Cultivaţi noua personalitate în căsătorie!
„Voi trebuie să fiţi înnoiţi în forţa care impulsionează mintea voastră, şi să îmbrăcaţi noua personalitate.“ — EFESENI 4:23, 24, NW.
1. De ce căsătoria nu trebuie tratată cu uşurinţă?
CĂSĂTORIA este unul dintre cei mai serioşi paşi pe care îi face cineva în viaţă, deci ea nu trebuie niciodată tratată cu uşurinţă. De ce? Deoarece ea pretinde un ataşament faţă de o altă persoană pentru tot restul vieţii. Ea înseamnă să-ţi împarţi întreaga viaţă cu acea persoană. Pentru ca ataşamentul respectiv să rămînă nealterat este nevoie de o judecată matură. Căsătoria pretinde, de asemenea, o influenţă pozitivă care ‘impulsionează mintea şi, astfel, formează noua personalitate’. — Efeseni 4:23, 24, NW; compară cu Geneza 24:10–58; Matei 19:5, 6.
2, 3. a) De ce anume este nevoie pentru a alege în mod înţelept un partener conjugal? b) Ce anume implică o căsătorie?
2 Există motive întemeiate pentru a nu vă grăbi la căsătorie, sub impulsul dorinţelor puternice ale cărnii. Pentru cultivarea unui caracter şi a unei personalităţi mature este nevoie de timp. Cu trecerea timpului se capătă experienţă şi cunoştinţă, care pot servi ca bază pentru o judecată sănătoasă. Atunci, puteţi avea mai mult succes în alegerea unui partener de viaţă corespunzător. Un proverb spaniol spune clar: „Mai bine să umbli necăsătorit decît să şchiopătezi în căsătorie“. — Proverbele 21:9; Eclesiastul 5:2.
3 Alegerea partenerului conjugal potrivit are, evident, o importanţă fundamentală pentru o căsătorie reuşită. În această privinţă, creştinul trebuie să urmeze îndrumările biblice, nu să se ghideze doar după atracţia fizică şi presiunile excesive de natură afectivă şi romantică. Căsătoria este mult mai mult decît unirea a două corpuri. Ea înseamnă unirea a două personalităţi, a două universuri de familie şi de instruire, poate chiar a două culturi şi a două limbi. Unirea a două persoane în căsătorie pretinde, cu certitudine, folosirea cuviincioasă a limbii; cu puterea vorbirii, sau dărîmăm, sau zidim. Din toate acestea putem, de asemenea, să înţelegem înţeleptul sfat al lui Pavel de a ne ‘căsători numai în Domnul’, respectiv cu un colaborator în credinţă. — 1 Corinteni 7:39; Geneza 24:1–4; Proverbele 12:18; 16:24.
Cum să faceţi faţă încordărilor din căsătorie
4. De ce în căsătorie apar uneori fricţiuni şi tensiuni?
4 Dar şi cu o bază solidă, vor exista momente de fricţiune, de apăsare şi de tensiune. Acestea sînt normale pentru orice persoană, fie că este căsătorită, fie că nu este. Problemele financiare şi de sănătate pot cauza încordări în orice relaţie. Schimbările în ce priveşte starea sufletească pot duce la conflicte de personalitate chiar şi în cele mai fericite căsătorii. Un alt factor este acela că nimeni nu-şi stăpîneşte în mod perfect limba, după cum a spus Iacov: ‘Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul . . . limba este un mădular mic şi se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!’ — Iacov 3:2, 5.
5, 6. a) De ce anume este nevoie cînd apar neînţelegeri? b) Ce acţiune poate că este necesar să se ia pentru a vindeca o ruptură?
5 Cînd apar încordări în căsătorie, cum putem ţine situaţia sub control? Cum putem evita ca o neînţelegere să devină ceartă, iar aceasta să ducă la ruperea relaţiei? Aici intervine forţa care impulsionează mintea. Acest spirit motivaţional poate fi sau pozitiv, sau negativ; sau ziditor şi cu preocupări spirituale, sau degradant şi stăpînit de preocupări carnale. Dacă spiritul este ziditor, persoana respectivă va acţiona pentru a vindeca ruptura, pentru a păstra căsătoria pe drumul cel bun. Certurile şi dezacordurile nu trebuie să pună capăt căsătoriei. Prin aplicarea sfaturilor biblice atmosfera se poate însenina, iar respectul reciproc şi înţelegerea pot fi restabilite. — Romani 14:19; Efeseni 4:23, 26, 27.
