Putem persevera pînă la sfîrşit

„Acela care perseverează cu răbdare pînă la sfîrşit, va fi salvat.“ — Matei 24:13, The Emphatic Diaglott.

 1. a) Ce înseamnă pentru fiecare din noi „sfîrşitul“ pe care l-a menţionat Isus şi care este consemnat în Matei 24:13? b) Ce este de importanţă capitală pentru salvarea noastră?

ÎN MAREA profeţie cu privire la „prezenţa“ sa, Isus Cristos a făcut o afirmaţie care ne dă speranţă: „Dar cel care va fi perseverat pînă la sfîrşit, va fi salvat“ (Matei 24:3, 13). Pentru fiecare din noi „sfîrşitul“ poate fi sau încheierea sistemului de lucruri“ sau moartea noastră, survenită probabil după încercări grele şi îndelungate. Dar, pentru salvarea noastră decisivă, de o importanţă capitală este perseverarea cu fidelitate. — 1 Petru 1:8, 9.

2, 3. a) De ce putem fi siguri că, deşi sîntem imperfecţi, putem obţine salvarea? b) Ce urmează să analizăm?

² Isus ne-a dat un exemplu perfect în ceea ce priveşte perseverarea (Evrei 12:1–3). Dar şi noi, deşi sîntem oameni imperfecţi, şi în ciuda suferinţelor şi persecuţiilor aspre „de dragul dreptăţii“, putem şă-i rămînem, de asemenea, fideli lui Dumnezeu (Matei 5:10). Într-adevăr, prin bunătatea nemeritată a lui Iehova, putem obţine salvarea care duce la viaţă eternă, prin intermediul jertfei de răscumpărare a Fiului său preaiubit, Isus Cristos. — Ioan 3:16; 1 Ioan 2:1, 2.

³ Deşi a fost un om imperfect, apostolul Pavel ne-a dat un excelent exemplu de perseverare care duce la salvare. În urma analizării unui fragment din apărarea sa consemnată la 2 Corinteni 11:23–27, am aflat că, în eforturi stăruitoare şi suferinţe, el a fost un slujitor al lui Cristos „cu mult mai remarcabil“ decît „superapostolii“ din Corint. După cum vom vedea, ca slujitor al lui Cristos el i-a depăşit pe „superapostoli“ şi în ceea ce priveşte călătoriile, pericolele şi diferitele dificultăţi pe care le-a întîmpinat.

CĂLĂTORII PLINE DE PERICOLE EFECTUATE ÎN SCOPUL RĂSPÎNDIRII VEŞTII BUNE

 4. La care călătorii s-a referit Pavel cînd a arătat că el a călătorit deseori?

⁴ În călătorii deseori. Pavel a făcut multe călătorii pentru a anunţa vestea bună, în această privinţă depăşindu-şi cu mult adversarii din Corint (Versetele 23, 26). Bineînţeles, el a fost confruntat cu pericolele obişnuite pe care le întîmpinau cei care călătoreau în Împeriul roman. Dar călătoriile lui erau foarte lungi şi destul de obositoare şi aveau ca punct final oraşe ca: Antiohia din Pisidia, Iconia, Listra, Derbe, Filipi, Tesalonic, Berea, Atena şi Corint. — Faptele 13:14–14:26; 16:11–18:17.

 5. Ce anume făcea ca deplasările lui Pavel să fie foarte stresante şi periculoase? Cum a putut el suporta aceste călătorii obositoare?

⁵ Călătoriile apostolului Pavel au fost şi mai stresante şi periculoase, deoarece el devenise un obiect de ură din cauza numelui lui Cristos (Matei 10:22). Cu toate acestea, Iehova i-a dat lui Pavel vitalitatea şi curajul de care avea nevoie pentru călătoriile sale obositoare (Isaia 40:28–31). Bineînţeles, în calitate de slujitor sîrguincios, apostolul a dat un excelent exemplu martorilor lui Iehova din prezent, în ceea ce priveşte promovarea intereselor Regatului. — Matei 6:33.

