrul esenţial. Scriind pe la anul 98 e.n., el a văzut cum tentacolele otrăvitoare ale apostaziei se întindeau ca să–i prindă în laţ pe creştinii slabi în credinţă (Fapte 20:28-30; 2 Petru 2:1-3; 1 Ioan 2:18, 19). Aşadar, era esenţial să exercite credinţă, să o dovedească prin fapte de devoţiune sfîntă. Îi aşteptau timpuri grele.

 4. De ce nimic nu este imposibil pentru cei care au credinţă?

⁴ Credinţa le dă creştinilor posibilitatea de a face faţă oricăror greutăţi. Isus le–a spus discipolilor săi că dacă ar avea „credinţă cît un grăunte de muştar“, nimic nu le–ar fi imposibil (Matei 17:20). Astfel el a accentuat puterea credinţei, care este un rod al spiritului sfînt. Isus a subliniat în acest fel, nu ce pot face oamenii, ci ceea ce poate face spiritul sau forţa activă a lui Dumnezeu. Cei care sînt conduşi de acest spirit nu fac din ţînţar armăsar. Aplicarea înţelepciunii pe care le–o dă spiritul lui Dumnezeu îi ajută să aibă o concepţie echilibrată asupra lucrurilor. Chiar şi problemele grave dispar cînd sînt supuse puterii susţinătoare pe care o dă credinţa. — Matei 21:21, 22; Marcu 11:22-24; Luca 17:5, 6.

Se rugau ca să nu–şi piardă credinţa

 5–7. a) Ce cuvinte de avertizare cu privire la credinţă a rostit Isus cînd a instituit Comemorarea? b) Cum l–a făcut credinţa capabil pe Petru să–i întărească pe fraţii săi?

⁵ În 33 e.n., Isus a sărbătorit pentru ultima oară Paştele cu discipolii săi. Apoi, după ce l–a lăsat să plece pe Iuda Iscariot, el a instituit sărbătoarea Comemorării, spunînd: „Închei un legămînt cu voi, la fel cum Tatăl meu a încheiat un legămînt cu mine, pentru un regat (NW) . . . Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grîu. Dar Eu M–am rugat pentru tine ca să nu ţi se micşoreze credinţa şi, după ce te vei întoarce să întăreşti pe fraţii tăi“. — Luca 22:28-32.

⁶ Isus s–a rugat ca credinţa lui Simon Petru să nu se micşoreze. Deşi Petru, foarte încrezător, s–a lăudat că nu îl va renega niciodată pe Isus, la scurt timp după aceea el a făcut asta de trei ori (Luca 22:33, 34, 54-62). De fapt, odată cu profeţita ucidere a păstorului, oile au fost risipite (Zaharia 13:7; Marcu 14:27). Totuşi, cînd s–a întors după ce căzuse în capcana fricii, Petru i–a întărit pe fraţii săi spirituali. El a adus în discuţie problema unui înlocuitor pentru Iuda Iscariot. Acţionînd în calitate de purtător de cuvînt al apostolilor, la Penticosta din 33 e.n., Petru a folosit prima dintre „cheile“ pe care i le–a dat Isus, deschizînd evreilor calea ca să devină membri ai Regatului (Matei 16:19; Fapte 1:15–2:41). Satan ceruse să fie lăsat să–i cearnă pe apostoli ca pe grîu, dar Dumnezeu s–a îngrijit ca ei să nu–şi piardă credinţa.

⁷ Imaginaţi–vă cum s–a simţit Petru cînd l–a auzit pe Isus spunînd: „M–am rugat pentru tine ca să nu ţi se micşoreze credinţa“. Încercaţi să vă gîndiţi la aceasta! Domnul şi Stăpînul său se rugase ca Petru să nu–şi piardă credinţa. Şi ea nu l–a părăsit, nici nu s–a epuizat. De fapt, în ziua Penticostei, Petru şi ceilalţi au fost primele persoane unse cu spirit sfînt care au devenit copii spirituali ai lui Dumnezeu şi comoştenitori în perspectivă cu Cristos în glorie cerească. Întrucît spiritul sfînt activa atunci asupra lor într–o măsură fără precedent, ei au putut manifesta roadele lui, inclusiv credinţa, mai pregnant ca niciodată. Ce minunat răspuns la implorarea lor: „Dă–ne mai multă credinţă“! — Luca 17:5, NW; Galateni 3:2, 22-26; 5:22, 23.

