Capitolul 16

Tu poţi spera cu încredere într-o răsplată

 1. Cui îi datorăm că sîntem aici pe pămînt?

VIAŢA este un dar al lui Dumnezeu. Nimeni n-ar fi în viaţă dacă Dumnezeu în generozitatea lui nu i-ar fi creat pe primii oameni (Apocalips 4:11). Deoarece sîntem păcătoşi, noi n-am fi aici dacă Dumnezeu nu ne-ar fi tolerat cu răbdare. „Dacă greşelile ar fi cele la care te-ai uita, o Iehova, cine ar putea sta în picioare?“ a scris psalmistul (Psalm 130:3).

 2. De cine atîrnă viaţa veşnică, cu toate că este un dar liber?

² Viaţa este în realitate un dar liber. Şi este voia lui Dumnezeu ca neamul omenesc să rămînă în viaţă (1 Timotei 2:3, 4). El n-a dat omenirii numai viaţa, ci a dat vieţii lor şi un sens sau un scop de existenţă. Dumnezeu însă nu acordă viaţă veşnică duşmanilor săi, fiindcă ei n-ar cauza pe pămînt decît dezordine şi ar aduce tot felul de alte pagube. De aceea dacă obţinem viaţă veşnică, atîrnă numai de credinţa nostră în Dumnezeu. Aceasta înseamnă că noi trebuie să devenim prieteni ai lui Dumnezeu. „Fără credinţă este însă cu neputinţă să-i fim plăcuţi lui, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă, că el este şi că devine o răsplată pentru cei ce-l caută în mod serios“ (Evrei 11:6).

 3. In principal, cu ce scop ar trebui să se studieze Biblia?

³ Prin credinţa noastră putem dobîndi deci prietenia lui Dumnezeu, iar această prietenie aduce cu sine o răsplată. Prin faptul că tu studiezi Biblia, arăţi că îl cauţi pe Dumnezeu — adică că tu cauţi să-l cunoşti pe el, să-i fii plăcut şi să devii un prieten al lui. Cu cît îl cunoşti mai bine, cu atît mai tare şi mai fundamentată va deveni credinţa ta (2 Petru 1:5–8).

 4. De care lucruri poţi fi tu convins, dacă cauţi sincer pe Dumnezeu, studiind Cuvîntul său?

⁴ Probabil te întrebi: „Cum de îmi este posibil, să înţeleg planul lui Dumnezeu, în timp ce prietenii şi cunoscuţii mei nu-l înţeleg?“ Tu poţi fi într-adevăr fericit cu privire la acest lucru, căci Dumnezeu te-a ales dintre milioane de oameni să cunoşti planul său. El îl atrage pe fiecare la sine însă nu într-un mod părtinitor sau fără motive bune. Noi nu putem vedea ce vede Dumnezeu. El îşi descopere secretele sale celor ce sînt sinceri şi doresc să-l cunoască cu o minte deschisă după cum a arătat Isus (Matei 13:10–15) El ştie cînd împrejurările sînt favorabile ca cineva să recunoască şi să accepte adevărul veştii bune (Faptele Apostolilor 8:25–36). Dumnezeu alege în mod corect atunci cînd îşi caută prieteni. El nu face greşeli. De aceea tu poţi fi convins că îţi stă înainte ocazia să dobîndeşti viaţă veşnică (Faptele Apostolilor 13:48).

 5. Ce a făcut Dumnezeu pentru aceia care-l caută în mod sincer?

⁵ Iehova Dumnezeu vede inima. El îi binecuvîntează pe cei care fac uz de raţiunea lor şi studiază sincer Cuvîntul său. El îi preţuieşte şi îi favorizează chiar şi pe cei care îi dovedesc cel mai mic serviciu, şi le dă alte ocazii să-l cunoască (Matei 10:40–42).

 6. Pentru ce n-ar trebui să subapreciem sau să subestimăm ocazia pe care ne-o dă Dumnezeu, pentru ca noi să-l putem cunoaşte?

⁶ Apostolul Pavel a avertizat: „Colaborînd cu ei vă rugăm insistent ca nu cumva să acceptaţi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu şi apoi să-i rataţi scopul“ (2 Corinteni 6:1). Stă în puterea celor cărora Dumnezeu le-a dovedit bunătatea sa, să-şi arate recunoştinţa şi să instaureze între ei şi Dumnezeu o relaţie durabilă şi veritabilă (2 Corinteni 6:2). Cît de păgubitor ar fi ca cineva care a dobîndit favoarea lui Dumnezeu să se abată din nou şi să piardă răsplata! (Proverbe 4:5–9).

