Să lucrăm împreună cu Organizatorul întregului univers

„Căci sîntem colaboratori ai lui Dumnezeu. Voi sînteţi cîmpul cultivat al lui Dumnezeu, edificiul lui Dumnezeu.“ — 1 CORINTENI 3:9.

 1. Cărei expresii i s-a dat glas cu peste 60 de ani în urmă şi care a produs o mare bucurie celor care au auzit-o? Ce efect a exercitat ea asupra Studenţilor Bibliei din timpul acela?

„ORGANIZAŢIA LUI DUMNEZEU“. Această expresie a fost folosită cu peste 60 de ani în urmă de către un membru al personalului de redactare a materialelor publicate de Societatea Watch Tower, în timpul discutării textului zilei în sala de mese de la Betel. Ce bucurie puternică le-a produs membrilor familiei Betel de la sediul mondial din Brooklyn, New York, această expresie unică! Ea a servit drept ghid pentru viitoarele concepţii, cuvîntări şi scrieri ale celor care la timpul acela se numeau Studenţii Bibliei. De asemenea, ea a lărgit viziunea lor spirituală cu privire la întreaga creaţie şi a influenţat în mare măsură atitudinea lor faţă de Iehova Dumnezeu, excepţionalul Organizator al universului.

 2. Ce semnificaţie are cuvîntul „organizaţie“, după cum arată şi originea lui din limba greacă?

² Astăzi Martorii lui Iehova, care preţuiesc privilegiul de a colabora cu Organizatorul universului folosesc în mod frecvent cuvîntul „organizaţie“ spre mirarea multora (1 Corinteni 3:5–9). Cuvîntul „organizaţie“ provine din cuvîntul grecesc ’or·ga·non. Printre altele, el desemnează un instrument sau o unealtă cu care se efectuează munca. El apare de mai multe ori în Septuaginta‚ unde are sensul de instrument muzical, de exemplu harpa lui David. Rădăcina acestui cuvînt este ’er·gon‚ un substantiv care înseamnă „muncă“. Aşadar, o organizaţie este un aranjament aplicat pentru a efectua sau realiza ceva cît se poate mai bine şi cu minimum de timp şi energie.

Primele concepţii despre organizaţie

 3. Ce a arătat cu privire la „organizaţia noastră“ numărul englez din martie 1883 al acestei reviste?

³ Cu mulţi ani în urmă, Studenţilor Bibliei le-a venit totuşi greu să folosească termenul „organizaţie“. De exemplu, în numărul din martie 1883, al Turnului de veghere (englez) se spune:

„Dar, deşi omului firesc îi este imposibil să vadă organizaţia noastră, deoarece el nu poate înţelege lucrurile Spiritului lui Dumnezeu, avem încrederea că voi puteţi înţelege că adevărata Biserică este organizată în modul cel mai eficient şi se află în cea mai bună stare de funcţionare (...) Avem credinţă nemărginită în Conducătorul nostru; iar această organizaţie perfectă, care este invizibilă lumii, înaintează spre o victorie sigură şi glorioasă.“

 4. Ce concepţie de organizare a fost prezentată în numărul din 1 decembrie 1894 al acestei reviste?

⁴ Însă, în numărul din 1 decembrie 1894 al revistei Turnul de veghere‚ se arăta:

„Dar aşa cum acea lucrare de organizare a bisericii noului sistem religios creştin nu făcea parte din lucrarea de seceriş a vechiului sistem religios iudaic, tot aşa actuala lucrare de seceriş sau cules a sistemului religios creştin este separată şi distinctă de lucrarea noului sistem religios al Mileniului care se apropie (...) Este clar că formarea unei organizaţii vizibile a celor care sînt adunaţi ar fi în dezacord cu spiritul planului divin; iar dacă ea s-ar înfăptui, atunci s-ar manifesta din partea bisericii o dorinţă de a se conforma actualei şi popularei concepţii despre organizaţie sau confederaţie. (Vezi Isaia 8:12.) În prezent lucrarea nu este o organizare, ci o divizare, aşa cum a fost şi în secerişul iudaic propriu-zis.“ (Mat. 10:34–36) (...)

