Unde este comoara ta?
“Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“. — Luca 12:34
1. Care a fost interesul principal al majorităţii membrilor omenirii? (Ps. 49:6–11; 144:12–14; Mat. 6:31, 32)
IN CURSUL istoriei omenirii mulţi oameni au pus în centrul vieţii lor dobîndirea de bunuri materiale — case, aur, argint, pietre preţioase, mari turme şi cirezi de animale domestice şi altele. Oamenii s-au zbătut să-şi sporească averile, nădăjduind că vor beneficia de munca lor copiii, nepoţii şi chiar şi generaţiile de mai tîrziu. Dar oare bunurile materiale sînt comoara care ar trebui să se bucure în primul rînd de atenţia servilor lui Dumnezeu?
2. Dacă un creştin s-ar concentra în principal asupra ţelurilor materialiste, de ce ar fi ca şi „oamenii acestui sistem de lucruri“?
2 Dacă un creştin s-ar dedica în principal urmăririi unor ţeluri materialiste, nu ar ajunge oare în contradicţie cu ceea ce trebuie să fie un om care îi serveşte lui Dumnezeu? El s-ar asemăna mult cu cei descrişi de către psalmistul inspirat David — cu „oamenii acestui sistem de lucruri a căror parte este în viaţa aceasta, . . . care îşi găsesc satisfacţia în fii şi care păstrează ceea ce rămîne după ei pentru copiii lor“ (Ps. 17:14). Asemenea „oameni ai acestui sistem de lucruri“ nu cunosc nimic mai înalt decît satisfacerea dorinţelor lor personale. Sensul vieţii se reduce pentru ei la a-şi asigura un trai bun, la a se îngriji de întreţinerea unei familii şi la a lăsa în urma lor o moştenire. Ei nu acordă nici o atenţie obligaţiilor lor faţă de Iehova Dumnezeu.
3. Ce anume era de cea mai mare importanţă pentru David? (Ps. 16:5–8)
3 Ce deosebită era concepţia de viaţă a lui David! El a declarat: „In ce mă priveşte, eu voi privi în dreptate faţa ta; cînd mă voi trezi eu îmi voi găsi satisfacţia, (în vederea) înfăţişării tale“ (Ps. 17:15). Da, interesul său fundamental era să rămînă (un om) drept, astfel încît să poată vedea faţa lui Dumnezeu, adică să aibă parte de favoarea şi de binecuvîntarea divină, ca şi cum ar fi stat în faţa Creatorului său. In momentul „trezirii“ sale la o asigurare din partea lui Dumnezeu, David avea să se bucure de prezenţa lui Iehova alături de el. Intr-adevăr inima psalmistului şi-a legat simţămintele de comorile spirituale care durează.
4. Ce anume hotărăşte unde se află comoara noastră?
4 Dar cum stau astăzi lucrurile? Judecînd după atitudinile, cuvintele şi acţiunile noastre, unde este comoara noastră? Este ea aici pe pămînt, sau în ceruri? Aceasta depinde de motivele din inima noastră. Isus Cristos a spus: „Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“. (Luca 12:34) Examinarea şi aplicarea lucrurilor pe care le-a mai declarat în acest sens Fiul lui Dumnezeu pot fi de cel mai mare ajutor pentru a stabili ce anume constituie obiectul afecţiunii noastre.
STABILITI IN MOD CORECT VALOAREA BOGATIILOR MATERIALE
5. (a) De ce a refuzat Isus Cristos să se amestece într-o ceartă privitoare la o moştenire? (b) Ce avertisment a dat el tot atunci şi de ce? (c) Ce ilustrare a folosit pentru a sublinia nebunia de a atribui o importanţă necuvenită lucrurilor materiale?
