În pofida unor astfel de condiţii, discipolii fideli au rămas fermi. Având o credinţă puternică în Dumnezeu, ei au putut spune la fel ca Pavel: „Noi nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi cel dinăuntru se înnoieşte din zi în zi“. Însă ce a generat această înnoire zilnică? Pavel a continuat astfel: „Căci întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, în timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice“. — 2 Corinteni 4:16–18.

Consideraţi necazurile prezente ca pe ceva de moment!

Că ne place sau nu, noi vedem zilnic lucruri pe care am prefera să nu le vedem. Dacă aruncăm o privire în oglindă, nu se poate să nu observăm defecte nedorite şi unele cusururi ale corpului fizic, care indică imperfecţiunea fizică. Atunci când ne adâncim privirile în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, vedem defecte şi cusururi spirituale atât în noi înşine, cât şi în alţii (Iacov 1:22–25). Iar când citim ştirile zilei sau când privim la televizor, imediat observăm nedreptăţi, cruzimi şi tragedii care ne frâng inima.

Satan ar dori să ne facă să disperăm din cauza lucrurilor pe care le vedem sau să ne lăsăm distraşi şi să începem să ne clătinăm în credinţă. Cum putem preîntâmpina acest lucru? Trebuie să urmăm exemplul lui Isus Cristos, aşa cum l-a recomandat apostolul Petru când a spus: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). În orice aspect al vieţii creştine, Isus a fost exemplul perfect.

Când a îndreptat atenţia spre Isus ca model al nostru, Petru a specificat faptul că Isus a suferit. Într-adevăr, Isus a suferit foarte mult când a fost pe pământ. Fiind prezent la crearea omenirii ca ‘maestru’ al lui Iehova, el ştia cu exactitate cum prevăzuse Dumnezeu să fie oamenii (Proverbele 8:30, 31). Dar acum a văzut personal ce a făcut din ei păcatul şi imperfecţiunea. El a văzut şi a fost nevoit să suporte zilnic imperfecţiunile şi slăbiciunile oamenilor. Acest lucru trebuie să fi fost o încercare pentru el. — Matei 9:36; Marcu 6:34.

Pe lângă necazurile altora, Isus le-a simţit şi pe ale lui (Evrei 5:7, 8). Însă, cu o vedere spirituală perfectă, el a privit dincolo de ele şi a văzut recompensa înălţării la viaţă nemuritoare pentru calea sa integră. Apoi, ca Rege mesianic, el urma să aibă privilegiul de a restabili omenirea chinuită din starea ei decăzută la perfecţiunea pe care o prevăzuse iniţial Iehova. Aţintindu-şi privirea asupra acestor perspective de viitor invizibile, el şi-a putut menţine bucuria în serviciul sfânt în pofida necazurilor pe care le-a văzut zilnic. Pavel a scris mai târziu: „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“. — Evrei 12:2.

Isus nu a permis niciodată ca greutăţile şi condiţiile chinuitoare să-l ducă la disperare, să-l distragă sau să-l facă să se clatine în credinţă. La fel ca discipolii săi, noi trebuie să imităm îndeaproape exemplul său excelent. — Matei 16:24.