Cristos îşi conduce congregaţia

„Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri.“ — MATEI 28:20.

 1, 2. a) Ce le-a promis înviatul Isus continuatorilor săi când le-a dat porunca de a face discipoli? b) Cum a condus Isus în mod activ congregaţia creştină din secolul I?

ÎNAINTE de a se înălţa la cer, Isus Cristos, Conducătorul nostru înviat, le-a apărut discipolilor, spunându-le: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“. — Matei 23:10; 28:18–20.

² Isus nu numai că le-a încredinţat continuatorilor săi misiunea salvatoare de vieţi de a face discipoli, dar le-a şi promis că va fi cu ei. Relatarea despre începuturile creştinismului, consemnată în cartea biblică Faptele, demonstrează fără echivoc că Isus Cristos şi-a folosit autoritatea care i-a fost dată pentru a conduce congregaţia nou-formată. El a trimis promisul ‘ajutor’ — spiritul sfânt — ca să-i întărească pe continuatorii săi şi ca să le dirijeze eforturile (Ioan 16:7; Faptele 2:4, 33; 13:2–4; 16:6–10). Înviatul Isus i-a folosit pe îngerii aflaţi în subordinea sa pentru a-i sprijini pe discipoli (Faptele 5:19; 8:26; 10:3–8, 22; 12:7–11; 27:23, 24; 1 Petru 3:22). În plus, Conducătorul nostru a oferit îndrumare congregaţiei dispunând ca bărbaţi calificaţi să slujească în cadrul unui corp de guvernare. — Faptele 1:20, 24–26; 6:1–6; 8:5, 14–17.

 3. La ce întrebări vom găsi răspuns în acest articol?

³ Dar cum stau lucrurile în timpul nostru, adică la „încheierea sistemului de lucruri“? În ce fel conduce Isus Cristos congregaţia creştină de azi? Şi cum putem demonstra că acceptăm conducerea sa?

Stăpânul are un sclav fidel

 4. a) Cine alcătuieşte „sclavul fidel şi prevăzător“? b) Ce a dat Stăpânul în grija sclavului?

⁴ Când a rostit profeţia despre semnul prezenţei sale, Isus a spus: „Cine este deci sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul său l-a numit peste servitorii săi, ca să le dea hrana lor la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la sosire, îl găseşte făcând aşa! Adevărat vă spun: Îl va numi peste toate bunurile sale“ (Matei 24:45–47). „Stăpânul“ este Conducătorul nostru, Isus Cristos; el a numit un ‘sclav fidel şi prevăzător’ — corpul de creştini unşi de pe pământ — care să se îngrijească de toate interesele sale pe pământ.

 5, 6. a) Ce reprezintă cele „şapte lampadare de aur“ şi cele „şapte stele“ din viziunea primită de apostolul Ioan? b) Ce înseamnă faptul că cele „şapte stele“ sunt în mâna dreaptă a lui Isus?

⁵ În cartea biblică Revelaţia se arată că sclavul fidel şi prevăzător se află sub supravegherea directă a lui Isus Cristos. În viziunea despre „ziua Domnului“, apostolul Ioan a văzut „şapte lampadare de aur, iar în mijlocul lampadarelor pe cineva asemenea unui fiu al omului“ care „avea în mâna dreaptă şapte stele“. Explicând viziunea dată lui Ioan, Isus a spus: „Cât despre secretul sacru al celor şapte stele pe care le-ai văzut pe mâna mea dreaptă şi al celor şapte lampadare de aur: Cele şapte stele reprezintă îngerii celor şapte congregaţii, iar cele şapte lampadare reprezintă şapte congregaţii“. — Revelaţia 1:1, 10–20.

⁶ Cele „şapte lampadare de aur“ reprezintă toate congregaţiile de creştini adevăraţi existente în „ziua Domnului“, care a început în 1914. Dar ce semnifică cele „şapte stele“? Iniţial, ele i-au reprezentat pe toţi supraveghetorii unşi, născuţi de spirit, care se îngrijeau de congregaţiile din secolul I.a Supraveghetorii se aflau în mâna dreaptă a lui Isus, adică sub controlul şi îndrumarea sa. Da, Cristos Isus a condus această clasă a sclavului. În prezent însă, mai sunt puţini supraveghetori unşi. Cum îşi exercită Cristos conducerea asupra celor peste 93 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe tot globul?