5 Inainte de a examina contextul cuvintelor lui Isus, să observăm că Fiul lui Dumnezeu avea o mare mulţime de ascultători. Unul dintre ei a luat cuvîntul şi a zis: „Invăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine“ (Luca 12:13). Intrucît legea mozaică prevedea ca fiului întîi născut să-i revină două părţi din moştenire, nu ar fi trebuit să existe, de fapt, nici un motiv de ceartă (Deut. 21:17). Se pare că bărbatul care i-a cerut lui Isus să intervină, dorea mai mult decît partea sa legală. Inţelegînd cum stau lucrurile, Fiul lui Dumnezeu a refuzat să se amestece, dar a avertizat mulţimea de a avea ceea ce este al altora. El a spus: „Tineţi-vă ochii deschişi şi vegeaţi împotriva oricărui fel de lăcomie, căci chiar dacă are cineva (de toate) din belşug, totuşi viaţa sa nu provine din lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15). Indiferent cît de bogat poate fi cineva, el nu se poate menţine totuşi la nesfîrşit în viaţă. El va muri ca oricare alt om şi va lăsa în urmă toată bogăţia pe care a îngrămădit-o. Isus a continuat să accentueze lucrul acesta prin următoarea ilustrare:
“Pămîntul unui om bogat produsese mult. In consecinţă, el a început să se gîndească în sinea lui: ‘Ce voi face, acum cînd nu mai am loc unde să-mi strîng recolta?’ ‘Iată — a zis el — ce voi face: îmi voi strica gînarele şi voi zidi altele mai mari; acolo îmi voi aduna tot grîul şi toate bunurile mele; şi voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunuri, strînse pentru mulţi ani; desfătează-te pe îndelete, mănîncă, bea şi bucură-te!’ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Om lipsit de raţiune, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul. Ale cui vor fi apoi lucrurile pe care le-ai îngrămădit’“? — Luca 12:16–20.
6. Ce nu a apreciat bogatul din ilustrarea lui Isus şi cum a aplicat Isus ilustrarea?
6 Bogatul din această ilustrare nu s-a gîndit nici o clipă cum ar putea folosi aceste bogăţii pentru a-i ajuta pe alţii. El era preocupat numai de propriul său confort, nădăjduind să beneficieze mulţi ani de bogaţia pe care o îngrămădise. El a pierdut din vedere faptul că viaţa lui se putea sfîrşi foarte repede, şi nu şi-a folosit bunurile pentru a-şi întocmi o dare de seamă despre fapte bune la Iehova Dumnezeu. De aceea, la moartea sa el nu a avut o comoară sub formă de fapte bune pentru care ar fi putut să fie răsplătit de Creatorul său. După cum s-a exprimat Isus: „Tot aşa este şi cu omul care îşi adună comori pentru el dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“. — Luca 12:21.
7. Care cuvinte ale discipolului Iacob arată că creştinii pot fi prinşi în cursă în felul bogatului din ilustrarea lui Isus?
7 Discipolii lui Isus Cristos nu sînt imuni în faţa pericolului de a ajunge în aceeaşi stare spirituală ca şi bogatul din ilustrare. De exemplu, discipolul creştin Iacob a găsit că era necesar să-i condamne pe anumiţi fraţi de credinţă: „Ascultaţi acum, voi, care ziceţi: ‘Astăzi sau mîine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom cîştiga!’ Si nu ştiţi ce va aduce ziua de mîine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur care se arată puţintel şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: ‘Dacă va vrea Iehova, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru’. Pe cînd acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre. Orice laudă de felul acesta este rea“. — Iac. 4:13–16.
8. Cînd ar fi o chestiune de îngîmfare să urmărim ţeluri materialiste de largă perspectivă şi de ce?
8 Este într-adevăr culmea înfumurării şi a mîndriei ca o persoană să-şi exprime hotărîrea de a urmări cu succes ţeluri materialiste de largă perspectivă şi aceasta fără nici o consideraţie faţă de voinţa lui Iehova în această direcţie. Nu există nici o posibilitate de a cunoaşte nici măcar ce va aduce ziua următoare. Cele mai bune planuri pot da greş sau poate surveni moartea cu totul pe neaşteptate. Viaţa omului este tot atît de pieritoare şi de instabilă ca şi un abur, şi de aceea ea nu este o temelie de încredere pe care să poţi zidi speranţe. In consecinţă, cel care se laudă cum îşi va realiza planurile, ignoră dependenţa sa faţă de Dumnezeu şi nesocoteşte faptul că pentru succes este nevoie de binecuvîntarea divină. După cum bine a observat discipolul Iacob, o asemenea acţiune lăudăroasă este rea.
9. Ce învăţăm din 1 Tim. 6:9, 10 despre primejdia de a ne strădui după bogăţii?
9 Cel care continuă să-şi urmărească nechibzuit planurile materialiste şi dă la o parte voinţa lui Iehova, ajunge într-o serioasă primejdie spirituală. Apostolul creştin Pavel a avertizat: „Cei care sînt ho ărîţi să se îmbogăţească, ajung să cadă în ispită, în laţ şi în multe dorinţe absurde şi dăunătoare care îi scufundă pe oameni în distrugere şi în ruină. Căci iubirea de bani este rădăcina lucrurilor păgubitoare de orice fel, şi pentru că unii au aspirat la o asemenea dragoste s-au abătut de la credinţă şi s-au străpuns singuri, peste tot, cu multe suferinţe“. — 1 Tim. 6:9, 10.