Să facem faţă cu credinţă încercărilor viitoare

 8. Ce avertisment oportun ne–a dat organizaţia referitor la împlinirea textului din 1 Tesaloniceni 5:3?

⁸ Ca împlinire a profeţiilor biblice, vom auzi în curînd strigătul „Pace şi securitate!“ (1 Tesaloniceni 5:3). Ar putea acesta să ne pună credinţa la încercare? Da, deoarece sîntem în pericol de a fi luaţi pe neaşteptate de succesul aparent pe care naţiunile îl pot avea la instaurarea păcii. Dar noi nu vom împărtăşi spiritul acestor proclamatori ai păcii dacă vom ţine minte că Iehova Dumnezeu nu foloseşte în acest scop nici unul dintre mijloacele acestei lumi. El are propria sa modalitate de a instaura adevărata pace, şi aceasta numai prin intermediul Regatului său sub domnia lui Isus Cristos. Aşadar, indiferent de succesul pe care naţiunile îl pot avea la stabilirea păcii, acesta va fi scurt şi doar de poleială. Pentru a ne ajuta să fim în gardă, „sclavul fidel şi prevăzător“ va continua să publice avertismente oportune, astfel că slujitorii lui Iehova nu vor fi luaţi pe nepregătite de viitoarea proclamare lăudăroasă pe care o vor face naţiunile acestui vechi sistem de lucruri. — Matei 24:45-47.

 9. De ce distrugerea Babilonului celui Mare va pretinde curaj şi credinţă din partea noastră?

⁹ Strigătul „Pace şi securitate!“ va fi semnalul unei «nimiciri neaşteptate» care va veni asupra Babilonului celui Mare — imperiul mondial al religiei false (Apocalipsa 17:1-6; 18:4, 5). Şi acesta va constitui un test al credinţei creştine. După prăbuşirea religiei false, vor rămînea Martorii lui Iehova fermi în credinţă? Desigur. Evenimentul respectiv — neaşteptat şi de neînţeles pentru majoritatea oamenilor — nu va proveni de la ei. Oamenii trebuie să ştie că, în realitate, aceasta este judecata lui Iehova pentru sfinţirea numelui său pe care religia falsă l–a batjocorit de mult timp. Dar cum vor putea oamenii să ştie dacă cineva nu le spune? Şi de la cine, în afară de Martorii lui Iehova, ne–am putea aştepta să facă lucrul acesta? — Compară cu Ezechiel 35:14, 15; Romani 10:13-15.

10. În ce măsură va fi şi atacul lui Gog împotriva poporului lui Iehova un test al credinţei?

¹⁰ Martorii unşi ai lui Iehova şi asociaţii lor cu speranţă pămîntească au avut curajul necesar să le spună altora despre executarea iminentă a judecăţii lui Iehova împotriva Babilonului celui Mare şi a restului sistemului de lucruri al lui Satan (2 Corinteni 4:4). În rolul său de Gog din Magog, care înseamnă actuala lui stare degradată, Satan îşi va conduce forţele pămînteşti într–un atac total împotriva poporului lui Dumnezeu. Credinţa în puterea de apărare divină în folosul Martorilor lui Iehova va fi pusă la încercare. Dar noi putem avea credinţa că, aşa cum a profeţit Cuvîntul lui Dumnezeu, el îşi va salva poporul. — Ezechiel 38:16; 39:18-23.

11, 12. a) Ce anume a asigurat salvarea lui Noe şi a familiei sale în timpul Potopului? b) În ce privinţă nu trebuie să ne facem griji în timpul marelui necaz?

¹¹ Azi nu ştim exact cum îşi va ocroti Iehova poporul în timpul «marelui necaz», însă acest lucru nu constituie nici un motiv de îndoială că el va face aceasta (Matei 24:21, 22). Situaţia actualilor slujitori ai lui Dumnezeu va fi asemănătoare celei în care se aflau Noe şi familia sa în timpul Potopului. Închişi înăuntrul arcei înconjurate de apele învolburate ale distrugerii, este foarte probabil că ei au fost cuprinşi de respect, teamă şi uimire văzînd această demonstraţie a puterii divine şi, cu siguranţă, că s–au rugat fierbinte. Nu există nici un indiciu scriptural că ei ar fi fost îngrijoraţi sau că s–ar fi întrebat: «Este arca destul de solidă pentru a rezista forţelor distructive? Avem hrană suficientă care să ne ajungă pînă la terminarea Potopului? Vom putea după aceea să facem faţă condiţiilor schimbate de pe pămînt?» Evenimentele ulterioare au dovedit că astfel de griji ar fi fost nefondate.

¹² Ca să–şi asigure salvarea, Noe şi familia sa aveau nevoie de o credinţă activă. Aceasta însemna să urmeze instrucţiunile şi directivele spiritului sfînt al lui Dumnezeu. În timpul marelui necaz va fi tot atît de necesar să urmăm directivele spiritului sfînt şi să ascultăm de instrucţiunile date de Iehova prin organizaţia sa. Atunci nu vom avea nici un motiv să ne îngrijorăm şi să ne întrebăm: «Cum vor fi satisfăcute necesităţile noastre spirituale şi materiale? Cum se va avea grijă de persoanele în vîrstă sau de acelea care necesită îngrijire sau tratament medical deosebit? Cum va face Iehova posibilă supravieţuirea şi intrarea noastră în lumea nouă?» Manifestînd credinţă puternică, toţi slujitorii loiali ai lui Iehova vor lăsa totul în seama sa. — Compară cu Matei 6:25-33.

