Păziţi-vă de clevetirea dăunătoare!
„În belşugul de cuvinte nu lipseşte transgresiunea, dar cel care îşi reţine buzele acţionează în mod prevăzător.“ — PROVERBE 10:19.
1. Cît de dăunătoare este clevetirea răutăcioasă sau calomnia?
NIMIC nu poate schimba un venin ucigător într–o băutură binefăcătoare. Clevetirea răutăcioasă, sau calomnia, a fost asemănată pe bună dreptate cu o otravă, care–l poate jefui pe un om integru de buna sa reputaţie. Poetul latin Juvenal numea calomnia „cea mai rea dintre toate otrăvurile“. Iar dramaturgul englez William Shakespeare a pus următoarele cuvinte în gura unuia dintre personajele sale: „Cine–mi răpeşte bunul nume mă lipseşte de ceea ce pe el nu îl îmbogăţeşte, iar pe mine mă face, într–adevăr, sărac.“
2. Ce întrebări merită să fie analizate?
2 Dar ce este clevetirea? Prin ce se deosebeşte ea de calomnie? De ce trebuie să ne ferim de clevetirea dăunătoare, şi cum putem realiza acest lucru?
Ce deosebire există între ele
3. Ce deosebire este între clevetire şi calomnie?
3 Clevetirea este o „vorbire inutilă, nu întotdeauna adevărată, despre alţi oameni şi treburile lor“. Ea este o „afirmaţie uşuratică, verbală sau scrisă“. Întrucît cu toţii manifestăm interes faţă de oameni, spunem, uneori, lucruri bune, ziditoare, despre alţii. Calomnia însă este altceva. Ea este „o relatare falsă, menită să dăuneze bunului renume şi reputaţiei altei persoane“. O asemenea vorbire este în general răutăcioasă şi necreştină.
4. Potrivit unui scriitor, cum poate începe calomnia, şi de unde izvorăşte ea?
4 Clevetirea inofensivă poate deveni calomnie răutăcioasă. Iată ce a spus scriitorul Arthur Mee: „De cele mai multe ori, calomnia, care îl răneşte pe om şi îi poate cauza prăbuşirea începe cu o simplă clevetire care provine uneori pur şi simplu din lipsă de altă preocupare. Calomnia este unul dintre cele mai mari rele existente în lume, dar ea izvorăşte, de regulă, din neştiinţă. O găsim îndeosebi la aceia care nu au cu ce să–şi omoare timpul şi nu şi–au stabilit un obiectiv precis în viaţă.“
5. Care este esenţialul sfatului dat de Pavel în 1 Timotei 5:11–15?
5 Dat fiind că vorbirea inutilă poate duce la calomnie, apostolul Pavel a atras atenţia cu privire la anumite persoane clevetitoare. După ce a menţionat văduvele demne să primească sprijinul congregaţiei, el a scris: „Respingeţi–le pe văduvele tinere, pentru că atunci cînd impulsurile lor sexuale se interpun între ele şi Cristosul, ele vor să se căsătorească (. . .) În acelaşi timp ele mai învaţă să fie fără ocupaţii, cutreierînd casele; da, nu numai fără ocupaţie, ci şi clevetitoare, amestecîndu–se în treburile altora, vorbind despre lucruri care nu s–ar cuveni. De aceea, doresc ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să îşi administreze casa, pentru a nu da împotrivitorului ocazia să batjocorească. De fapt, unele deja s–au lăsat abătute, pentru a–l urma pe Satan.“ — 1 Timotei 5:11–15.
6. Ce trebuie să facem pentru a ne învinge înclinaţia personală spre tipul de clevetire care ar putea duce la calomnie?
6 Întrucît Pavel a scris sub inspiraţie, el nu a făcut remarci necuviincioase despre acele femei. Ceea ce a spus el a dat ocazia unei analize foarte profunde. Nici o femeie dedicată lui Dumnezeu nu vrea ’să se abată şi să–l urmeze pe Satan‘. Dar ce se întîmplă dacă o creştină constată că are o slăbiciune pentru acel fel de a discuta care ar putea–o face vinovată de calomnie? În cazul acesta, ea ar trebui să urmeze cu umilinţă sfatul lui Pavel: „Femeile (. . .) să fie serioase, nu calomniatoare.“ El a mai spus că „femeile vîrstnice să fie respectuoase în comportament, să nu fie calomniatoare“ (1 Timotei 3:11; Tit 2:3). Acest sfat trebuie pus în aplicare cu toată seriozitatea şi de către fraţi.