„Aşadar, deşi noi nu considerăm că o organizaţie vizibilă a celor adunaţi face parte din planul Domnului în ce priveşte lucrarea de seceriş, ca şi cum ne-am aştepta ca o organizaţie să rămînă aici pentru încă o eră, noi considerăm totuşi că voinţa sa este ca cei care îl iubesc să vorbească deseori unul cu altul despre speranţele şi bucuriile lor comune, sau despre încercările şi dificultăţile lor, discutînd laolaltă despre preţioasele lucruri din Cuvîntul său.“

 5. Ce se spunea cu privire la organizaţie în cartea Noua Creaţie?

⁵ Deci în timpul acela adunarea creştină nu era considerată drept o organizaţie. Dar se considera că este bine să fie pusă în ordine adunarea, sau eclesia. De exemplu, Studiul V din cartea Noua Creaţie (în limba engleză) publicată în 1904, era intitulat „Organizaţia Noii Creaţii“ şi începea astfel: „Deoarece Noua Creaţie nu va atinge perfecţiunea sau desăvîrşirea înainte de Prima Inviere, tot aşa organizaţia ei nu va fi desăvîrşită decît atunci. Corpul templului ilustrează acest lucru: în calitate de pietre vii, noi sîntem acum, chemaţi, sau invitaţi la locurile din templul glorios.“

 6. Cum a fost identificată „mama“ membrilor „noii creaţii“ în cartea Să vină Regatul tău (publicată în 1891)?

⁶ Este interesant de notat că în cartea Să vină Regatul tău (în limba engleză), publicată în 1891, se spunea următoarele cu privire la cei unşi, care fac parte din „noua creaţie“: „Cît despre textul din Isaia 54:1–8, Apostolul Pavel l-a pus în lumina înţelepciunii supraomeneşti şi l-a aplicat Sionului spiritual, mama sau legămîntul nostru, simbolizat de Sara. Descendenţa naturală a lui Avraam a fost îndepărtată ca să nu fie moştenitoarea promisiunii, iar adevărata descendenţă, Cristos, (prefigurat de Isaac şi Rebeca) a fost primit în calitate de unica descendenţă a promisiunii. — Gal. 4:22, 24, 26–31.“

 7, 8. Cine este soţul „mamei“ adunării creştine şi ce spune în această privinţă textul din Isaia 54:1–8?

⁷ Cele afirmate mai sus nu au nici o legătură cu Organizaţia Mondială Sionistă, întemeiată de Theodor Herzl în 1897. Această organizaţie se ocupa de Ierusalimul de jos, pămîntesc, nu de „Îerusalimul de sus“, „mama“ adunării creştine (Galateni 4:26). Cartea Să vină Regatul tău nu a mai explicat faptul că proprietarul conjugal al „mamei“ adunării creştine este Dumnezeu, care a fost simbolizat de către Avraam. Iehova nu este căsătorit nici cu convenţia avraamică nici cu noua convenţie, ci cu „Ierusalimul de sus“, prefigurat de Sara, mama lui Isaac. Asemenea ei, „Ierusalimul de sus“ trebuie, în calitate de „mamă“, să fie ceva viu şi să aibă personalitate.

⁸ Aşadar, ce este „Ierusalimul de sus“? Ca să putem da răspuns trebuie mai întîi să analizăm textul din Isaia 54:1–8. Reproducem mai jos o parte din acest text:

„«Scoate strigăte de bucurie, femeie sterilă care nu ai născut! Izbucneşte în veselie cu un strigăt de jubilare şi scoate chiote tu care nu ai avut durerile naşterii, deoarece fii celei părăsite sînt mai numeroşi decît fiii femeii care are proprietar conjugal», a spus Iehova (...) «Fiindcă marele tău Făuritor este proprietarul tău conjugal, Iehova al armatelor fiind numele său; şi Sfîntul Israelului este Răscumpărătorul tău. El se va numi Dumnezeul întregului pămînt. Căci Iehova te-a chemat ca şi cum ai fi o soţie complet părăsită şi cu spiritul îndurerat, şi ca o soţie din timpul tinereţii care a fost atunci respinsă», a spus Dumnezeul tău. «Pentru un scurt moment te-am părăsit complet, dar cu mare milă te voi aduna. Cu o revărsare de indignare mi-am ascuns faţa de tine doar pentru un moment, dar cu bunătate iubitoare pe timp indefinit voi avea milă de tine», a spus Răscumpărătorul tău, Iehova.“

 9. a) Cui vorbea Iehova în mod mîngîietor, în Isaia 54:1–8? b) În conformitate cu Galateni 4:25, 26, cine este „femeia“ simbolică din finalul textului?