A DUCE O VIAŢĂ PLINĂ DE ÎNŢELES DEJA ACUM

 7. (a) Ce concluzie putem trage din aceea ce studiem? (b) Ce se va întîmpla, cînd cineva urmăreşte un ţel în viaţă, fără să ia în consideraţie voia lui Dumnezeu?

⁷ In măsura în care ai cunoscut Cuvîntul lui Dumnezeu şi planul său, ai ajuns desigur la convingerea, că şi viaţa ta are în realitate un sens. Dumnezeu vrea ca noi să ne aranjăm viaţa după planul său, fiindcă numai prin înţelepciunea şi conducerea sa putem atinge un ţel merituos şi puternic devenind fericiţi. Cineva îşi poate fixa un ţel cu intenţii bune şi probabil o vreme îi poate părea că ar putea atinge acest ţel. Totuşi, dacă în legătură cu aceasta el nu ia seama la Dumnezeu, va fi decepţionat. Atunci nu va fi în armonie cu restul creaţiunii lui Dumnezeu.

 8, 9. Care va fi finalul pentru cineva care trece prin viaţă fără un ţel?

⁸ Apostolul Pavel a scris tînărului bărbat Timotei din ce cauză ţelul vieţii noastre ar trebui să fie urmarea căii lui Dumnezeu. El a zis: „Cum există într-o casă mare nu numai vase de aur şi argint, ci şi de lemn şi pămînt, dar unele pentru un scop onorabil, pe cînd altele pentru un scop dezonorabil. De aceea, dacă cineva se păstrează curat de lucrurile din urmă, va fi un vas pentru un scop onorabil, sfinţit şi utilizabil pentru proprietarul său [Iehova Dumnezeu a răscumpărat întreaga omenire prin jertfa Fiului său], pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 2:20, 21).

⁹ Fără un ţel în viaţă, am putea cădea uşor jertfă influenţelor rele şi să fim „aruncaţi în toate părţile ca de valuri şi mînaţi încoace şi încolo de orice vînt de învăţătură prin înşelăciunea oamenilor, prin viclenie în inventarea de erori“ (Efeseni 4:14). Atunci am fi un vas pentru un scop dezonorabil.

BOTEZUL UN PAS SERIOS, DAR INDISPENSABIL

10. Cînd ar trebui cineva să se lase botezat?

¹⁰ După ce ai cunoscut voia lui Dumnezeu şi te-ai predat lui Dumnezeu prin Christos pentru a face pentru totdeauna voia lui Dumnezeu, tu poţi fi botezat în apă. Acest pas este foarte serios. Tu trebuie să fii absolut sigur că doreşti să mergi pe această cale. Prin aceasta tu imiţi exemplul lui Isus şi asculţi de porunca sa. Pentru cineva care doreşte să devină un urmaş al lui Isus Chrisţos, botezul este indispensabil (Evrei 10:7; Matei 3:13–15; 28:19, 20). Prin botezul tău tu manifeşti deschis că ţelul tău de viaţă constă în a servi pe deplin lui Dumnezeu, aşa cum ţi-a făcut el de cunoscut voia şi planul său. Decide-te tu însuţi. N-ar trebui să te laşi botezat numai fiindcă cineva te constrînge să faci aceasta sau fiindcă altcineva se lasă botezat.

11. Ar trebui să se gîndească un nou-botezat că acum nu mai are nevoie de ajutor şi sfat? De ce?

¹¹ Apoi botezul ca simbol al predării tale este numai începutul vieţii tale creştine. Indiferent ce pregătire ai sau ce poziţie ocupi în lume, din punctul de vedere biblic tu eşti în privinţa spirituală un „minor“. De aceea trebuie să continui neapărat să studiezi şi să te laşi ajutat de cei ce servesc lui Dumnezeu (1 Corinteni 14:20). Tu ai nevoie de comuniune regulată cu adunarea creştină. Nu încerca să faci aceasta de unul singur (Evrei 10:24, 25).

12. Inseamnă faptul în sine că cineva este de mult timp „în adevăr“, că este un creştin matur? De ce?

¹² Timpul de cînd cineva este „în adevăr“, nu spune neapărat ceva despre relaţia sa cu Dumnezeu. Studiul neîntrerupt şi aplicarea studiilor biblice sînt deopotrivă necesare dacă dorim să producem roadele care atestă maturitatea (Evrei 5:14; Romani 12:1, 2). Apostolul Pavel a declarat aceasta creştinilor evrei din secolul întîi. El le-a scris: „Cu toate că, avînd în vedere timpul, ar trebui să fiţi învăţători, aveţi nevoie din nou de cineva care să vă înveţe de la început lucrurile elementare ale declaraţiilor sfinte ale lui Dumnezeu; şi voi aţi ajuns ca unii care necesită lapte, şi nu hrană tare“. După aceea el le-a dat sfatul: „Să înaintăm acum spre maturitate“ (Evrei 5:12; 6:1).