13. Odată cu declanşarea marelui necaz, de ce trebuie să avem credinţă ca a lui Avraam?

¹³ Odată declanşat marele necaz, fără îndoială că credinţa noastră în Dumnezeu va fi mult întărită. La urma urmelor, vom vedea că Iehova îşi duce la îndeplinire ceea ce a spus că va face. Vom vedea cu proprii noştri ochi executarea judecăţii! Dar vom avea oare suficientă credinţă ca să credem că, în timp ce îi va distruge pe cei răi, Dumnezeu îşi va ocroti propriul popor? Vom fi oare ca Avraam, care a avut credinţă că «Judecătorul întregului pămînt va face ce este drept», adică nu îi va distruge pe cei drepţi împreună cu cei răi? — Geneza 18:23, 25, NW.

14. Ce întrebări trebuie să ne facă să ne analizăm credinţa şi să muncim din greu la întărirea ei?

¹⁴ Cît de important este ca să ne consolidăm acum credinţa! Întrucît sfîrşitul acestui sistem rău de lucruri este atît de aproape, să lăsăm ca spiritul lui Dumnezeu să ne motiveze acele „ sfinte acte de conduită şi fapte de devoţiune sfîntă“ (2 Petru 3:11-14, NW). Atunci, în timpul marelui necaz nu vom fi chinuiţi de gînduri neliniştitoare ca acestea: «Sînt eu sigur că Iehova mă va ocroti? Aş fi putut face mai mult în serviciul său? Am muncit realmente din greu ca să îmbrac „noua personalitate“? Sînt eu tipul de persoană pe care Iehova îl vrea în lumea nouă?» Aceste întrebări serioase trebuie să ne facă să ne analizăm credinţa şi să muncim din greu ca să o întărim încă de pe acum! — Coloseni 3:8-10.

Credinţă care ne vindecă

15. Ce le–a spus, uneori, Isus celor pe care i–a vindecat, dar de ce aceasta nu sprijină actuala doctrină a vindecării prin credinţă?

¹⁵ Isus nu şi–a limitat lucrările de vindecare fizică la oamenii cu credinţă (Ioan 5:5-9, 13). Astfel, activitatea sa nu constituie un suport pentru doctrina nescripturală a vindecării prin credinţă. Este adevărat că Isus le–a spus, uneori, celor pe care i–a vindecat: „Credinţa ta te–a vindecat“ (Matei 9:22; Marcu 5:34; 10:52; Luca 8:48; 17:19; 18:42). Dar, spunînd aceasta, el nu făcea decît să puncteze un adevăr evident: Dacă celor bolnavi le–ar fi lipsit credinţa în capacitatea lui Isus de a vindeca, ei nu ar fi venit la el în primul rînd pentru a fi vindecaţi.

16. Ce program de vindecare dirijează azi Isus?

¹⁶ Azi Isus Cristos dirijează un program de vindecare spirituală, iar peste 4 000 000 de persoane sînt în situaţia de a beneficia de el. Ca Martori ai lui Iehova, ele se bucură de sănătate spirituală în pofida boliilor fizice pe care, poate, le au. Dintre ei, creştinii unşi au o speranţă cerească şi «îşi fixează privirile asupra lucrurilor veşnice care nu se văd» (2 Corinteni 4:16-18; 5:6, 7, NW). Iar creştinii cu speranţă pămîntească aşteaptă nerăbdători minunatele acţiuni de vindecare fizică ce vor avea loc în lumea nouă a lui Dumnezeu.

17, 18. Ce îngrijire furnizată de Iehova este descrisă în Apocalipsa 22:1, 2, şi ce fel de credinţă este necesară pentru a se putea beneficia de pe urma ei?

¹⁷ În cuvintele din Apocalipsa 22:1, 2 apostolul Ioan s–a referit la îngrijirile furnizate de Dumnezeu în vederea vieţii eterne: „Mi–a arătat un rîu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul străzii ei şi pe cele două maluri ale rîului erau pomii vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomilor sînt pentru vindecarea neamurilor“. „Apa vieţii“ include Cuvîntul adevărului lui Dumnezeu şi orice altă măsură luată de el pentru recuperarea oamenilor ascultători din păcat şi moarte şi pentru a le acorda acestora viaţă eternă pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus (Efeseni 5:26; 1 Ioan 2:1, 2). În timp ce sînt încă pe pămînt, cei 144 000 de continuatori unşi ai lui Isus beau din măsura luată în vederea vieţii prin Cristos şi sînt numiţi „mari copaci ai dreptăţii“ (Isaia 61:1-3, NW; Apocalipsa 14:1-5,). Ei au produs multe roade spirituale pe pămînt. Ca înviaţi în cer, ei vor participa, în timpul domniei milenare a lui Cristos, la acordarea îngrijirilor provenite din răscumpărare, îngrijiri care vor servi la „vindecarea neamurilor“ de păcat şi moarte.