⁹ În primul rînd, în acest text Iehova nu vorbea unei convenţii. El se adresa unei naţiuni — poporul său — care era în convenţia Legii mozaice, convenţie pe care el o încheiase cu acest popor. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, această naţiune constituia o „femeie“ complexă care era asemenea unei soţii pentru el. În conformitate cu scrisoarea apostolului Pavel către galateni, această „femeie“ era un simbol, dar el nu spune că ea este o convenţie, sau pact. De altfel, o convenţie nu ar putea fi mîngîiată şi consolată. Pavel arată chiar că „femeia“ propriu-zisă este ceva viu, asemenea unei „mama“, după cum şi „proprietarul conjugal“, Iehova, este o Persoană vie înzestrată cu inteligenţă şi cu capacitatea de a mîngîia pe altul. Vorbind despre femeile din istoria antică, apostolul a menţionat: „Această Agar [slujitoarea Sarei, care i-a născut lui Avraam un fiu — Ismael] reprezintă Sinaiul, un munte din Arabia, şi ea [Agar] corespunde Ierusalimului de astăzi, [acela de pe vremea lui Pavel], deoarece astăzi, acesta este în sclavie [în sclavia convenţiei Legii mozaice] cu copiii săi. Dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră.“ — Galateni 4:25, 26.

Ierusalimul care este în sclavie

10, 11. a) Ce eveniment semnificativ, la care au participat israeliţii, a avut loc la muntele Sinai? Ce s-a întîmplat în anul 33 e.n. cu convenţia Legii?

¹⁰ Agar nu reprezintă convenţia Legii mozaice. Şi nici muntele Sinai căruia îi corespunde Agar nu ilustrează convenţia cu cele zece porunci ale sale. Bineînţeles, Dumnezeu nu a făcut o convenţie cu muntele Sinai, ci în acest loc, a încheiat el însuşi o convenţie cu israeliţii pe care îi eliberase din sclavia egipteană şi pe care i-a tratat ca naţiune liberă. Acest eveniment a avut loc la cîteva secole după ce Dumnezeu încheiase o convenţie unilaterală cu Avraam, căruia îi promisese o descendenţă de sex bărbătesc.

¹¹ Cînd Moise, mediatorul convenţiei Legii, a coborît de pe muntele Sinai, faţa lui avea o strălucire supraomenească de o asemenea intensitate, încît a trebuit să şi-o acopere cu un văl, pentru ca israeliţii să poată privi la el (2 Corinteni 3:12–16). Totuşi, cînd s-a aflat pe muntele Sinai, Moise nu a fost în legătură directă cu Iehova, deoarece Dumnezeu a încheiat convenţia cu israeliţii prin intermediul unui înger (Fapte 7:37, 38; Evrei 2:2). Astfel, naţiunea Israel a devenit supusă convenţiei Legii. Cu multe secole mai tîrziu însă convenţia aceasta a fost desfiinţată, întrucît Isus a pironit-o pe stîlpul de tortură în anul 33 e.n. — Coloseni 2:13, 14.

12. a) A cui „mamă“ era Ierusalimul pămîntesc? b) În sclavia cui se afla Ierusalimul pămîntesc în urmă cu 19 secole? De ce nu a putut el să se elibereze niciodată?

¹² Pavel a scris că muntele Sinai corespundea cu Ierusalimul pămîntesc din timpul său. Desigur, Ierusalimul nu era o convenţie, ci un oraş valoros, locuit de iudei. Întrucît el era capitala ţării, acest oraş reprezenta naţiunea însăşi şi era „mama“ simbolică a „copiilor“, adică a tuturor membrilor naţiunii iudaice, sau israelite (Matei 23:37). În Ierusalim se afla templul lui Iehova, Dumnezeul cu care israeliţii erau într-o convenţie. Dar la data aceea poporul iudeu nu avea un regat independent, propriu, condus de un descendent al regelui David. Deci componenţii acestui popor nu erau liberi, ci se aflau în sclavie sub guvernarea politică a păgînilor. Mult mai semnificativ este însă faptul că ei se aflau în sclavie religioasă. Numai Isus Cristos, promisul Mesia, îi putea elibera atît din această sclavie, cît şi din sclavia păcatului. Dar Ierusalimul pămîntesc nu l-a acceptat pe Isus ca Mesia şi Rege, astfel că oraşul nu s-a putut elibera niciodată. În loc să fie eliberat, Ierusalimul a pierit sub atacul romanilor, în anul 70 e.n., cauzînd un dezastru „copiilor“ lui.