A PERSEVERA CU FIDELITATE PRIN MULTE PERICOLE

 6. Care erau pericolele pe fluvii, la care se referea apostolul?

⁶ În pericole pe fluvii. Deoarece pe vremea aceea existau relativ puţine poduri, probabil că viaţa lui Pavel a fost deseori periclitată în timp ce traversa rîuri şi fluvii gata să se reverse. De exemplu, în timpul primei călătorii misionare şi în călătoria de întoarcere, Pavel a trecut prin Pisidia, unde apele învolburate ale rîurilor de munte creau mari pericole (Faptele 13:13, 14; 14:21, 24). Din modul în care Pavel a suportat aceste condiţii, Martorii lui Iehova — îndeosebi misionarii şi ceilalţi slujitori din ţinuturi îndepărtate — primesc încurajare.

 7. a) Care erau pericolele din partea tîlharilor, pe care le-a întîmpinat Pavel? b) Cum pot Martorii de astăzi să înfrunte pericole similare?

⁷ În pericole (care veneau) din partea tîlharilor. Pilda lui Isus referitoare la samariteanul milos arată că un călător al secolului I putea să cadă în mîinile tîlharilor care puteau să-l dezbrace, să-l bată şi să-l lase aproape mort (Luca 10:25–37). Tîlharii erau răspîndiţi în multe ţinuturi prin care călătorea Pavel. De exemplu, cînd el şi Barnaba s-au îndreptat spre nord, călătorind din Pergam spre Antiohia din Pisidia, ei au trecut prin regiuni muntoase în care mişunau tîlhari (Faptele 13:13, 14). Aceşti atacatori periculoşi îşi surprindeau victimele în locuri pustii şi nu se sfiau să recurgă la violenţă. Probabil că Pavel însuşi a fost atacat de tîlhari. Actualii martori ai lui Iehova ar putea ajunge în situaţii periculoase similare şi de aceea ei trebuie să fie prevăzători. Dar, asemenea apostolului Pavel, ei pot persevera cu fidelitate, nu cedînd în faţa fricii, ci încrezîndu-se cu hotărîre în protecţia lui Iehova. — Vezi Psalm 56:4.

 8. De ce conaţionalii lui Pavel l-au urît pe acesta şi chiar au vrut să-l omoare?

⁸ În pericole (care veneau) din partea propriului meu neam: Pavel predica despre un Mesia pironit şi înviat, care a fost respins de majoritatea conaţionalilor săi (1 Corinteni 1:22–24; 2:2). În plus, el învăţa pe oameni că o persoană va fi declarată dreaptă nu prin faptele Legii mozaice, ci prin credinţa în Isus Cristos (Romani 3:20; 5:18–21; 6:14). De aceea conaţionalii lui Pavel l-au considerat pe Pavel drept un apostat, l-au urît, l-au bătut şi chiar au vrut să-l omoare (Faptele 9:23–25). Cei din propriul său neam mai erau supăraţi şi pentru faptul că Pavel îi convinsese să accepte creştinismul pe unii păgîni pe care iudeii încercaseră să-i facă prozeliţi ai religiei lor. — Matei 23:15; Faptele 17:1–10.

 9. Ce pericole din partea naţiunilor a avut de înfruntat Pavel? Au reuşit oare aceste pericole să-l reducă la tăcere?

⁹ În pericole (care veneau) din partea naţiunilor: Păgînii sau oamenii naţiunilor l-au persecutat şi ei pe Pavel (Faptele 19:11–41). De fapt, duşmanii săi iudei îi instigau uneori pe păgîni să întreprindă acţiuni violente împotriva sa (Faptele 14:1–7, 19, 20). Dar aceste pericole din partea iudeilor şi păgînilor nu l-au împiedicat niciodată pe acest cutezător vestitor al Regatului să-şi continue munca. În mod similar, martorii creştini ai lui Iehova care sînt persecutaţi în prezent, predică fără teamă în mijlocul oamenilor atît de naţionalitatea lor cît şi de alte naţionalităţi. — Faptele 17:30; vezi Psalmi 59:1–4.

10. Ce pericole întîmpina Pavel „în oraş“?

¹⁰ În pericole în oraş: Pavel a fost persecutat în diferite feluri în oraşele Damasc, Ierusalim, Listra şi Efes (Faptele 9:23–30; 14:19; 19:29–31). Păgînii împotrivitori din Filipi au spus că Pavel şi Sila le-au tulburat oraşul. Ca urmare, cei doi evanghelizatori au devenit victimele acţiunilor mitocănimii, care i-au bătut şi întemniţat (Faptele 16:16–24). Însă aceste fapte nu i-au putut opri pe cei doi vestitori ai Regatului, aşa cum acte de violenţă similare nu i-au redus la tăcere pe martorii lui Iehova din zilele noastre.