7. Conform Bibliei, de ce trebuie să fim cu toţii atenţi la ceea ce vorbim?
7 Bineînţeles că, uneori, cu toţii discutăm despre alţii, despre întîmplările prin care au trecut în serviciul de predicare şi aşa mai departe. Niciodată însă să nu ’ne aşezăm şi să vorbim împotriva fratelui nostru‘ (Psalm 50:19, 20). Într–adevăr, este un lucru înţelept dacă nu vorbim prea mult, deoarece „în belşugul de cuvinte nu lipseşte transgresiunea, dar cel care îşi reţine buzele acţionează în mod prevăzător“ (Proverbe 10:19). Deci, să ne ferim de clevetire, chiar dacă ea nu pare să fie dăunătoare. Nu e nevoie să discutăm tot timpul despre oameni, întrucît avem o excelentă varietate de subiecte dacă ne gîndim la ceea ce este drept, cast şi demn de iubit, la virtute şi la lucrurile demne de laudă. — Filipeni 4:8.
Cum poate clevetirea să devină calomnie
8. De ce nu este întotdeauna greşit să discutăm despre fraţii creştini?
8 Nu este un lucru rău să vorbim despre lucrarea de teren şi despre alte activităţi teocratice ale colaboratorilor noştri în credinţă dacă ceea ce spunem este real şi nu aduce injurii nimănui. De fapt, remarcile pozitive de acest fel pot avea efecte încurajatoare. (Compară Fapte 15:30–33.) Unii creştini discutau despre bătrînul fidel Gaius, despre care apostolul Ioan a scris următoarele: „Iubitule, tu faci o lucrare fidelă în tot ce faci pentru fraţi şi, în plus, şi pentru străini, care au depus mărturie în faţa congregaţiei despre iubirea ta“ (3 Ioan 5, 6). Deci nu întotdeauna este greşit să discutăm despre fraţii creştini.
9. (a) Cum poate o vorbire uşuratică să se transforme în calomniere a celor drepţi? (b) Ce întrebări s–ar cuveni să ne punem singuri?
9 Totuşi, vorbirea uşuratică poate deveni o calomniere a celor drepţi dacă ne amestecăm în problemele lor personale, dacă le punem la îndoială motivele sau dacă semănăm suspiciune cu privire la comportarea lor. S–ar cuveni să ne formăm obiceiul de a ne pune singuri întrebări ca: Oare ceea ce spun eu pătează reputaţia altuia? Este adevărat ce spun eu? (Apocalips 21:8). Aş vorbi oare tot aşa şi în prezenţa persoanei respective? Nu cumva semăn discordie în congregaţie? S–ar putea ca afirmaţiile mele să ducă la pierderea privilegiilor de serviciu pe care le are respectiva persoană? Nu cumva o invidiez? (Galateni 5:25, 26; Tit 3:3). Ce efect ar putea avea remarcile mele: pozitiv sau negativ? (Matei 7:17–20). Aş fi spus oare lucruri asemănătoare şi despre apostoli? (2 Corinteni 10:10–12; 3 Ioan 9, 10). Oare sînt potrivite cuvintele mele pentru un om care se teme de Iehova?
10, 11. Potrivit Psalmului 15:1, 3, ce nu trebuie să facem dacă dorim să fim oaspeţi ai lui Dumnezeu?
10 Referitor la aceia care manifestă respect faţă de Dumnezeu, în Psalmul 15:1 se pun întrebările: „O, Iehova, cine va fi oaspete în cortul tău? Cine va locui pe muntele tău sfînt?“ Iată ce răspunde psalmistul David cu privire la o astfel de persoană: „El nu a calomniat cu limba sa. Tovarăşului său el nu i–a făcut nimic rău, şi nu a rostit nici o ocară împotriva cunoscutului său intim“ (Psalm 15:3). Cuvîntul „calomniat“ folosit aici provine dintr–un verb ebraic care înseamnă „a umbla“ deci „a umbla de colo, colo“. Israeliţilor li s–a poruncit: „Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău“ (Levitic 19:16, Biblia Cornilescu). Oricine ’umblă cu bîrfeli‘ nu este nici oaspete, nici prieten al lui Dumnezeu.