A SPERA ÎNTR-O RĂSPLATĂ NU ESTE CEVA EGOIST

13. Este un lucru egoist să sperăm în serviciul nostru pentru Dumnezeu la o răsplată? Explică.

¹³ Dacă urmărim în calitate de urmaş al lui Isus Christos ţelul nostru de viaţă, este absolut potrivit şi deloc egoist să nutrim speranţa că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credincioşia noastră (Coloseni 3:24). Este voia lui Iehova să ştim că el e un Dumnezeu care răsplăteşte pe cei ce-l iubesc. El nu este aşa ca mulţi oameni lumeşti care nu se arată mulţumitori sau recunoscători atunci cînd cineva a făcut ceva pentru ei din dragoste sau loialitate. In afară de aceasta, un dumnezeu care nu s-ar dovedi loial şi nu s-ar arăta recunoscător, un dumnezeu care nu i-a răsplătit niciodată pe servii lui n-ar fi vrednic de închinare. Totuşi Iehova Dumnezeu este loial; el este măriminos şi aproape de prietenii lui (Ieremia 3:12). Chiar dacă ai comis o greşeală gravă, imploră–l în rugăciune pentru iertare (1 Ioan 1:9; 2:1, 2; Luca 18:1–8). Lasă–te ajutat de ceilalţi creştini (Iacov 5:16–18). Dacă crezi cu tărie în el, nu te va lăsa în nici un caz baltă şi nici „nu te va părăsi într-un oarecare fel“ (Evrei 13:5, 6).

14. Ce atitudine ar trebui să avem dacă voim să-i slujim lui Dumnezeu cu toată puterea?

¹⁴ Isus a mai spus însă că noi n-ar trebui să credem că i-am face lui Dumnezeu o „plăcere“ sau că viaţa noastră stă ca o răsplată pentru noi în cazul în care-i servim. El a spus ucenicilor săi: „După ce aţi făcut tot ce v-a fost încredinţat, să ziceţi: „‘Sîntem nişte sclavi nefolositori. Ce am făcut noi este ceea ce am fost datori să facem’“ (Luca 17:10). Noi ştim cu toate acestea că Dumnezeu ne iubeşte şi nu este de părerea că străduinţele noastre pentru el ar fi fără valoare.

15. Ce răsplată va aduce credincioşia atît acum cît şi în viitor?

¹⁵ Prin urmare ne stă în perspectivă o mare răsplată, mult mai mare decît ne-am putea închipui noi. Dacă sîntem credincioşi faţă de Dumnezeu vom duce deja acum o viaţă mai bună şi mai judicioasă (1 Timotei 4:8). In plus avem perspectiva să aparţinem la „fundamentul“ „pămîntului nou.“ Ce bucurie va fi să facem parte dintre cei care vor participa cei dintîi la transformarea pămîntului într-un paradis! Şi cît de frumos va fi mai apoi să vedem cu ochii noştri cum vor învia morţii, să-i instruim, să le ajutăm şi să-i învăţăm! Viaţa viitoare va avea un înţeles grandios.

16. Din ce motiv este un mare privilegiu să-i serveşti lui Dumnezeu acum?

¹⁶ Insă n-ar trebui să subapreciem ocazia minunată de a servi lui Dumnezeu acum. Căci aceasta este ultima oară, cînd oamenii au ocazia, în mijlocul unei omeniri care nu cunoaşte pregătirile lui Dumnezeu, să ocupe poziţie de partea lui Dumnezeu în chestiunea de discuţie cu privire la domnia universală. In afară de aceasta, este ultima ocazie de a vesti oamenilor vestea bună în ciuda împotrivirii. Ce posibilitate rară de a ne dovedi loialitatea noastră faţă de Dumnezeu (Matei 24:14). Această activitate va aduce cu sine cea mai mare răsplată. Acum este momentul de a colabora cu „casa lui Dumnezeu“, „care este casa Dumnezeului celui viu“, o colonadă şi un sprijin al adevărului“, şi să vestim vestea bună despre împărăţie (1 Timotei 3:15).