11. Care erau posibilele „pericole în deşert“?

¹¹ În pericole în deşert: Apostolul Pavel nu şi-a restrîns activitatea şi numărul deplasărilor, limitîndu-le la regiunile populate şi la căile de acces folosite de majoritatea călătorilor. Călătoriile sale l-au purtat prin regiuni foarte puţin populate şi chiar prin „locuri sălbatice“ (Today’s English Version), unde exista oricînd pericolul de a muri de foame, de a fi surprins de furtuni, de a te rătăci, de a fi urmărit de animalele sălbatice, de a fi atacat de tîlhari. Pavel a înfruntat curajos toate aceste lucruri.

12. Care au fost „pericolele pe mare“ pe care le-a înfruntat Pavel? L-au abătut ele de la îndeplinirea slujbei sale?

¹² În pericole pe mare: Cînd activitatea de răspîndire a veştii bune sau ajutorare a fraţilor de credinţă necesita călătorii „în largul mării“ (TEV) exista pericolul furtunilor violente şi al naufragiilor. Dar Pavel nu a permis ca aceste eventuale pericole să-l abată de la îndeplinirea serviciului său, după cum mulţi dintre martorii lui Iehova din timpul nostru perseverează curajos în pericole similare cînd călătoresc cu scopul de a promova interesele Regatului.

PERICOLE DIN PARTEA „FRAŢILOR FALŞI“

13, 14. a) Cine erau „fraţii falşi“? b) De ce „fraţii falşi“ erau deosebit de periculoşi? c) Cum sînt întăriţi, din punct de vedere spiritual, Martorii lui Iehova pentru a se putea apăra de „fraţii falşi“ care se infiltrează în adunări?

¹³ În pericole printre fraţii falşi: Cele mai mari pericole şi care erau, fără îndoială, extrem de neplăcute pentru Pavel, veneau din partea „fraţilor falşi“ sau a „pseudo-fraţilor“ (The Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures). Aceste persoane se aflau printre discipolii lui Cristos încă din timpul trădătorului Iuda Iscarioteanul. În timpul lui Pavel, printre aceşti „fraţi falşi“ s-au aflat, probabil, şi „superapostolii“ din Corint. „Fraţii falşi“ erau deosebit de periculoşi prin faptul că, deşi în realitate erau trădători, ei dădeau falsa impresie că sînt prieteni. De asemenea, ei încercau să găsească motive de a-l acuza pe Pavel. — 2 Corinteni 11:5, 12–14; vezi Daniel 6:4, 5.

¹⁴ Dintre „pseudo-fraţi“ făceau parte şi aceia care activau în „adunările din Galatia“. Dar Pavel nu a cedat niciodată în faţa acestor oameni, „pentru ca adevărul veştii bune să dăinuiască printre“ fraţii săi de credinţă. (Galateni 1:1, 2; 2:4, 5; vezi Iuda 3, 4.) Aşa cum l-a ajutat pe Pavel, Iehova îi întăreşte tot la fel, din punct de vedere spiritual, şi pe martorii săi actuali, pentru ca „adevărul veştii bune“ să dăinuiască printre ei. În astfel de scrieri, cum sînt scrisorile de inspiraţie divină adresate credincioşilor din Corint şi Galatia, martorii actuali găsesc ajutorul spiritual necesar pentru a se apăra faţă de „fraţii falşi“ care se infiltrează în organizaţie.

SUPORTÎND GREUTĂŢI ÎN „SERVICIUL SACRU“

15. La ce s-a referit Pavel cînd a spus că el era un slujitor al lui Cristos „mai remarcabil“ în ceea ce priveşte „eforturile şi truda“?

¹⁵ În eforturi şi trudă: În continuare, Pavel menţionează greutăţile care au făcut din el un slujitor al lui Cristos, „mai remarcabil“ decît adversarii săi (Versetele 23, 27). „Eforturile şi truda“ menţionate aici probabil că se datorau, în parte, muncii manuale obositoare pe care Pavel o efectua pentru a se putea menţine în „serviciul sacru“ (Faptele 18:1–4; 1 Corinteni 4:11, 12; 2 Tesaloniceni 3:7, 8). Deci întreaga activitate a lui Pavel avea în centru serviciul pentru Iehova. De aceea, aceste „eforturi şi truda“ includeau, desigur, sforţările şi oboseala rezultate în urma călătoriilor aspre, expunerii la acţiunea forţelor naturii, privaţiunilor şi altor greutăţi suportate în „serviciul sacru“ pentru Iehova. — Romani 12:1.