Ierusalimul liber

13. Ce a spus Pavel despre Ierusalimul liber? Faţă de cine trebuia să-şi păstreze libertatea „copiii“ lui?

¹³ Pavel a făcut o deosebire între Ierusalimul pămîntesc aflat în sclavie şi „Ierusalimul de sus“, care este „liber“. Citînd din Isaia 54:1–8, el a scris astfel:

„Dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. Deoarece este scris: «Bucură-te, femeie sterilă care nu naşti; izbucneşte şi scoate strigăte, tu care nu ai durerile naşterii; căci copiii celei părăsite sînt mai numeroşi decît ai celei care are soţ.» Acum, noi fraţilor, sîntem fii care aparţinem promisiunii, la fel cum a fost Isaac. Dar aşa cum atunci, cel care era născut conform cărnii îl persecuta pe cel care era născut conform spiritului, aşa este şi acum. Însă ce spune Scriptura? «Alungă slujitoarea şi pe fiul ei, fiindcă fiul slujitoarei nu va moşteni absolut de loc cu fiul femei libere.» Aşadar, fraţilor, noi nu sîntem fiii unei slujitoare, ci ai femeii libere.“ — Galateni 4:26—5:1.

14. De ce naşterea lui Isaac a fost „conform spiritului“?

¹⁴ Deci creştinii galateni cărora li se adresase Pavel erau „copiii lui Dumnezeu ca rezultat al promisiunii sale“ (Galateni 4:28, Today’s English Version). Ca o prefigurare a acestui lucru, naşterea lui Isaac, fiul centenaruluia Avraam şi a nonagenareib Sara, soţia sa, a constituit împlinirea promisiunii pe care Iehova a făcut-o acestui fidel patriarh. Într-adevăr, naşterea lui Isaac a fost miraculoasă şi, categoric, nu „conform cărnii“ (Geneza 18:11–15). Deci a trebuit ca să se efectueze „conform spiritului“. Da, spiritul lui Iehova Dumnezeu — Cel Mai Mare decît Avraam — a fost neapărat necesar pentru a revitaliza capacitatea de reproducere a Sarei, femeia liberă, şi a lui Avraam (Romani 4:19). Este demn de notat faptul că „promisiunea“ respectivă nu era veche în 1918 î.e.n., anul naşterii lui Isaac, întrucît ea a intrat în vigoare la un interval de numai 25 de ani după venirea lui Avraam, în 1943 î.e.n., în ţara promisă — Canaan.

15. Cît timp a fost „Ierusalimul de sus“ fără copii? Cînd a devenit numeroasă descendenţa lui?

¹⁵ „Ierusalimul de sus“ a fost „părăsit“, adică fără copii, cum se spune, o perioadă mult mai îndelungată decît a fost Sara. De fapt, „Ierusalimul de sus“ s-a aflat în starea aceasta din 1943 î.e.n., anul în care a intrat în vigoare promisiunea făcută lui Avraam, pînă în 29 e.n., anul în care s-a botezat Isus. La data aceasta Isus a fost născut de spiritul Celui Mai Mare decît Avraam, — Iehova — şi a fost uns cu spiritul său pentru a deveni Cristosul sau Cel Uns, adică Mesia. Dar urma ca „Ierusalimul de sus“ să aibă nu numai un singur copil spiritual. De aceea, la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., după învierea şi suirea lui Isus la cer, aproximativ 120 dintre discipolii săi fideli au fost născuţi de spiritul Celui Mai Mare decît Avraam. Atunci ei au fost unşi cu acest spirit pentru a deveni fraţi spirituali ai Celui Mai Mare decît Isaac — Isus Cristos. Mai tîrziu, în cursul aceleiaşi zile, alţi 3 000 de iudei au fost botezaţi ca discipoli ai lui Isus şi au fost unşi cu spiritul sfînt (Fapte 2:1–42). Astfel, în ziua aceea „Ierusalimul de sus“ a devenit „mama“ multor „copii“.

16. Ce este „Ierusalimul de sus“?

¹⁶ Apostolul Pavel ne dezvăluie că femeia despre care este vorba în Isaia 54:1–8 este „Ierusalimul de sus“. Iehova Dumnezeu este „proprietarul“ ei „conjugal“, precum şi Marele ei Făuritor. În mod simbolic, ea este „femeia“, „soţia“ lui, adică organizaţia sa cerească asemănată cu o soţie. Asemenea unui soţ, el este Cel care o face să rodească, astfel încît ea să poată produce adevărata „descendenţă“ promisă în timpul lui Avraam. — Galateni 3:16, 26–29.

