Jertfe de laudă care îi plac lui Iehova

„Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.“ — ROMANI 12:1.

 1. Ce spune Biblia despre valoarea relativă a jertfelor oferite sub Legea mozaică?

„ÎNTRUCÂT Legea are o umbră a lucrurilor bune care vor veni, dar nu însăşi substanţa lucrurilor, oamenii nu pot niciodată cu aceleaşi jertfe pe care le oferă încontinuu, an de an, să-i facă perfecţi pe cei care se apropie“ (Evrei 10:1, NW). Prin această afirmaţie remarcabilă, apostolul Pavel a arătat că jertfele oferite sub Legea mozaică nu au avut o valoare permanentă în ce priveşte salvarea omului. — Coloseni 2:16, 17.

 2. De ce eforturile de a încerca să înţelegem informaţiile biblice detaliate despre ofrandele şi jertfele aduse sub Lege nu sunt zadarnice?

² Înseamnă aceasta că informaţiile din Pentateuh referitoare la ofrande şi jertfe nu au nici o valoare pentru creştinii de azi? De fapt, recent, în decurs de un an şi ceva, persoanele înscrise la Şcoala de Minister Teocratic în congregaţiile Martorilor lui Iehova de pe tot pământul au parcurs primele cinci cărţi ale Bibliei. Unii au depus eforturi sârguincioase să citească şi să înţeleagă toate detaliile. Au fost toate aceste eforturi zadarnice? Cu siguranţă, nu, deoarece „toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura [instruirea, NW] noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde“ (Romani 15:4). Aşadar, întrebarea este: Ce „instruire“ şi „mângâiere“ putem primi din acest volum de informaţii din Lege referitoare la ofrande şi jertfe?

Pentru instruirea şi mângâierea noastră

 3. Ce necesitate fundamentală avem?

³ Cu toate că nu ni se cere să oferim jertfe literale în maniera stipulată de Lege, şi noi avem foarte mare nevoie de ceea ce jertfele au făcut într-o mică măsură pentru israeliţi, şi anume, de iertarea păcatelor şi de faptul de a ne bucura de favoarea lui Dumnezeu. Întrucât noi nu oferim jertfe literale, cum putem primi aceste binecuvântări? După ce scoate în evidenţă caracterul limitat al jertfelor de animale, Pavel declară: „Când [Isus] vine în lume, el zice: «„Jertfă şi ofrandă nu ai vrut, ci mi-ai pregătit un corp. Nu ai aprobat holocausturi şi ofrandă pentru păcat“. Atunci am zis: „Iată! Am venit (în sulul cărţii este scris despre mine) să fac voinţa ta, o, Dumnezeule!“»“. — Evrei 10:5–7, NW.

 4. Cum aplică Pavel textul din Psalmul 40:6–8 la Isus Cristos?

⁴ Citând din Psalmul 40:6–8, Pavel arată că Isus nu a venit ca să perpetueze ‘jertfele şi ofrandele’, ‘holocausturile şi ofrandele pentru păcat’, nici una dintre acestea nemaifiind aprobată de Dumnezeu pe vremea când Pavel a scris aceste cuvinte. Dimpotrivă, Isus a venit cu un corp pregătit de Tatăl său ceresc, un corp care corespundea în toate privinţele cu cel pe care Dumnezeu l-a pregătit când l-a creat pe Adam (Geneza 2:7; Luca 1:35; 1 Corinteni 15:22, 45). Ca Fiu perfect al lui Dumnezeu, Isus a avut rolul de „sămânţă“ a femeii, conform profeţiei din Geneza 3:15. El urma să ia măsuri pentru a ‘zdrobi capul lui Satan’, cu toate că şi Isus însuşi avea să sufere ‘zdrobirea călcâiului’. În acest fel, Isus a devenit mijlocul furnizat de Iehova pentru salvarea omenirii, pe care îl aşteptaseră oamenii credinţei începând de la Abel.

 5, 6. Ce mijloc superior de a se apropia de Dumnezeu au la dispoziţie creştinii?

⁵ Vorbind despre acest rol special îndeplinit de Isus, Pavel spune: „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El“ (2 Corinteni 5:21). Expresia „L-a făcut păcat“ poate fi tradusă şi „l-a făcut ca o ofrandă pentru păcat“. Apostolul Ioan spune: „El este o jertfă conciliatoare pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi“ (1 Ioan 2:2, NW). Aşadar, dacă israeliţii au putut un timp să se apropie de Dumnezeu prin intermediul jertfelor lor, creştinii dispun de un mijloc superior de a se apropia de Dumnezeu, şi anume jertfa lui Isus Cristos (Ioan 14:6; 1 Petru 3:18). Dacă exercităm credinţă în jertfa de răscumpărare furnizată de Dumnezeu şi ascultăm de El, şi nouă ne pot fi iertate păcatele şi ne putem bucura de favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu (Ioan 3:17, 18). Nu este aceasta o sursă de mângâiere? Dar cum putem demonstra că avem credinţă în jertfa de răscumpărare?