16. Ce a contribuit la desele „nopţi fără somn“ ale lui Pavel?

¹⁶ În nopţi fără somn adesea: Datorită dorinţei lui de a nu deveni o povară financiară pe umerii acelora cărora le predica vestea bună, Pavel muncea manual zi şi noapte şi, probabil, deseori nu dormea multe ore din noapte (1 Tesaloniceni 2:9). Bineînţeles, la acestea se adăuga activitatea apostolului ca slujitor al lui Cristos. „Nopţile fără somn“ nu erau rezultatul îngrijorării pentru necesităţile sale materiale, deoarece Iehova se îngrijeşte ca slujitorii săi să nu ducă lipsă de ele (Matei 6:25–34). Probabil că unele dintre aceste nopţi petrecute în stare de veghe au fost folosite în rugaciuni sau în cugetări profunde la problemele fraţilor de credinţă. (Vezi Luca 6:12–16; 2 Corinteni 11:28, 29.) O dată el a considerat că este necesar să vorbească fraţilor adunaţi „pînă la miezul nopţii“ sau chiar toată noaptea „pînă în zori“ (Faptele 20:7–12). De altfel, multe dintre acele nopţi fără somn trebuie să fi fost rezultatul unor dureri corporale, pericole şi alte greutăţi pe care apostolul le suporta în timp ce îşi îndeplinea serviciul teocratic.

17. Cînd a suportat apostolul „foame şi sete“?

¹⁷ În foame şi sete: Este posibil ca Pavel să fi suferit de „foame şi sete“ în timpul călătoriilor lui prin ţinuturi pustii sau deşerturi arse de soare. Poate că uneori i-a fost foame şi sete datorită faptului că era dependent de străini sau de alimente pe care le putea obţine prin muncă personală în locuri necunoscute de el. Dar Iehova s-a îngrijit întotdeauna ca Pavel să poată supravieţui, chiar dacă hrana apostolului era sărăcăcioasă uneori. În mod asemănător, „Dumnezeul oricărei îndurări“ furnizează mijloace de întreţinere pentru slujitorii săi din epoca actuală. — Psalm 37:25; Luca 11:2, 3.

18. La ce se referea „abstinenţa de la hrană de multe ori“?

¹⁸ În abstinenţă de la orice hrană de multe ori: Poate că aici (versetul 27), Pavel a vrut să facă o comparaţie între „foamea şi setea“ involuntare şi „abstinenţa“ intenţionată „de la orice hrană [literal, „posturi“] de multe ori“. În anumite ocazii, poate că el a postit intenţionat, de exemplu cînd se afla în rugăciune sau cînd avea de rezolvat probleme spirituale importante. (Vezi Faptele 13:3; 14:23.) Dar de vreme ce el nu menţiona aici decît dificultăţile, desigur că se referea la lipsa de hrana survenită involuntar şi care se datora unei boli, de exemplu dizenteria, sau privaţiunilor suferite în timpul serviciului pentru Iehova. (Vezi 2 Corinteni 6:5.) Fără îndoială, cînd Pavel pornea în călătorii pentru serviciul teocratic, el îşi dădea seama că mîncarea şi apa vor fi sărăcăcioase sau vor lipsi în totalitate. Dar el nu a permis ca aceste impedimente să-l abată de la promovarea intereselor creştine. — Filipeni 4:12.

19. În ce împrejurări a suportat Pavel „frig şi goliciune“?

¹⁹ În frig şi goliciune: Apostolul a suportat de asemenea greutăţi cauzate de frig şi de relativa „goliciune“ sau „expunere“ la acţiunea forţelor naturii (The New English Bible). Dar el nu era „îmbrăcat sumar“ datorită leneviei. Pavel a muncit ca să-şi procure cele necesare, inclusiv îmbrăcămintea. (1 Corinteni 4:11, 12; vezi Faptele 20:33, 34.) „Frigul şi goliciunea“ erau greutăţi pe care apostolul le suporta cînd era îmbrăcat sumar, în timpul persecuţiilor sau cînd călătorea în condiţii climaterice necruţătoare sau cînd îşi efectua serviciul teocratic în împrejurări nefavorabile.