 7. a) Cum foloseşte Isus Corpul de Guvernare pentru a conduce congregaţiile de pe tot pământul? b) De ce se poate spune că supraveghetorii creştini sunt numiţi de spiritul sfânt?

⁷ Ca şi în secolul I, în prezent, un mic grup de bărbaţi calificaţi dintre supraveghetorii unşi slujesc în cadrul unui corp de guvernare, care reprezintă clasa sclavului fidel şi prevăzător. Conducătorul nostru foloseşte acest Corp de Guvernare pentru a numi bărbaţi calificaţi — fie că fac parte dintre cei unşi cu spirit, fie că nu — ca bătrâni în congregaţiile din întreaga lume. În această privinţă, spiritul sfânt, pe care Isus îl foloseşte cu acord divin, joacă un rol foarte important (Faptele 2:32, 33). Mai întâi de toate, aceşti supraveghetori trebuie să întrunească cerinţele consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost scris sub inspiraţia spiritului sfânt (1 Timotei 3:1–7; Tit 1:5–9; 2 Petru 1:20, 21). Recomandările şi numirile sunt făcute sub rugăciune şi sub îndrumarea spiritului sfânt. În plus, cei numiţi dovedesc că produc roadele acestui spirit (Galateni 5:22, 23). Iată de ce, următorul sfat dat de Pavel se aplică în egală măsură tuturor bătrânilor, indiferent că sunt unşi cu spirit sau nu: „Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma, în mijlocul căreia spiritul sfânt v-a numit supraveghetori“ (Faptele 20:28). Aceşti bărbaţi numiţi primesc îndrumări de la Corpul de Guvernare şi păstoresc de bunăvoie congregaţia. Astfel, Cristos este cu noi în prezent, conducând în mod activ congregaţia.

 8. Cum îi foloseşte Cristos pe îngeri pentru a-şi conduce continuatorii?

⁸ Dar Isus îi foloseşte şi pe îngeri pentru a-i conduce pe continuatorii săi în prezent. Potrivit ilustrării despre grâu şi neghină, secerişul urma să aibă loc „la încheierea sistemului de lucruri“. Pe cine avea să folosească Stăpânul la seceriş? „Secerătorii sunt îngerii“, a spus Cristos. El a adăugat: „Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi, şi ei vor strânge din regatul său toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care comit nelegiuire“ (Matei 13:37–41). Mai mult decât atât, aşa cum un înger l-a îndrumat pe Filip ca să-l găsească pe eunucul etiopian, tot aşa, în prezent, există nenumărate dovezi că Isus Cristos îi foloseşte pe îngeri ca să conducă lucrarea creştinilor adevăraţi, pentru a fi găsiţi cei cu inima sinceră. — Faptele 8:26, 27; Revelaţia 14:6.

 9. a) Cum conduce Cristos congregaţia creştină în prezent? b) Ce întrebare merită atenţia noastră dacă dorim să fim conduşi de Cristos?

⁹ Cât de încurajator este să ştim că Isus Cristos îi conduce pe discipolii săi din prezent prin intermediul Corpului de Guvernare, al spiritului sfânt şi al îngerilor! Chiar dacă unii dintre închinătorii lui Iehova ar pierde pentru un timp legătura cu Corpul de Guvernare din cauza persecuţiei sau din cauze similare, Cristos continuă să-i conducă prin intermediul spiritului sfânt şi al îngerilor, care-i susţin. Însă noi putem beneficia de conducerea sa numai dacă o acceptăm. Cum putem demonstra că acceptăm conducerea lui Cristos?