⁶ După ce explică faptul că creştinii beneficiază de un mijloc superior de a se apropia de Dumnezeu, apostolul Pavel scoate în evidenţă trei modalităţi prin care ne putem demonstra credinţa şi aprecierea pentru darul plin de iubire oferit de Dumnezeu, aşa cum putem citi în Evrei 10:22–25. Chiar dacă îndemnul lui Pavel a fost adresat în principal celor ce au „calea de intrare în locul sfânt“, adică creştinilor unşi care au chemare cerească, cu siguranţă că toţi oamenii trebuie să acorde atenţie cuvintelor apostolului Pavel scrise sub inspiraţie divină dacă doresc să beneficieze de jertfa conciliatoare a lui Isus. — Evrei 10:19, NW.

Să oferim jertfe curate şi neîntinate

 7. a) Cum reflectă textul din Evrei 10:22 ceea ce se făcea când se aducea o jertfă? b) Ce anume trebuia făcut pentru a fi siguri că jertfa era plăcută lui Dumnezeu?

⁷ Mai întâi, Pavel îi îndeamnă pe creştini astfel: „Să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranţă a credinţei, cu inimile stropite şi curăţite de o conştiinţă rea şi cu trupul spălat cu o apă curată“ (Evrei 10:22). Limbajul folosit aici reflectă cu claritate ceea ce se făcea când se aducea o jertfă sub Lege. Acest limbaj este potrivit, deoarece, pentru a fi plăcută, jertfa trebuia oferită cu o motivaţie corectă şi trebuia să fie ceva curat şi neîntinat. Animalul de jertfă era luat din cireadă sau din turmă, adică dintre animalele curate; el era „fără cusur“. Dacă jertfa era dintre păsări, aceasta trebuia să constea în turturele sau pui de porumbel. Dacă aceste cerinţe erau satisfăcute, jertfa urma să fie ‘primită [cu bunăvoinţă, NW] ca să facă ispăşire pentru el’ (Leviticul 1:2–4, 10, 14; 22:19–25). Ofranda de cereale nu conţinea deloc nici aluat, un simbol al corupţiei, nici miere, care însemna, probabil, siropul de fructe, ce poate produce fermentaţie. Când jertfele, atât cele de animale, cât şi cele de cereale, erau oferite pe altar, se adăuga sare, care este un conservant. — Leviticul 2:11–13.

 8. a) Ce se cerea din partea unei persoane care aducea o ofrandă? b) Cum ne putem asigura că închinarea noastră este plăcută lui Iehova?

⁸ Ce se poate spune despre persoana care oferea jertfa? Legea spunea că oricine se prezenta în faţa lui Iehova trebuia să fie curat şi neîntinat. Cineva care dintr-un motiv sau altul se întinase trebuia mai întâi să aducă o ofrandă pentru păcat sau pentru vină ca să devină din nou pur în ochii lui Iehova, astfel încât holocaustul sau jertfa de comuniune pe care o aducea să fie plăcută lui Dumnezeu (Leviticul 5:1–6, 15, 17). Aşadar, înţelegem noi importanţa faptului de a rămâne mereu puri în ochii lui Iehova? Dacă vrem ca închinarea noastră să fie plăcută în ochii lui Dumnezeu, trebuie să ne corectăm cu promptitudine ori de câte ori încălcăm legile lui. Trebuie să fim gata să folosim mijloacele oferite de Dumnezeu pentru a ne ajuta: „bătrânii adunării“ şi „jertfa conciliatoare pentru păcatele noastre“, Isus Cristos. — Iacov 5:14; 1 Ioan 2:1, 2, NW.

 9. Care este principala deosebire dintre jertfele oferite lui Iehova şi cele oferite unor zei falşi?

⁹ Accentul pus pe absenţa oricărui fel de întinare a constituit, de fapt, principala deosebire dintre jertfele oferite lui Iehova şi cele oferite zeilor falşi de către oamenii naţiunilor vecine Israelului. Comentând pe marginea acestei caracteristici a jertfelor prevăzute de Legea mozaică, o lucrare de referinţă remarcă următoarele: „Putem observa că [jertfele oferite sub Legea mozaică] nu au nici o legătură cu divinaţia sau prevestirile; frenezia religioasă, automutilarea sau prostituţia sacră şi ritualurile senzuale şi orgiastice ale fertilităţii erau strict interzise; nu existau jertfe umane, nici jertfe pentru morţi“. Toate acestea îndreaptă atenţia asupra următorului adevăr: Iehova este sfânt şi nu tolerează sau nu aprobă sub nici o formă păcatul sau corupţia (Habacuc 1:13). Închinarea şi jertfele aduse lui trebuie să fie curate şi neîntinate — din punct de vedere fizic, moral şi spiritual. — Leviticul 19:2; 1 Petru 1:14–16.