SĂ PERSEVERĂM PÎNĂ LA SFÎRŞIT!

20, 21. a) De ce aţi putea spune că Pavel nu a fost o citadelă din carne şi oase? b) În ce măsură pot Martorii actuali ai lui Iehova să fie comparaţi cu apostolul Pavel?

²⁰ După ce am analizat cîteva dintre sforţările, suferinţele, călătoriile, pericolele şi greutăţile din viaţa apostolului Pavel, s-ar putea ca unii să-l considere drept o citadelă din carne şi oase. Totuşi, ca fiecare dintre noi, el a fost un om imperfect (Romani 7:21–25). De fapt, adversarii săi din Corint îl priveau cu dispreţ spunînd: „Scrisorile lui au greutate şi forţă, dar prezenţa lui personală este slabă iar vorbirea sa [este] de dispreţuit“ (2 Corinteni 10:10). De altfel, Pavel avea un „spin în carne“ — probabil o afecţiune a ochilor. — 2 Corinteni 12:7; Faptele 23:1–5; Galateni 4:15; 6:11.

²¹ În mod similar, ca martori actuali ai lui Iehova sîntem imperfecţi, deşi noi, asemenea lui Pavel, ne străduim cu hotărîre să-i plăcem lui Dumnezeu (1 Corinteni 9:24–27). Lumea ne priveşte cu dispreţ, aşa cum unii l-au privit pe Pavel, deşi manifestăm o profundă preocupare faţă de bunăstarea spirituală a semenilor noştri (Matei 22:39). Asemenea lui Pavel, mulţi dintre noi avem diferite suferinţe. Dar acestea ne fac să ne bizuim şi mai mult pe puterea lui Dumnezeu, iar, în slăbiciunile noastre, puterea sa devine şi mai evidentă în mijlocul acelora cărora le predicăm. — 2 Corinteni 12:7–10.

22. a) Dacă sîntem solicitaţi să suferim „pentru dreptate“, cum ne mîngîie Iehova? b) Care este singura modalitate prin care putem persevera pînă la sfîrşit?

²² Nu există nici cea mai mică îndoială că puterea de sus l-a susţinut pe Pavel pînă la moartea sa ca slujitor imperfect dar fidel al lui Iehova (2 Corinteni 4:7; 2 Timotei 4:6–8). În mod asemănător, numai prin puterea lui Dumnezeu putem să perseverăm pînă la sfîrşitul acestui sistem de lucruri rău sau pînă la moartea noastră ca slujitori fideli ai lui Iehova (Psalm 29:11; Matei 10:28; 24:3, 13; Marcu 13:13). Dacă sîntem solicitaţi să suferim „pentru dreptate“, sîntem mult mîngîiaţi de spiritul sfînt al lui Iehova, de preţioasele sale promisiuni şi de răspunsurile lui la rugăciunile noastre. Acestea ne dau siguranţa că „Dumnezeul oricărei mîngîieri“ este cu noi. Asemenea apostolului Pavel, poate că sîntem „puşi în încurcătură, dar nu complet fără ieşire (. . .), persecutaţi, dar nu abandonaţi (. . .), doborîţi, dar nu distruşi“ (2 Corinteni 4:8, 9). Dumnezeul nostru ne dă putere să anunţăm vestea bună fără teamă în faţa persecuţiilor şi dificultăţilor. Şi, categoric, prin puterea lui Iehova putem persevera pînă la sfîrşit.

Ştiţi să răspundeţi la aceste întrebări?

□ Ce se înţelege prin a persevera pînă la sfîrşit?

□ La ce fel de călătorii se referea Pavel prin cuvintele: „în călătorii adesea“?

□ Ce pericole a întîmpinat apostolul din partea „fraţilor falşi“ şi cum sînt întăriţi, din punct de vedere spiritual, martorii actuali ai lui Iehova, pentru ca să-i poată înfrunta pe „fraţii falşi“ din timpul nostru?

□ În ce împrejurări a suferit Pavel „foame şi sete“, precum şi „frig şi goliciune“?

□ Deşi sîntem imperfecţi, asemenea lui Pavel, cum putem să perseverăm totuşi, pînă la sfîrşit?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

În călătoriile sale ca slujitor în serviciul teocratic, Pavel a fost deseori în pericole din partea tîlharilor.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Pavel s-a aflat în pericole care veneau din partea naţiunilor, după cum dovedesc şi faptele petrecute în oraşul Listra.