17. Cum a devenit „Ierusalimul de sus“, „mama“ componentului principal al „descendenţei“ Celui Mai Mare decît Avraam?

¹⁷ Pentru a deveni membrul principal al „descendenţei“ Celui Mai Mare decît Avraam, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a provenit din organizaţia cerească a lui Iehova, organizaţie care este asemănată cu o soţie. În acest fel, ea a devenit ca o „mama“ pentru Fiul lui Dumnezeu. Isus Cristos nu a fost fiul simbolic al Ierusalimului pămîntesc în timpul în care el a trăit pe pămînt, deoarece acest oraş se afla atunci în sclavie, împreună cu „copiii“ lui, iar Isus nu a fost niciodată făcut sclav (Galateni 4:25). Ierusalimul pămîntesc era „mama“ iudeilor naturali care nu au vrut să-l accepte pe Isus Cristos în calitate de „descendenţă“ promisă nu numai a patriarhului Avraam, ci şi a Celui Mai Mare decît Avraam — Iehova Dumnezeu. — Matei 23:37–39.

Obligaţia de a lucra cu Marele Organizator

18. De ce în timpul regelui Solomon Ierusalimul pămîntesc era în centrul atenţiei naţiunilor păgîne?

¹⁸ Isus Cristos, care avea drept „mamă“ organizaţia cerească a lui Dumnezeu, era mai înţelept şi superior regelui Solomon, renumitul fiu al lui David şi conducătorul din Ierusalimul pămîntesc antic. Gloria şi înţelepciunea lui Solomon au atras bineînţeles atenţia naţiunilor păgîne, după cum a arătat şi Isus prin cuvintele: „Regina sudului va fi înviată în timpul judecăţii împreună cu această generaţie şi o va condamna, deoarece ea a venit de la extremităţile pămîntului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, dar iată, aici este mai mult decît Solomon.“ (Matei 12:42; Luca 11:31). Solomon a demonstrat o parte din acea înţelepciune remarcabilă prin felul în care a rezolvat problemele de conducere a ţării. Modul în care el a organizat cu înţelepciune fiecare lucru a stîrnit uimirea tuturor.

19. Care lucruri privitoare la domnia regelui Solomon au uimit-o pe regina din Şeba?

¹⁹ Iată ce citim în 1 Regi 10:4, 5: „Cînd regina din Şeba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o construise, şi hrana de la masa lui, şi plasarea slujitorilor lui şi serviciul la masă al servitorilor săi şi înbrăcămintea lor şi băuturile lui şi holocausturile lui pe care le oferea cu regularitate în casa lui Iehova, atunci nu a mai fost spirit în ea.“ (L. N.; Rotherham; Young; Revised Standard; Septuaginta. Vezi şi 2 Cronici 9:4.) Fără îndoială, regina din Şeba avea motive ca să fie impresionată de rînduiala personalului din palatul lui Solomon. Faptul că acesta avea lucrurile bine aranjate dovedea că el este în armonie cu Dumnezeul Ordinii. — 1 Corinteni 14:33.

20. a) Ce i-a dat Iehova lui Solomon ca răspuns la rugăciunea acestuia? b) Ce face Isus Cristos în calitate de rege care este „mai mult decît Solomon“? Cum acţionează continuatorii săi?

²⁰ În conformitate cu rugăciunea umilă a lui Solomon, Iehova i-a dat acestui rege „o inimă înţeleaptă şi pătrunzătoare“ (1 Regi 3:5–14). Marele Organizator al întregului univers i-a dat lui Solomon capacitatea de a organiza lucrurile în mod ordonat şi eficient. Deci regelui ce domnea peste poporul cu care Iehova încheiase o convenţie îi revenea obligaţia de a lucra cu Organizatorul divin al tuturor lucrurilor create în cer şi pe pămînt. În mod asemănător, glorificatul Isus Cristos, care este „mai mult decît Solomon“, face aceasta cu înţelepciune. În consecinţă, şi continuatorii săi fideli de pe pămînt trebuie să facă astfel, iar faptele demonstrează că ei colaborează efectiv cu Marele Organizator al întregului univers.

[Note de subsol]

Încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

□ Cum definiţi cuvîntul „organizaţie“?

□ A cui „mama“ era Ierusalimul pămîntesc? Din care sclavie nu a fost el niciodată eliberat?

□ Care este identitatea „Ierusalimul de sus“? Cine sînt „copiii“ lui?

□ Cum şi-a folosit Solomon înţelepciunea primită de la Dumnezeu? Ce fac în prezent, Cel Mai Mare decît Solomon şi continuatorii săi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

În ce sens era în sclavie Ierusalimul pămîntesc?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Regina din Şeba a rămas uluită de ceea ce a văzut în timpul vizitei la regele Solomon. Faptul că acesta avea lucrurile bine aranjate dovedea că el lucra cu Organizatorul universului. Lucrezi şi tu cu Iehova Dumnezeu?