6 În asemenea împrejurări cuvintele lui Pavel sînt foarte potrivite: „Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii“. — Coloseni 3:12–14.
7. Ce problemă se poate întîlni în unele căsătorii?
7 Acest text este uşor de citit, dar sub presiunile vieţii moderne nu este întotdeauna uşor de aplicat. Care pare să fie o problemă de bază? Uneori, fără să-şi dea seama, s-ar putea ca un creştin să se conducă după două feluri de principii. La Sala Regatului, fiind în mijlocul fraţilor, el se poartă cu amabilitate şi consideraţie. Dar acasă, în viaţa de familie cotidiană, el ar putea tinde să uite de relaţia sa spirituală. Acolo nu există decît soţul şi soţia, „el“ şi „ea“. Iar în condiţii de stres, el (sau ea) ar putea ajunge să spună grosolănii pe care niciodată nu le-ar rosti la Sala Regatului. Dar ce s-a întîmplat? Pentru moment, personalitatea sa creştină a dispărut. Slujitorul lui Dumnezeu a uitat că el (sau ea) este frate (sau soră) creştin(ă) şi acasă. Forţa care impulsionează mintea a devenit negativă în loc să devină pozitivă. — Iacov 1:22–25.
8. Care poate fi rezultatul cînd forţa care impulsionează mintea este negativă?
8 Care este rezultatul? S-ar putea ca soţul să înceteze să mai ‘locuiască cu soţia sa potrivit cunoştinţei şi să-i dea cinste femeii, ca fiind un vas mai slab’. Poate că soţia nu-şi mai respectă soţul; ea şi-a pierdut ‘duhul blînd şi liniştit’. În loc să devină spirituală, forţa care impulsionează mintea a devenit fizică. „Gîndurile cărnii“ au preluat conducerea. Deci, ce putem face pentru a păstra caracterul spiritual şi pozitiv al acestei forţe motivaţionale? Trebuie să ne întărim spiritualitatea. — 1 Petru 3:1–4, 7; Coloseni 2:18, vezi nota de subsol.
Să întărim forţa!
9. Ce alegeri avem de făcut în viaţa cotidiană?
9 Forţa motivaţională este înclinaţia mintală care intervine cînd trebuie să luăm hotărîri şi să facem o alegere. Viaţa prezintă în permanenţă o serie de opţiuni — bune sau rele, egoiste sau altruiste, morale sau imorale. Ce anume ne va ajuta să luăm o hotărîre bună? Forţa care impulsionează mintea, dacă aceasta se axează pe înfăptuirea voinţei lui Iehova. Psalmistul s-a rugat astfel: „Învaţă-mă, DOAMNE, calea orînduirilor Tale, ca s-o ţin pînă la sfîrşit“. — Psalmul 119:33; Ezechiel 18:31; Romani 12:2.
10. Cum putem întări în mod pozitiv forţa care impulsionează mintea?
10 O relaţie puternică cu Iehova ne va ajuta să-i plăcem şi ne va îndepărta de la ce este rău, inclusiv de la infidelitate în căsătorie. Israel a fost încurajat să facă „ce este drept înaintea DOMNULUI Dumnezeului [lor]“. Dar Dumnezeu i-a mai sfătuit astfel: „Urîţi răul, voi, cei ce iubiţi pe DOMNUL!“ Avînd în vedere cea de-a şaptea dintre cele Zece Porunci, „să nu comiţi adulter“, israeliţii trebuiau să urască adulterul. Această poruncă arăta concepţia precisă a lui Dumnezeu referitoare la fidelitatea în căsătorie. — Deuteronomul 12:28; Psalmul 97:10; Exodul 20:14; Leviticul 20:10.
11. Cum putem întări şi mai mult forţa care ne impulsionează mintea?
11 Cum putem întări şi mai mult forţa care impulsionează mintea? Prin aprecierea activităţilor şi a valorilor spirituale. Aceasta înseamnă că trebuie să satisfacem necesitatea de a studia cu regularitate Cuvîntul lui Dumnezeu şi trebuie să învăţăm a ne delecta cu faptul că discutăm împreună despre gîndurile şi sfaturile lui Iehova. Sentimentele noastre izvorîte din inimă trebuie să fie ca cele ale psalmistului: „Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să rătăcesc de la poruncile Tale. Strîng cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. Învaţă-mă, DOAMNE, calea orînduirilor Tale, ca s-o ţin pînă la sfîrşit. Dă-mi pricepere şi voi păzi legea Ta şi o voi ţine din toată inima mea“. — Psalmul 119:10, 11, 33, 34.