¹⁸ Cu cît va fi mai puternică credinţa noastră în aceste îngrijiri furnizate de Dumnezeu, cu atît mai mare va fi dispoziţia noastră de a urma directivele spiritului său, ca să avem parte de ele. Perfecţiunea fizică va veni, evident, pe măsură ce persoana respectivă va exercita credinţă în Cristos şi va face progrese spirituale. Deşi acea persoană va fi fost în mod miraculos vindecată de maladii grave, ea va fi adusă tot mai aproape de perfecţiune pe măsură ce va practica ce este drept. Ea va beneficia cu regularitate de măsurile furnizate de Dumnezeu pentru vindecare prin intermediul jertfei lui Cristos. Deci credinţa va influenţa vindecarea şi aducerea noastră la perfecţiune în sens fizic.

„Salvat prin credinţă“

19. De ce este esenţial să rămînem fermi în credinţă?

¹⁹ Pînă cînd zorii lumii noi a lui Dumnezeu vor distruge pentru totdeauna întunericul lumii rele actuale, cît de important este ca slujitorii lui Iehova să rămînă fermi în credinţă! Oamenii „fără credinţă“ vor fi aruncaţi în „lacul care arde cu foc şi cu sulf“ — moartea a doua. În cele din urmă, aceasta va avea loc după testul final de la sfîrşitul domniei de o mie de ani a lui Cristos (Apocalipsa 20:6-10; 21:8, NW). Ce binecuvîntat deznodămînt pentru cei care continuă să exercite credinţă şi supravieţuiesc pentru a se bucura de un viitor veşnic.

20. Cum va căpăta textul din 1 Corinteni 13:13 o semnificaţie specială la sfîrşitul domniei milenare a lui Cristos?

²⁰ Atunci cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 13:13 vor căpăta o semnificaţie specială: „Rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea“. Nu va mai fi nevoie să exercităm credinţă că promisiunea profetică din Geneza 3:15 va deveni realitate sau să sperăm că ea se va împlini. Acestea se vor fi realizat. În calitate de persoane care îşi păstrează integritatea, noi vom continua să sperăm în Iehova, să avem credinţă în el şi în Fiul său şi să–i iubim deoarece ei sînt aceia care au cauzat împlinirea acestei profeţii. De altfel, iubirea profundă şi recunoştinţa sinceră pentru salvarea noastră ne vor lega de Dumnezeu pe veşnicie, printr–o devoţiune de nezdruncinat. — 1 Petru 1:8, 9.

21. Ce trebuie să facem astăzi ca să fim „salvaţi prin credinţă“?

²¹ Prin organizaţia sa vizibilă, Iehova a furnizat îngrijiri minunate pentru întărirea credinţei. Profitaţi din plin de ele în totalitate. Frecventează cu regularitate şi participă la întrunirile poporului lui Dumnezeu (Evrei 10:24, 25). Studiază sîrguincios Cuvîntul său şi publicaţiile creştine. Cere–i lui Iehova spiritul său sfînt (Luca 11:13). Imită credinţa acelora care, în mod umil, sînt în fruntea congregaţiei (Evrei 13:7). Împotriveşte–te ispitelor lumii (Matei 6:9, 13). Da, şi întăreşte–ţi relaţia personală cu Iehova în orice fel. Mai presus de toate, continuă să exerciţi credinţă. Atunci vei putea fi printre aceia care îi plac lui Iehova şi dobîndesc salvarea, deoarece Pavel a declarat: „Prin . . . bunătate nemeritată, într–adevăr, voi aţi fost salvaţi prin credinţă; şi aceasta nu datorită vouă; ea este un dar al lui Dumnezeu“. — Efeseni 2:8, NW.

Care sînt răspunsurile tale?

◻ La ce teste ale credinţei ne aşteptăm foarte curînd?

◻ Care sînt cele două modalităţi prin care credinţa noastră ne poate însănătoşi?

◻ Potrivit cu 1 Petru 1:9, cît timp trebuie să ne păstrăm credinţa?

◻ Ce îngrijiri ne stau la dispoziţie pentru a ne întări credinţa?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Asemenea tatălui pe al cărui fiu Isus l–a vindecat, simţi tu personal nevoia de a avea mai multă credinţă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Pentru a supravieţui «marelui necaz» va fi necesară o credinţă ca a lui Noe şi a familiei sale