11 Prietenii lui Dumnezeu nu fac nici un rău tovarăşilor lor de credinţă şi ei nu iau de bun, adică nu acceptă ca fiind adevărate orice istorisiri defăimătoare despre cunoscuţii lor drepţi. În loc să răspîndim istorisiri mincinoase despre tovarăşii noştri de credinţă şi, astfel, să înmulţim defăimările răutăcioase pe care deja le suportăm din partea profanatorilor, se cuvine să vorbim bine despre ei. Nu am dori niciodată să înmulţim necazurile fraţilor şi surorilor noastre fidele lui Dumnezeu, spunînd lucruri defăimătoare la adresa lor.
Cînd se ivesc greutăţi
12. Cum ne poate ajuta textul din Fapte 15:36–41 atunci cînd ne simţim tentaţi să clevetim despre acela cu care sîntem în dezacord?
12 Fiind imperfecţi, ne–ar putea tenta faptul de a vorbi negativ despre cineva cu care am avut o serioasă neînţelegere. Dar să reflectăm la ce s–a întîmplat cînd apostolul Pavel era pe punctul să plece în a doua sa călătorie de misionar. Deşi Barnaba era hotărît să–l ia ca tovarăş de drum cu ei pe Marcu, Pavel nu a fost de acord, deoarece ’[Marcu] îi părăsise din Pamfilia şi nu mersese cu ei în lucrare‘. A urmat „o aprigă izbucnire de mînie“ şi cei doi s–au despărţit. Barnaba l–a luat cu el pe Marcu şi s–au dus în Cipru, în timp ce Pavel a mers cu Sila în Siria şi în Cilicia (Fapte 15:36–41). Ulterior, ruptura care a avut loc între Pavel, Barnaba şi Marcu a fost, evident, reparată, deoarece Marcu a fost cu apostolul în Roma, iar Pavel îl vorbea de bine (Coloseni 4:10). Deşi între ei a fost la un moment dat un dezacord, nu există nici o dovadă că acei creştini umblaseră clevetind unul despre altul pe la tovarăşii lor de credinţă.
13. În ce împrejurări în care este vorba despre Petru s–a împotrivit Pavel eventualei tentaţii de a cleveti despre un frate creştin?
13 Pavel s–a împotrivit unei eventuale tentaţii de a recurge la clevetire şi atunci cînd l–a mustrat pe Chifa (Petru), căruia îi fusese ruşine să mănînce cu credincioşii din păgîni şi să stea în compania lor din cauză că erau prezenţi unii creştini evrei din Ierusalim. În loc să vorbească despre Petru pe la spate, Pavel ’i s–a împotrivit în faţă‘, vorbind deschis „înaintea tuturor“ (Galateni 2:11–14). Nici Petru nu a clevetit despre faptul că a fost mustrat. De fapt, mai tîrziu el vorbea despre Pavel ca fiind „iubitul nostru frate Pavel“ (2 Petru 3:15). Aşadar, chiar dacă un colaborator în credinţă trebuie să fie corectat, aceasta nu constituie o scuză pentru a cleveti pe seama lui. Există motive temeinice de a ne feri să procedăm astfel şi a ne împotrivi tentaţiei de a răspîndi clevetiri dăunătoare.
De ce să ne păzim de a cleveti?
14. Care este motivul principal pentru a nu asculta sau a nu răspîndi clevetiri dăunătoare?
14 Motivul principal pentru care nu trebuie să ascultăm clevetirile dăunătoare sau să contribuim la răspîndirea lor este că dorim să–i plăcem lui Iehova, care condamnă calomnia. După cum am văzut, punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la o astfel de vorbire a fost arătat cu claritate atunci cînd israeliţilor li s–au poruncit următoarele: „Să nu mergi de jur împrejur prin poporul tău cu scopul de a calomnia. Să nu te ridici împotriva sîngelui aproapelui tău. Eu sînt Iehova“ (Levitic 19:16). Dacă deci vrem să ne bucurăm de favoarea divină, nu trebuie să calomniem nici o persoană menţionată în conversaţia noastră.
15. Cine este cel mai aprig calomniator, şi ce efect poate avea asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu faptul că ne antrenăm în clevetiri dăunătoare?
15 Un alt motiv de a nu ne antrena în clevetiri dăunătoare este că acestea ne–ar putea determina să–l imităm pe Satan, cel mai aprig calomniator al lui Iehova. Cel mai mare duşman al lui Dumnezeu a fost pe drept numit „Diavol“ (în greceşte di·aʹbo·los) care înseamnă calomniator. Cînd Eva a ascultat cuvintele calomniatoare rostite de Satan împotriva lui Dumnezeu şi a acţionat în conformitate cu ele, prima pereche umană s–a rupt de cel mai bun Prieten al lor (Geneza 3:1–24). Să nu cedăm niciodată la tertipurile lui Satan şi să nu participăm la vorbirea dăunătoare, care merită condamnarea divină şi care poate, astfel, să ne despartă de cel mai bun Prieten al nostru: Iehova Dumnezeu.