10. (a) Cum ar trebui să procedăm atunci cînd ne facem planuri de viitor şi de ce? (b) Ar trebui folosite bunurile materiale numai pentru satisfacerea plăcerilor personale, şi ce spun Scripturile în privinţa aceasta?
10 Pe de altă parte, dacă inimile noastre ne oferă motive corecte, noi nu vom pierde din vedere nesiguranţa vieţii şi totala noastră dependenţă faţă de Iehova Dumnezeu. Atunci, ori de cîte ori ne facem planuri de viitor vom examina cu rugăciune dacă corespund aceste planuri cu scopul lui Dumnezeu. Aceasta ne va feri să ne încurcăm în preocupări materialiste care ne vor lăsa din ce în ce mai puţin timp pentru a edifica o credinţă puternică. O asemenea examinare însoţită de rugăciune ne va ajuta de asemenea să înţelegem că bunurile materiale trebui adunate nu doar pentru simpla satisfacere a plăcerilor personale, ci că ele ar trebui utilizate spre folosul semenilor noştri sărmani. Acest mod neegoist de a ne folosi banii este o condiţie fundamentală pentru ca cineva să fie un creştin adevărat. Scripturile ne spun: „Cel care fură să nu mai fure ci mai degrabă să lucreze din greu, făcînd cu mîinile sale o lucrare bună, ca să aibă ce să-i dea cuiva care este în nevoie“ (Efes. 4:28). „Forma de închinare care este curată şi nepătată din punctul de vedere al Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păstrăm nepătaţi de lume“. — Iac. 1:27.
PAZITI-VA SA NU VA ABATA GRIJILE ZILNICE
11. Ce sfat a dat Isus Cristos despre atitudinea corectă privitoare la grijile zilnice ale vieţii?
11 In timp ce mulţi creştini îşi dau poate seama de nebunia îngrămădirii de bogăţii doar pentru plăcerea şi folosul propriu, se poate să nu-şi dea seama că grijile zilnice pot să-i abată tot atît de uşor de la faptul de a-i servi lui Iehova Dumnezeu din tot sufletul. Asupra acestei probleme le-a atras Isus atenţia, în termeni precişi, discipolilor săi, cînd a spus:
“De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la sufletele voastre, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Sufletul este mai de preţ decît hrana şi trupul decît îmbrăcămintea. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, nu au nici cămară nici hambar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările! Cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu a fost îmbrăcat ca unul din ei. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu vegetaţia care astăzi este pe cîmp iar mîine va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca el pe voi, puţin credincioşilor! Astfel, încetaţi să căutaţi ce veţi mînca şi ce veţi bea. Incetaţi să fiţi într-o neliniştită nesiguranţă, căci toate aceste lucruri le caută cu aviditate naţiunile lumii, dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. Voi însă căutaţi încontinuu regatul lui, iar aceste lucruri vă vor fi adăugate“. — Luca 12:22–31.
12. De ce este nerezonabil să dăm curs unei îngrijorări exagerate cu privire la hrană şi îmbrăcăminte şi să începem astfel să ne micşorăm zelul în preocupările spirituale?
12 Mai ales în timpuri de greutăţi economice sau de inflaţie în creştere, este bine să medităm la aceste cuvinte ale lui Isus. Grijile, îngrijorările şi neliniştile lumii nu vor putea îmbunătăţi cu nimic situaţia noastră. Hrana fizică nu ne poate menţine pentru eternitate în viaţă, nici nu ne poate asigura un nume bun la Iehova Dumnezeu. De aceea cel care face din hrană o problema de nelinişte şi îngrijorare pînă acolo încît neglijează serviciul pentru Dumnezeu, atribuie în realitate o mai mare valoare subzistenţei fizice decît vieţii sale. Tot la fel şi cel care se îngrijorează peste limită cu privire la nevoile sale pentru îmbrăcăminte şi începe să-şi micşoreze zelul în preocupările spirituale, va atribui o mai mare valoare îmbrăcăminţii decît corpului său. Ingrijorarea nepotrivită cu privire la necesităţile zilnice constituie o lipsă de credinţă în capacitatea lui Dumnezeu de a se îngriji de servii săi.