10. Ce autoexaminare trebuie să ne facem în armonie cu îndemnul lui Pavel consemnat în Romani 12:1, 2?

¹⁰ Având în vedere acest lucru, trebuie să ne facem o autoexaminare minuţioasă în toate domeniile vieţii pentru a fi siguri că serviciul nostru pentru Iehova este plăcut în ochii săi. Nu ar trebui să gândim niciodată că, atâta timp cât participăm într-o anumită măsură la întrunirile creştine şi la minister, nu contează ce facem în viaţa particulară. De asemenea, nu ar trebui să credem că participarea la activităţile creştine ne absolvă într-un fel de necesitatea de a ne conforma legilor lui Dumnezeu în alte domenii ale vieţii (Romani 2:21, 22). Nu ne putem aştepta să beneficiem de binecuvântarea şi favoarea lui Dumnezeu dacă permitem unor lucruri necurate sau întinate din punctul său de vedere să ne contamineze gândurile sau acţiunile. Să păstrăm în minte cuvintele lui Pavel: „Vă îndemn, . . . fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă. Să nu vă conformaţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită“. — Romani 12:1, 2.

Să oferim din toată inima jertfe de laudă

11. Ce se înţelege prin expresia „declararea publică“ menţionată în Evrei 10:23?

¹¹ În scrisoarea adresată evreilor, Pavel îndreaptă apoi atenţia spre un aspect esenţial al închinării adevărate: „Să ţinem fără şovăire la mărturia [declararea publică a, NW] nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut făgăduinţa“ (Evrei 10:23). Expresia „declararea publică“ înseamnă literalmente „mărturisire“, iar Pavel vorbeşte şi despre „o jertfă de laudă“ (Evrei 13:15). Aceasta ne aminteşte de jertfele pe care le-au oferit oameni ca Abel, Noe şi Avraam.

12, 13. Ce recunoştea un israelit când oferea un holocaust, şi ce putem face ca să reflectăm o atitudine asemănătoare?

¹² Când oferea un holocaust, un israelit făcea acest lucru „de bunăvoie în faţa lui Iehova“ (Leviticul 1:3, NW). Prin această jertfă, el declara, sau recunoştea, de bunăvoie, în public, binecuvântările bogate oferite de Iehova şi bunătatea sa iubitoare manifestată faţă de poporul său. Să ne amintim că o particularitate a holocaustului era aceea că întreaga ofrandă era mistuită pe altar — un simbol potrivit al devoţiunii şi dedicării exclusive. Prin urmare, noi ne demonstrăm credinţa în jertfa de răscumpărare şi recunoştinţa pentru acest dar când îi oferim de bunăvoie şi din toată inima lui Iehova „jertfa [noastră] de laudă, adică rodul buzelor“.

¹³ Deşi creştinii nu oferă jertfe literale — animale sau vegetale —, ei au totuşi responsabilitatea de a depune mărturie despre vestea bună referitoare la Regat şi de a face discipoli ai lui Isus Cristos (Matei 24:14; 28:19, 20). Profitaţi de ocaziile de a participa la declararea publică a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu, astfel încât tot mai mulţi oameni să afle minunatele lucruri pe care le-a rezervat Dumnezeu oamenilor ascultători? Vă folosiţi de bunăvoie timpul şi energia pentru a le preda celor interesaţi şi pentru a-i ajuta să devină discipoli ai lui Isus Cristos? Participarea noastră zeloasă la minister, asemenea miresmei plăcute a unui holocaust, este foarte apreciată de Dumnezeu. — 1 Corinteni 15:58.

Să ne bucurăm de asocierea cu Dumnezeu şi cu oamenii

14. Ce paralelă se poate stabili între cuvintele lui Pavel din Evrei 10:24, 25 şi jertfa de comuniune?

¹⁴ În final, Pavel îndreaptă atenţia spre relaţiile noastre cu colaboratorii creştini în închinarea adusă lui Dumnezeu. El spune: „Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:24, 25). Expresiile „să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune“, „strângerea noastră laolaltă“ şi „să ne îndemnăm unii pe alţii“ ne amintesc de ceea ce realiza ofranda de comuniune în Israel pentru poporul lui Dumnezeu.