12. Ce lucruri ne pot uni ca să reflectăm mentalitatea lui Cristos?
12 Această apreciere faţă de principiile drepte ale lui Iehova se păstrează nu numai prin studierea Bibliei, ci şi prin participarea cu regularitate la întrunirile creştine şi efectuarea împreună a ministerului creştin. Aceste două influenţe puternice pot să întărească încontinuu forţa care ne impulsionează mintea, astfel că modul nostru de viaţă altruist să reflecte întotdeauna mentalitatea lui Cristos. — Romani 15:5; 1 Corinteni 2:16.
13. a) De ce este rugăciunea un factor preţios în ce priveşte întărirea forţei care impulsionează mintea? b) Ce exemplu a dat Isus în această privinţă?
13 Un alt factor este cel subliniat de Pavel în scrisoarea sa către efeseni: „Faceţi în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri“ (Efeseni 6:18). Soţii şi soţiile trebuie să se roage împreună. Deseori, aceste rugăciuni deschid inima şi duc la conversaţii sincere care repară orice ruptură. Cînd sîntem supuşi la încercări şi ispite trebuie să apelăm la Dumnezeu în rugăciune, cerîndu-i ajutor — putere spirituală — pentru a face ce este în concordanţă cu mentalitatea lui Cristos. Chiar şi Isus, omul perfect, a apelat în multe rînduri la Tatăl său în rugăciune, cerîndu-i putere. Rugăciunile sale au fost sincere şi fierbinţi. La fel azi, cînd sîntem încercaţi putem găsi putere pentru a lua hotărîri bune dacă îl invocăm pe Iehova pentru a ne ajuta să rezistăm dorinţei de a ceda cărnii şi de a trăda jurămîntul căsătoriei. — Psalmul 119:101, 102.
Exemple contrastante în ce priveşte conduita
14, 15. a) Cum a reacţionat Iosif la ispită? b) Ce l-a ajutat pe Iosif să reziste ispitei?
14 Cum ne putem împotrivi ispitei? În această privinţă există o deosebire netă între calea urmată de Iosif şi cea urmată de David. Cînd soţia lui Potifar încerca insistent să-l seducă pe chipeşul Iosif, care se pare că era necăsătorit la vremea respectivă, Iosif i-a răspuns în cele din urmă astfel: „Nu este nimeni mai mare decît mine în casa aceasta şi [soţul tău] nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ — Geneza 39:6–9.
15 Ce anume l-a ajutat pe Iosif să urmeze calea cea bună cînd ar fi fost atît de uşor să cedeze? El avea o forţă puternică ce îi impulsiona mintea. El era foarte conştient de relaţia sa cu Iehova. El ştia că a comite fornicaţie cu această femeie îndrăgostită pătimaş de el ar fi fost de fapt un păcat nu numai împotriva soţului ei, ci, lucru mai grav, împotriva lui Dumnezeu. — Geneza 39:12.
16. Cum a reacţionat David la o ispită?
16 În contrast cu aceasta, ce a făcut David? El era un bărbat căsătorit cu mai multe soţii, aşa cum permitea Legea. Într-o seară, el a observat din palatul său o femeie care se îmbăia. Aceasta era frumoasa Bat-Şeba, soţia lui Urie. Este clar că David avea posibilitatea de a alege — fie să continue să privească în timp ce pofta senzuală se intensifica în inima sa, fie să-şi întoarcă privirea de acolo şi să respingă ispita. Ce a preferat el să facă? El a pus ca femeia să fie adusă la palat şi a comis adulter cu ea. Dar, lucru şi mai grav, el a cauzat şi moartea soţului ei. — 2 Samuel 11:2–4, 12–27.
17. Ce putem deduce cu privire la starea spirituală a lui David?
17 Care a fost problema lui David? Din căinţa sa exprimată ulterior în Psalmul 51 putem deduce unele lucruri. El a spus: „Crează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi reînnoieşte înăuntrul meu un duh statornic“. Este evident că, în momentul ispitirii sale, el nu avea o inimă curată şi un duh statornic. Poate că el neglijase să citească din Legea lui Iehova şi, drept urmare, spiritualitatea lui slăbise. Sau poate că permisese ca poziţia şi puterea sa de rege să-i corupă gîndirea, astfel că a căzut pradă dorinţei senzuale. Cu certitudine că forţa care îi impulsiona mintea în momentul acela era egoistă şi păcătoasă. Iată de ce a recunoscut el nevoia de ‘reînnoire a unui duh statornic’. — Psalmul 51:10; Deuteronomul 17:18–20.