‘Să ascultăm şi să fim supuşi’

10. Cum putem arăta consideraţie faţă de bătrânii numiţi din congregaţie?

¹⁰ Conducătorul nostru a dat congregaţiilor „daruri sub formă de oameni“ — „pe unii ca evanghelizatori, pe unii ca păstori şi învăţători“ (Efeseni 4:8, 11, 12). Prin atitudinea pe care o avem faţă de ei şi prin acţiunile noastre arătăm cu claritate dacă acceptăm conducerea lui Cristos. Este cât se poate de potrivit să ‘ne arătăm recunoscători’ pentru bărbaţii calificaţi din punct de vedere spiritual pe care i-a dat Cristos (Coloseni 3:15). Ei merită totodată respectul nostru. „Bătrânii, care prezidează în mod excelent, să fie consideraţi demni de o dublă onoare“, a scris apostolul Pavel (1 Timotei 5:17). Cum ne putem manifesta recunoştinţa şi respectul faţă de bătrânii, sau supraveghetorii, din congregaţie? Pavel răspunde: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi supuşi“ (Evrei 13:17). Da, trebuie să ascultăm de ei şi să fim supuşi.

11. De ce se poate spune că respectarea autorităţii bătrânilor este o dovadă că trăim conform semnificaţiei botezului nostru?

¹¹ Conducătorul nostru este perfect, însă bărbaţii pe care i-a dat el ca daruri, nu. Aşadar, poate că aceştia uneori greşesc. Totuşi, este esenţial să rămânem loiali sistemului stabilit de Cristos. De fapt, a trăi conform dedicării şi botezului nostru înseamnă şi a recunoaşte caracterul legitim al autorităţii stabilite prin spirit în congregaţie şi a ne supune de bunăvoie acesteia. Botezul nostru ‘în numele spiritului sfânt’ constituie o declaraţie publică prin care arătăm că ştim ce este spiritul sfânt şi că recunoaştem rolul lui în scopurile lui Iehova (Matei 28:19). Acest botez presupune să colaborăm cu spiritul şi să evităm să facem ceva ce ar împiedica acţiunea spiritului asupra continuatorilor lui Cristos. Din moment ce spiritul sfânt joacă un rol esenţial în recomandarea şi numirea bătrânilor, s-ar putea oare spune că suntem cu adevărat fideli dedicării noastre dacă nu am colabora cu bătrânii de congregaţie?

12. Ce exemple de persoane lipsite de respect faţă de autoritate a menţionat Iuda, şi ce învăţăminte putem trage?

¹² Scripturile conţin exemple care ne arată cât de importantă este ascultarea şi supunerea. Referindu-se la cei ce vorbeau injurios la adresa bărbaţilor numiţi din congregaţie, discipolul Iuda a îndreptat atenţia asupra a trei exemple-avertisment, spunând: „Vai de ei, căci au mers pe calea lui Cain şi s-au repezit pentru recompensă pe drumul greşit al lui Balaam şi au pierit în vorbirea rebelă a lui Core!“ (Iuda 11). Cain a ignorat sfatul pe care i l-a dat cu iubire Iehova şi a nutrit cu bună ştiinţă o ură criminală (Geneza 4:4–8). În pofida repetatelor avertismente divine, Balaam a încercat să blesteme poporul lui Dumnezeu pentru o recompensă bănească (Numeri 22:5–28, 32–34; Deuteronomul 23:5). Core avea deja o responsabilitate importantă în Israel, însă nu era mulţumit. El a instigat la răzvrătire împotriva lui Moise, un slujitor al lui Dumnezeu şi cel mai blând om de pe pământ (Numeri 12:3; 16:1–3, 32, 33). Dar, până la urmă, pe Cain, pe Balaam şi pe Core i-a ajuns nenorocirea. Din aceste exemple convingătoare învăţăm cât de important este să ascultăm de sfaturile celor folosiţi de Iehova în poziţii de răspundere şi să-i respectăm!