NU TE LĂSA INDUS ÎN EROARE PRIN ÎMPOTRIVIRE

17. Pentru ce ne putem aştepta la împotrivire, şi cum ar trebui să privim acest lucru?

¹⁷ Tu poţi intra în legătură cu această adunare căreia Dumnezeu i-a încredinţat adevărul despre sine şi despre planurile sale. Totuşi dacă cauţi să aplici în viaţa ta adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu şi să vorbeşti adevărul, atunci nu te lăsa surprins sau indus în eroare prin împotrivire. Apostolul Pavel a rostit cuvintele mîngîietoare: „Iubiţilor nu vă lăsaţi înstrăinaţi de ceea ce arde între voi şi de ceea ce vi se întîmplă ca probă, ca şi cînd v-aţi lovi de ceva străin. Dimpotrivă bucuraţi-vă mai departe în măsura în care sînteţi părtaşi la suferinţele lui Christos, pentru ca să vă puteţi bucura şi în decursul revelării gloriei lui cu jubilare. Dacă sînteţi dezonoraţi din pricina numelui lui Christos atunci fiţi fericiţi, fiindcă spiritul gloriei, da, spiritul lui Dumnezeu, se odihneşte asupra voastră“ (1 Petru 4:12–14).

18. (a) Cum poţi dovedi mai multă compătimire pentru cei ce ţi se împotrivesc? (b) Ar trebui să crezi că aceia care se împotrivesc, sint absolut răi? (c) Cum ar trebui să reacţionezi, chiar dacă eşti tratat neprietenos?

¹⁸ Dacă te loveşti de împotrivire gîndeşte-te cum a fost starea ta de la început. Gîndeşte-te la viaţa pe care ai dus-o şi la atitudinea pe care ai avut-o înaintee de-a cunoaşte planurile lui Dumnezeu. Aceasta îţi va ajuta să-i compătimeşti pe cei care ţi se împotrivesc şi să ai milă faţă de ei. Tu poţi recunoaşte că înainte ai făcut şi tu multe lucruri false în necunoştiinţa ta, lucruri pe care şi ei le fac astăzi. Probabil ai avut chiar o atitudine rea faţă de Dumnezeu, faţă de Biblie şi faţă de cei ce sînt martori pentru Iehova Dumnezeu (compară Coloseni 3:5–7). Dacă–ţi aminteşti cum te gîndeai odinioară, poţi evita să adopţi punctul de vedere că aceşti oameni ar fi absolut „răi“, fiindcă n-au ascultat. Tu nu-i vei condamna fără speranţă. Dacă cineva îţi provoacă credinţa în mod neprietenos, tu vei fi ,întotdeauna gata să o aperi în faţa oricui îţi cere o bază pentru speranţa care este în tine, totuşi fă–o cu blîndeţe şi respect adînc’ (1 Petru 3:15).

EVITĂ SĂ FI PREA DREPT

19. (a) Cum ar putea ajunge cineva în pericolul de a deveni „prea drept“? (b) Ce ar trebui să recunoşti şi să faci, în loc să crezi că ai fi mai bun decît aceia care nu-i servesc lui Dumnezeu?

¹⁹ Pentru cineva care a recunoscut calea de viaţă corectă apare pericolul de a deveni „prea drept“. El ar putea înclina să fie un „perfecţionist“. In acest caz respectivul începe să-i critice pe alţii, să privească de sus la ei şi să-şi judece semenii (Ecleziast 7:16; Matei 7:1, 2). Intr-o bună zi, el ar putea crede că ar fi cu puţin mai bun decît ceilalţi care nu cunosc încă adevărul. N-avem voie însă să uităm că Christos a murit pentru toţi oamenii. Tu eşti unul din ei şi fără ajutorul său ai fi ca şi toţi ceilalţi. Isus Christos are milă faţă de toţi. El ştie că mulţi au ajuns pe o cale greşită sub presiunea condiţiilor şi prin spiritul acestei lumi al cărei dumnezeu este Satan. In Biblie se zice profetic: „Intunericul, el va acoperi pămîntul şi întunecime compactă popoarele“ (Isaia 60:2). Lucrul acesta se potriveşte astăzi. De aceea noi trebuie să fim înţelegători şi compătimitori şi să ne străduim să ajutăm pe alţii, în loc să-i acuzăm sau să-i condamnăm (1 Tesaloniceni 2:7, 8).

20, 21. Ce principiu ar trebui aplicat în contact cu cei ce ne înconjoară şi cum ar trebui trataţi?