18. Ce sfat a dat Isus despre adulter?
18 Unele căsătorii creştine s-au destrămat deoarece unul dintre parteneri sau ambii şi-au îngăduit să cadă într-o stare de slăbiciune spirituală asemănătoare cu cea a regelui David. Exemplul său ar trebui să ne avertizeze de pericolul care există în faptul de a privi insistent şi cu patimă la o altă femeie, sau la un alt bărbat, deoarece aceasta ar putea duce în final la adulter. Isus a arătat că înţelegea sentimentele umane în această privinţă, căci a spus: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu comiţi adulter». Dar Eu vă spun că orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“. Într-un astfel de caz, forţa care impulsionează mintea este egoistă şi carnală, nu spirituală. Atunci, ce pot face creştinii pentru a evita adulterul şi pentru a păstra fericirea şi satisfacţia în căsătoriile lor? — Matei 5:27, 28.
Întăriţi legătura căsătoriei!
19. Cum poate fi întărită o căsătorie?
19 Regele Solomon a scris: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, cei doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor“. Cu certitudine că două persoane într-o căsătorie armonioasă pot rezista la necazuri mai bine decît unul. Dar dacă legătura lor este ca o funie împletită în trei, prin faptul că Dumnezeu este prezent în ea, căsătoria va fi solidă. Dar cum poate fi Dumnezeu într-o căsătorie? El poate fi prin faptul că perechea respectivă aplică principiile şi sfaturile sale cu privire la căsătorie. — Eclesiastul 4:12.
20. Ce sfaturi biblice îl pot ajuta pe soţ?
20 Cu siguranţă că dacă un soţ aplică sfaturile din următoarele texte, căsătoria lui va avea o bază mai bună de succes:
„Soţilor, locuiţi cu ele potrivit cunoştinţei, dînd cinste femeii, ca fiind un vas mai slab, ca unele împreună moştenitoare cu voi a harului vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie întrerupte“. — 1 Petru 3:7.
„Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Tot aşa sînt datori şi bărbaţii să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor. Cine-şi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi.“ — Efeseni 5:25, 28.
„Soţul ei se scoală şi-i aduce laude: «Multe fiice au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.»“ — Proverbele 31:28, 29.
„Poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele? Tot aşa este şi cu cel ce intră la soţia aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va fi nevinovat. Dar cel ce comite adulter . . . îşi pierde viaţa.“ — Proverbele 6:28, 29, 32.
21. Ce sfaturi biblice o pot ajuta pe soţie?
21 Dacă o soţie aplică în mod conştiincios următoarele principii biblice, aceasta va contribui la trăinicia căsătoriei sale:
‘Soţiilor, fiţi supuse şi voi soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvîntul, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea soţiilor lor, cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere [precum şi] duhul [vostru] blînd şi liniştit’. — 1 Petru 3:1–4.
„Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte [din punct de vedere sexual], şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei . . . Să nu vă lipsiţi unul pe celălalt decît doar prin bună învoială, pentru un timp.“ — 1 Corinteni 7:3–5.
22. a) Ce alţi factori pot influenţa în bine o căsătorie? b) Cum consideră Iehova divorţul?
22 Biblia arată, de asemenea, că iubirea, bunăvoinţa, compasiunea, răbdarea, înţelegerea, încurajarea şi lauda sînt alte faţete esenţiale ale giuvaerului care este căsătoria. O căsătorie fără ele este ca o plantă fără soare şi apă — rareori înfloreşte. Deci forţa care ne impulsionează mintea să ne îndemne la încurajare şi înviorare reciprocă în căsătorie. Amintiţi-vă că Iehova ‘urăşte despărţirea în căsătorie’. Dacă se practică iubirea creştină, nu poate exista nici o probabilitate de adulter şi de prăbuşire a căsătoriei. De ce? Deoarece „iubirea nu dă niciodată greş“. — Maleahi 2:16; 1 Corinteni 13:4–8, NW; Efeseni 5:3–5.
Puteţi să explicaţi?
◻ Ce este de importanţă fundamentală pentru o căsătorie fericită?
◻ Ce influenţă poate avea asupra unei căsătorii forţa care impulsionează mintea?
◻ Ce putem face pentru a întări forţa care ne impulsionează mintea?
◻ Prin ce s-a deosebit reacţia lui Iosif de cea a lui David cînd au fost ispitiţi?
◻ Ce sfaturi biblice îi vor ajuta pe soţi şi pe soţii să întărească legătura căsătoriei?
[Legenda fotografiilor de la pagina 18]
Trăim după două norme — amabili în congregaţie şi aspri acasă?