13. Ce binecuvântări a prezis Isaia pentru cei care se supun măsurilor de supraveghere?

¹³ Cine nu ar dori să beneficieze de măsurile excelente de supraveghere luate de Conducătorul nostru în folosul congregaţiei creştine? Referitor la binecuvântările ce decurg de aici, profetul Isaia a prezis: „Iată, un împărat va domni cu dreptate şi prinţii vor conduce cu judecată. Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete“ (Isaia 32:1, 2). Fiecare bătrân trebuie să corespundă acestei descrieri, fiind un „loc“ de protecţie şi de refugiu. Dacă ne este greu să ne supunem autorităţii, să ne rugăm şi să depunem eforturi să fim ascultători şi supuşi autorităţii stabilite de Dumnezeu în cadrul congregaţiei.

Cum se supun bătrânii conducerii lui Cristos

14, 15. Cum pot demonstra cei ce sunt în fruntea congregaţiei că se supun conducerii lui Cristos?

¹⁴ Toţi creştinii — dar îndeosebi bătrânii — trebuie să se supună conducerii lui Cristos. Supraveghetorii, sau bătrânii, au o anumită măsură de autoritate în congregaţie. Însă ei nu caută să fie ‘stăpâni pe credinţa colaboratorilor lor’ încercând să le ţină sub control viaţa (2 Corinteni 1:24). Bătrânii iau aminte la cuvintele lui Isus: „Voi ştiţi, conducătorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor. Nu aşa se petrec lucrurile printre voi“ (Matei 20:25–27). Bătrânii îşi îndeplinesc responsabilităţile străduindu-se cu sinceritate să le slujească altora.

¹⁵ Creştinii sunt îndemnaţi: „Amintiţi-vă de cei care sunt în fruntea voastră . . . şi, în timp ce observaţi cu atenţie rezultatul conduitei lor, imitaţi-le credinţa“ (Evrei 13:7). Creştinilor nu li se cere acest lucru pentru că bătrânii ar fi conducători. Isus a spus: „Unul singur este Îndrumătorul [în greacă, literalmente, Conducătorul] vostru, Cristosul“ (Matei 23:10). Ceea ce e demn de imitat este credinţa bătrânilor, deoarece ei sunt imitatori ai adevăratului nostru Conducător, Cristos (1 Corinteni 11:1). Să analizăm unele modalităţi prin care bătrânii se străduiesc să-l imite pe Cristos când tratează cu membrii congregaţiei.

16. Cum s-a comportat Isus cu continuatorii săi în pofida autorităţii pe care o avea?

¹⁶ Deşi le era superior în toate privinţele oamenilor imperfecţi şi deşi primise de la Tatăl său o autoritate fără egal, Isus a dat dovadă de modestie în relaţiile cu discipolii săi. El nu a căutat să-i pună în inferioritate prin cunoştinţele sale. Isus a arătat sensibilitate şi compasiune faţă de continuatorii săi, luând în considerare necesităţile lor (Matei 15:32; 26:40, 41; Marcu 6:31). El nu a pretins niciodată de la discipolii săi ceva peste puterile lor şi nu a pus niciodată pe umerii lor mai mult decât puteau să poarte (Ioan 16:12). Isus avea un „temperament blând şi o inimă umilă“. Nu e de mirare că mulţi îl considerau înviorător! — Matei 11:28–30.

17. Cum trebuie bătrânii să dea dovadă de modestie faţă de ceilalţi membri ai congregaţiei, la fel ca Isus?

¹⁷ Dacă Cristos, Conducătorul, a dat dovadă de modestie, cu cât mai mult ar trebui s-o facă cei care sunt în fruntea congregaţiei! Într-adevăr, ei sunt atenţi să nu abuzeze de autoritatea care le-a fost încredinţată. În plus, ei nu ‘vin cu o extravaganţă de exprimare’, încercând să impresioneze (1 Corinteni 2:1, 2). Dimpotrivă, ei se străduiesc să prezinte cuvintele adevărului biblic în mod simplu şi cu sinceritate. Mai mult decât atât, bătrânii nu aşteaptă prea mult de la alţii şi ţin cont de necesităţile celorlalţi (Filipeni 4:5). Fiind conştienţi că fiecare om are propriile-i limite, în mod iubitor, ei se arată îngăduitori faţă de fraţii lor (1 Petru 4:8). Nu sunt oare bătrânii umili şi blânzi cu adevărat înviorători? Bineînţeles.