16. Cum îi desparte un calomniator pe ’cei care sînt familiari unii cu alţii‘?
16 Nu trebuie să–i ascultăm pe clevetitorii răutăcioşi, deoarece ei îi despart pe prieteni. Deseori clevetitorii exagerează, denaturează, mint şi debitează o sumedenie de cuvinte aţîţătoare. În loc să–i vorbească unei persoane în faţă, ei vorbesc pe la spate. În felul acesta ei dau naştere, deseori, la bănuieli neîntemeiate. Deci, „un calomniator îi desparte pe cei familiari unii de alţii“. — Proverbe 16:28.
17. De ce trebuie să ne ferim a ne implica prea mult în clevetirea inofensivă?
17 Trebuie să ne păzim de a ne angaja chiar şi într–o clevetire inofensivă. De ce? Deoarece o remarcă făcută fără intenţia de a jigni pe cineva poate deveni jignitoare cînd este repetată. Ea poate fi înflorită sau denaturată pînă cînd ajunge să ştirbească reputaţia unei persoane temătoare de Dumnezeu, pătîndu–i bunul renume. Dacă aceasta s–ar întîmpla, cum te–ai simţi dacă ai fi cel de la care a pornit vorba sau fie numai cel care a transmis–o? Oamenii te–ar putea considera drept cineva dispus să facă rău şi de aceea s–ar putea să te evite. — Compară Proverbe 20:19.
18. Cum poate deveni cineva mincinos în urma clevetirii?
18 Un alt motiv pentru care trebuie să te fereşti de a cleveti este acela că o clevetire dăunătoare poate să te transforme într–un mincinos. „Cuvintele unui calomniator sînt ca lucrurile ce sînt înghiţite cu lăcomie, care coboară pînă în părţile cele mai lăuntrice ale burţii“ (Proverbe 26:22). Dar dacă înghiţi minciuni şi le transmiţi mai departe? Ei bine, chiar dacă ai crede că minciunile sînt adevărate, tu minţi atunci cînd le răspîndeşti. Cînd neadevărul din ele iese la iveală, poţi fi considerat un mincinos. Vrei să ţi se întîmple aşa ceva? Nu sînt falşii învăţători consideraţi de Dumnezeu răspunzători de minciunile religioase? Da, însă el îi trage la răspundere şi pe calomniatorii mincinoşi. Iată cum a avertizat Isus: „Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor pe care–l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osîndit“ (Matei 12:36, 37, Biblia Cornilescu). Întrucît „fiecare dintre noi îi va da socoteală lui Dumnezeu cu privire la sine“, ai vrea ca el să te condamne ca mincinos şi calomniator? — Romani 14:12.
19. De ce se poate spune că o clevetire dăunătoare poate ucide?
19 Încă un motiv pentru a nu răspîndi clevetirea dăunătoare este că ea poate fi ucigătoare. Da, ea poate fi criminală, distrugînd buna reputaţie a unei persoane nevinovate. Unele limbi sînt ’săbii ascuţite‘, iar cuvintele amare sînt ca săgeţile trase din ascunzătoare asupra celui nevinovat. David s–a rugat astfel: „[Iehova], ascunde–mă departe de discuţia confidenţială a răufăcătorilor, de tumultul celor care practică lucruri dăunătoare, care şi–au ascuţit limba întocmai ca o sabie, care şi–au îndreptat săgeata, vorbe amare, ca să tragă din locuri ascunse asupra cuiva ireproşabil“ (Psalm 64:2–4). Ai vrea să te faci răspunzător de rostirea unor astfel de lucruri rele despre un semen pînă acolo încît acesta să se simtă nevoit să se roage lui Dumnezeu pentru a fi eliberat, aşa cum a făcut psalmistul? Vrei să te faci vinovat de ceea ce este egal cu o crimă?
20. (a) Din punctul de vedere al organizaţiei lui Dumnezeu, ce se poate întîmpla cu un calomniator care nu se căieşte? (b) Ce precauţie trebuie să manifeste bătrînii în legătură cu clevetirea şi calomnia?