15. Ce paralelă observăm între jertfa de comuniune şi întrunirile creştine?

¹⁵ Sintagma „ofrande de comuniune“ este tradusă uneori prin „ofrande de pace“. În acest caz, cuvântul ebraic pentru pace este la plural, ceea ce indică, probabil, că participarea la aceste jertfe are drept rezultat relaţii de pace cu Dumnezeu şi relaţii de pace cu colaboratorii în închinare. Referindu-se la jertfa de comuniune, un biblist face următoarea remarcă: „Acesta era, într-adevăr, un moment de asociere plină de bucurie cu Dumnezeul legământului, un moment în care El cobora ca să devină Oaspetele Israelului la masa de jertfă, chiar dacă el era întotdeauna Gazda“. Această afirmaţie ne aminteşte de promisiunea lui Isus: „Acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“ (Matei 18:20). De fiecare dată când asistăm la o întrunire creştină, noi tragem foloase din asocierea ziditoare, din instruirea încurajatoare şi din faptul de a şti că Domnul nostru Isus Cristos este în mijlocul nostru. Drept urmare, întrunirile creştine sunt cu adevărat ocazii de bucurie şi de întărire a credinţei.

16. Ţinând cont de jertfele de comuniune, ce anume face ca întrunirile creştine să fie prin excelenţă ocazii de bucurie?

¹⁶ Când se oferea o jertfă de comuniune, toată grăsimea — care acoperă intestinele, rinichii, anexa ficatului şi şalele, precum şi coada grasă a oii — îi era oferită lui Iehova, fiind arsă pe altar (Leviticul 3:3–16, NW). Grăsimea era considerată cea mai hrănitoare şi mai bună parte a animalului. Oferirea ei pe altar a simbolizat faptul de a-i da lui Iehova ceea ce este cel mai bun. Întrunirile creştine sunt prin excelenţă ocazii de bucurie nu numai pentru că primim instruire, ci şi pentru că îl lăudăm pe Iehova. Noi facem acest lucru depunând cu modestie toate eforturile să susţinem întrunirile cântând din inimă, ascultând cu atenţie şi, când este posibil, participând cu răspunsuri. „Lăudaţi pe Domnul!“, a exclamat psalmistul. „Cântaţi DOMNULUI o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea celor credincioşi!“ — Psalmul 149:1.

Ne aşteaptă binecuvântări bogate din partea lui Iehova

17, 18. a) Ce jertfă grandioasă a oferit Solomon cu ocazia dedicării templului din Ierusalim? b) De ce binecuvântări a avut parte poporul în urma ceremoniei prilejuite de dedicarea templului?

¹⁷ În a şaptea lună a anului 1026 î.e.n., la dedicarea templului din Ierusalim, regele Solomon a oferit „o jertfă grandioasă înaintea lui Iehova“, constând din „holocaust, ofrandă de cereale şi bucăţile grase ale jertfelor de comuniune“. Pe lângă ofrandele de cereale, cu acea ocazie au fost jertfite 22000 de vite şi 120000 de oi. — 1 Împăraţi 8:62–65, NW.

¹⁸ Vă puteţi imagina câţi bani şi câtă muncă a necesitat această ceremonie grandioasă? Totuşi, binecuvântările primite de Israel, fără îndoială, au întrecut cu mult preţul. Când sărbătoarea s-a încheiat, Solomon „a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvântat pe împărat şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu inima mulţumită pentru tot binele pe care DOMNUL îl făcuse robului Său David şi poporului Său Israel“ (1 Împăraţi 8:66). Într-adevăr, aşa cum a spus Solomon, „binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz“. — Proverbele 10:22.

19. Ce putem face ca să primim binecuvântări bogate de la Iehova în prezent şi pentru eternitate?

¹⁹ Trăim într-o perioadă în care „umbra lucrurilor bune care vor veni“ a fost înlocuită cu „însăşi substanţa lucrurilor“ (Evrei 10:1, NW). Isus Cristos, în rolul Marelui Preot antitipic, a intrat deja în cerul însuşi şi a prezentat valoarea propriului său sânge ca ispăşire pentru toţi aceia care exercită credinţă în jertfa sa (Evrei 9:10, 11, 24–26). Pe baza acestei jertfe măreţe şi prin faptul că îi oferim lui Iehova din toată inima jertfe de laudă curate şi neîntinate, şi noi putem merge mai departe „veseli şi cu inima mulţumită“, aşteptând cu nerăbdare binecuvântările sale bogate. — Maleahi 3:10.

Cum aţi răspunde?

• Ce instruire şi mângâiere putem primi din informaţiile din Lege privitoare la jertfe şi ofrande?

• Care este o primă cerinţă pentru ca o jertfă să fie plăcută, şi ce înseamnă acest lucru pentru noi?

• Ce anume putem noi să oferim asemenea unui holocaust adus benevol?

• În ce privinţă pot fi întrunirile creştine comparate cu o ofrandă de comuniune?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Jertfa de răscumpărare a lui Isus a fost furnizată de Iehova pentru salvarea omenirii

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Pentru ca serviciul nostru să-i fie plăcut lui Iehova, trebuie să ne ferim de orice fel de întinare

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Participând la minister, noi recunoaştem public bunătatea lui Iehova