18. Ce pot învăţa bătrânii din modul în care s-a purtat Isus cu copiii?

¹⁸ Isus a fost abordabil şi s-a pus chiar şi la dispoziţia celor mai mici. Să ne gândim cum a reacţionat el când discipolii i-au mustrat pe oameni pentru că ‘aduceau la el nişte copilaşi’. „Lăsaţi copilaşii să vină la mine“, a spus Isus, „nu încercaţi să-i opriţi“. Apoi „a luat copiii în braţe şi a început să-i binecuvânteze, punându-şi mâinile peste ei“ (Marcu 10:13–16). Isus era plin de căldură şi amabil, iar oamenii se simţeau atraşi spre el. Lor nu le era frică de el. Chiar şi copiii se simţeau în largul lor în prezenţa sa. Şi bătrânii sunt abordabili, iar, dacă manifestă o caldă afecţiune şi amabilitate, ceilalţi — inclusiv copiii — se simt bine în compania lor.

19. Ce presupune faptul de a avea „mintea lui Cristos“, şi ce eforturi sunt necesare în acest sens?

¹⁹ Măsura în care bătrânii reuşesc să-l imite pe Cristos Isus depinde de cât de bine îl cunosc. „Cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova, ca să-l instruiască?“, a întrebat Pavel. Apoi a adăugat: „Noi însă avem mintea lui Cristos“ (1 Corinteni 2:16). A avea mintea lui Cristos presupune a cunoaşte modul său de gândire şi toate faţetele personalităţii sale, ca să ştim cum ar acţiona el într-o anumită situaţie. Imaginaţi-vă cum ar fi să-l cunoaştem atât de bine pe Conducătorul nostru! Pentru aceasta trebuie să acordăm o mare atenţie relatărilor evanghelice şi să ne umplem în permanenţă mintea cu o cunoştinţă exactă despre viaţa şi exemplul lui Isus. Când bătrânii se străduiesc să urmeze într-o asemenea măsură conducerea lui Cristos, membrii congregaţiei se simt şi mai îndemnaţi să le imite credinţa. Iar bătrânii au satisfacţia de a-i vedea pe alţii păşind cu bucurie pe urmele Conducătorului!

Să continuăm să ne supunem conducerii lui Cristos

20, 21. Care ar trebui să fie hotărârea noastră în timp ce aşteptăm promisa lume nouă?

²⁰ Este esenţial ca toţi să continuăm să ne supunem conducerii lui Cristos. În timp ce ne apropiem de sfârşitul acestui sistem de lucruri, situaţia noastră este asemănătoare cu cea a israeliţilor care se aflau pe câmpiile Moabului, în anul 1473 î.e.n. Ei erau la hotarul Ţării Promise când Dumnezeu a declarat prin intermediul profetului Moise: „Tu [Iosua] vei intra cu poporul acesta în ţara pe care DOMNUL a jurat părinţilor lor că le-o va da“ (Deuteronomul 31:7, 8). Iosua era conducătorul numit. Ca să intre în Ţara Promisă, israeliţii trebuiau să se supună conducerii lui Iosua.

²¹ În ce ne priveşte, Biblia ne spune: „Unul singur este Îndrumătorul [sau Conducătorul] vostru, Cristosul“ (Matei 23:10). Cristos este cel care ne va conduce în lumea nouă promisă, în care va locui dreptatea (2 Petru 3:13). Prin urmare, să fim hotărâţi să ne supunem conducerii sale în toate aspectele vieţii!

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Cum a condus Cristos congregaţia din secolul I?

• Cum conduce Cristos congregaţia în prezent?

• De ce trebuie să fim supuşi celor care sunt în fruntea congregaţiei?

• Cum demonstrează bătrânii că Isus Cristos este Conducătorul lor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Cristos îşi conduce congregaţia şi îi ţine pe supraveghetori în mâna sa dreaptă

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

„Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi supuşi“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Isus a fost abordabil şi plin de căldură. Bătrânii creştini se străduiesc să fie la fel