²⁰ Oricine a ajuns la cunoştinţa adevărului ar trebui să se străduiască să devină un soţ mai bun sau o soţie mai bună. Un copil ar trebui să devină mai bun şi mai ascultător. Aceasta îi poate influenţa pe alţii mult mai mult decît cuvintele. Ce-i drept toţi cei care au primit adevărul ar trebui să fie umpluţi cu rîvnă şi entuziasm, dar trebuie să priceapă şi că fiecare încercare de a presa pe soţul necredincios, pe rude sau pe prieteni îi va face mai mult să nu asculte. Nu sta cicălitor pe capul cuiva numai fiindcă respectivul are un obicei în sine pe care tu nu-l vezi a fi bun. Caută mai degrabă să–ţi ajungi scopul cu răbdare şi fii mai bine prietenos. Fii chiar faţă de cei care adoptă o atitudine duşmănoasă „precaut ca şerpii şi totuşi neprihănit ca porumbeii“, şi încearcă în orice mod cu putinţă să ajuţi în dragoste pe alţii să cunoască adevărul (Matei 10:16; 1 Corinteni 9:20, 23). Indiferent că eşti soţie, soţ sau copil, ia în seamă principiul pe care apostolul Petru l-a exprimat în 1 Petru 3:1, 2:

²¹ „Tot aşa voi, soţiilor, fiţi supuse propriilor voştrii bărbaţi, pentru ca ei dacă sînt cumva neascultători de cuvînt să poată fi cîştigaţi prin comportarea femeilor lor fără un cuvînt, pentru că ei au fost martori oculari ai comportării voastre caste, împreună cu un respect adînc“.

PĂSTREAZĂ–ŢI INTEGRITATEA ŞI RĂMÎI FERICIT

22. (a) Vei putea scăpa mereu de toate problemele prin străduinţele tale de a aplica principiile biblice? (b) De care atitudine ar trebui să te fereşti, dacă nu merg toate lucrurile aşa cum vrei tu?

²² In viaţa ta de creştin nu se vor desfăşura toate întotdeauna fără frecuşuri, căci încă nu sîntem în sistemul nou de lucruri al lui Dumnezeu. In ciuda eforturilor tale de a aplica principii biblice, nu–ţi vei putea rezolva pe deplin problemele tale. Totuşi aceste principii îţi vor fi de un mare ajutor în a putea învinge problemele. Ele îţi vor ajuta să faci tot ce îţi stă în puteri pentru a o scoate mai bine la capăt cu problemele tale. Dacă prin urmare intervine ceva ce te nelinişteşte nu te plînge de fiecare dată de lucrul respectiv. Fii mai degrabă fericit. Bucură–te de adevăr. Recunoaşte că păcatul lui Adam şi influenţa lui Satan, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“, sînt cauzele pentru greutăţile tale, şi nu Dumnezeu (2 Corinteni 4:4).

23. Ar trebui să ne lăsăm descurajaţi sau să ne supărăm dacă în adunarea poporului lui Dumnezeu apare ceva rău?

²³ In loc deci să te plîngi de greutăţi şi evenimente neplăcute despre care te-ai gîndi că n-ar putea apare în mijlocul poporului lui Dumnezeu, foloseşte-te de ocazia de a dovedi că tu rămîi ferm în integritatea ta aşa cum a făcut Christos. Justifică numele lui Iehova dovedind că nu toţi oamenii se vor lăsa întorşi de la Iehova din pricina dificultăţilor după cum a afirmat odinioară Diavolul, ci că ei îşi pot păstra integritatea.

24. (a) In ce fel avem un ţel satisfăcător în viaţă prin serviciul nostru pentru Dumnezeu? (b) Putem noi aştepta ca viaţa noastră să fie plină de sens în eternitate, fără să devină plictisitoare sau monotonă?

²⁴ Ce sens merituos are totuşi viaţa! Noi avem deja acum de făcut atîtea lucruri pline de înţeles — invenstindu-ne „darurile“ sau talentele noastre pentru a-l onora pe Dumnezeu şi a ne ajuta semenii —, încît viaţa noastră poate fi cu adevărat satisfăcătoare, şi ca noi sa ne putem găsi locul nostru în viaţă. Dumnezeu nu ne cere să abandonăm o viaţă normală şi productivă şi să devenim asceţi sau pe undeva fanatici. In loc de aceasta el ne ameliorează calitatea vieţii pe care o ducem, dîndu-ne ceva de făcut, ceva ce este de o valoare durabilă. Mai mult, noi vom primi întotdeauna de la Dumnezeu misiuni noi şi entiziasmante, aşa încît viaţa va primi mereu mai mult rost şi scop şi niciodată nu va fi monotonă. Este aşa cum a scris apostolul Pavel către fraţii lui creştini: „Dumnezeul meu, din partea sa va satisface pe deplin toate necesităţile după măsura bogăţiei lui în glorie prin Isus Christos“ (Filipeni 4:19; Psalm 145:16; Romani 8:38, 39).