20 Calomnia poate duce la excludere din organizaţia lui Dumnezeu; un calomniator ar putea fi exclus, probabil ca mincinos care nu se căieşte. Totuşi, această hotărîre nu poate fi luată împotriva celor care se fac vinovaţi de o simplă clevetire. Bătrînii trebuie să cîntărească bine lucrurile prin rugăciune şi să facă o deosebire netă între o simplă flecăreală şi o calomnie răutăcioasă. Pentru a fi exclus, răufăcătorul trebuie să fie un calomniator răutăcios care nu se căieşte. Bătrînii nu sînt autorizaţi să excludă pe nimeni pentru o simplă clevetire care are drept motivaţie interesul faţă de om şi nu este nici neadevărată, nici denigratoare. Nu trebuie să se facă din ţînţar armăsar, şi trebuie audiaţi martorii a căror mărturie temeinică dovedeşte în mod incontestabil că este vorba de calomnie (1 Timotei 5:19). Calomniatorii care nu se căiesc sînt excluşi în primul rînd pentru a se pune capăt clevetirii denigratoare şi pentru a feri congregaţia de corupere prin păcat (1 Corinteni 5:6–8, 13). Dar bătrînii nu trebuie niciodată să se grăbească a exclude pe cineva pe motive nescripturale. Prin intermediul rugăciunii şi al sfaturilor, ei vor reuşi deseori să ajute persoana respectivă să se căiască, să–şi ceară iertare sau să–şi recunoască greşeala şi să facă mereu progrese în privinţa îmblînzirii limbii.
Este oare calomnie?
21. În loc să clevetiţi despre răufăcător, ce ar trebui să faceţi?
21 Iată ce spune un proverb înţelept: „Cine umblă încoace şi încolo ca un calomniator dezvăluie discuţia confidenţială, dar cel care este fidel în spirit acoperă lucrurile“ (Proverbe 11:13). Înseamnă oare aceasta că, dacă ştii că cineva comite pe ascuns un păcat grav, ar fi o calomnie să spui ceva despre el? Nu. Bineînţeles că nu ar trebui să divulgi ceea ce ştii, ci să vorbeşti răufăcătorului îndemnîndu–l să ceară ajutor bătrînilor (Iacob 5:13–18). Dacă el nu face aceasta într–o perioadă de timp corespunzătoare, grija faţă de curăţenia congregaţiei ar trebui să te îndemne să aduci la cunoştinţa bătrînilor problema. — Levitic 5:1.
22. De ce putem spune că 1 Corinteni 1:11 nu autorizează clevetirea?
22 Această aducere la cunoştinţă poate avea drept rezultat disciplinarea răufăcătorului, lucru care poate nu–i va face prea mare bucurie. Totuşi, o persoană formată prin intermediul disciplinării culege rodul dreptăţii (Evrei 12:11). Infracţiunea trebuie dezvăluită celor numiţi să rezolve asemenea probleme, nu clevetitorilor, care flecăresc pe seama ei. Pavel le–a spus creştinilor din Corint: „Mi–a fost dezvăluit despre voi, fraţii mei, de către ai Cloei, că există printre voi disensiuni“ (1 Corinteni 1:11). Oare membrii acelei familii cleveteau despre colaboratorii lor în credinţă? Nu, însă anunţul a fost făcut unui bătrîn cu responsabilitate, iar acel bătrîn putea lua măsuri ca să–i ajute pe cei ce aveau nevoie de ajutor pentru a se întoarce pe calea vieţii.
23. La ce întrebare urmează să se dea răspuns?
23 Dacă ajutăm o persoană să se ferească de a participa la clevetiri dăunătoare, înseamnă că facem ceva spre binele ei. Iată ce spune un proverb înţelept: „Cine îşi supraveghează gura îşi păzeşte sufletul. Cine îşi deschide larg buzele — va avea ruină“ (Proverbe 13:3). Este clar deci că există motive temeinice de a ne feri de clevetirea dăunătoare şi de calomnia răutăcioasă. Dar cum poate fi stinsă clevetirea dăunătoare? Răspunsul îl vom afla în articolul următor.
Care este răspunsul tău?
◼ Care este deosebirea între o simplă clevetire şi calomnie?
◼ Cum poate clevetirea să devină calomnie?
◼ Care sînt unele motive pentru care trebuie să ne ferim de clevetirea dăunătoare?
◼ De ce aducerea la cunoştinţă a păcatului grav pe care îl practică cineva nu este calomnie?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]
Asigură–te că nu te faci niciodată vinovat de lovirea unei persoane pe la spate prin faptul că cleveteşti despre ea