13. Pentru ce ar trebui să fie spre încurajarea noastră ceea ce a făcut Iehova pentru corbi şi pentru crinii de pe cîmp?
13 Avînd în vedere raportul scris care-l prezintă Iehova ca fiind un inegalabil Furnizor al lucrurilor necesare, nu are nimeni nici un motiv să îşi permită o asemenea lipsă de credinţă. După cum a arătat Isus, corbii nu se îngrijorează cu privire la sursa din care le va veni prînzul următor şi nici crinii nu se îngrijorează cu privire la podoabele lor. Totuşi corbii aceia, căutînd după hrană, găsesc suficient ca să poată trăi, iar crinii pur şi simplu cresc şi se îmbracă într-o bogăţie de culori cu care nici chiar regele Solomon, în veşmintele sale frumoase, nu putea rivaliza. Da, Iehova Dumnezeu a orînduit în aşa fel lucrurile încît corbii sînt în stare să-şi găsească hrana necesară, iar vegetaţia poate fi împodobită cu flori de o remarcabilă frumuseţe. Ne-am putea astfel, închipui că el îi va lăsa cu cruzime pe servii săi să moară de foame sau să umble fără îmbrăcămintea strict necesară? Fireşte că nu? Prin urmare, ca o regală generală, adevăraţii creştini se pot bizui pe asigurarea că dacă nu vor permite ca îngrijorările vieţii să le împiedice serviciul pentru Dumnezeu, ei vor avea întotdeauna strictul necesar. De fapt în împrejurări economice asemănătoare, lor le va merge mai bine decît oamenilor din lume. Creştinii o duc mai bine pentru că ei nu-şi risipesc bunurile la jocuri de noroc, cu fumatul, cu băutura în exces şi cu alte asemenea practici.
EXPRIMARILE DIN GURA LUI IEHOVA AU PUTERE DE SUSTINERE
14. Ar fi putut supravieţui israeliţii în pustie fără ajutorul direct al lui Iehova şi ce dezvăluie cuvintele lui Moise în această privinţă?
14 Gîndeşte-te şi la ceea ce a făcut Iehova israeliţii din pustie. Moise le-a adus aminte: „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Iehova în aceşti patruzeci de ani în pustie, . . . te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi pe care nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pîine, ci cu orice exprimare a gurii lui Iehova trăieşte omul“ (Deut. 8:2, 3). In deşertul necultivat pur şi simplu nici nu ar fi putut supravieţui vreo trei milioane de israeliţi timp de patruzeci de ani. De fapt Iehova Dumnezeu le-a permis să ajungă într-o situaţia în care ar fi putut crede că vor muri de foame. Ei au strigat către Moise şi Aaron: „Ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată această adunare“ (Exod 16:3). Lipsiţi de mijlocul obişnuit de suştinere a vieţii — pîinea — israeliţii aveau sentimentul că sînt pierduţi.
15. De ce a permis Iehova ca israeliţii să sufere de foame şi în ce sens a fost mana o exprimare a gurii sale?
15 Iehova i-a smerit într-adevăr, lăsîndu-i să treacă printr-o asemenea situaţie fără ieşire. Scopul pentru care a procedat astfel a fost acela de a-i învăţa că dacă le vor lipsi obişnuitele provizii de hrană, exprimările gurii lui Iehova puteau să-l susţină pe om în viaţă. Miraculoasa mană a fost tocmai o asemenea exprimare cu privire la care Iehova a poruncit, iar mana a apărut. Intrucît Iehova a păstrat în viaţă timp de patruzeci de ani, în deşert, o întreagă naţiune, noi putem avea toată încrederea că exprimările gurii sale ne pot suştine şi pe noi, cei de astăzi.
16. Care sînt unele exprimări pe care le-a rostit Iehova cu privire la susţinerea servilor săi? (Ps. 37:3, 4, 23–26; 145:14–19)
16 Ce exprimări a rostit Iehova pentru a-i susţine pe servii săi? Psalmistul inspirat a scris: „Iehova nu-l va părasi pe poporul său“. (Ps. 94:14) Si Isus Cristos a spus: „Nu vă îngrijoraţi niciodată şi nu spuneţi: ‘Ce vom mînca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ . . . Căci Tatăl vostru ceresc ştie că voi aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi, deci, să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate“. — Mat. 6:31–33.
17. Ce formă palpabilă poate lua exprimarea gurii lui Iehova cînd aceasta intervine pentru a susţine viaţa servilor săi?
17 Prin urmare, toţi aceia care caută într-adevăr regatul lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, vor avea parte mai întăi de grija sa iubitoare. Cu toate că s-ar putea afla în împrejurări în aparenţă deznădăjduite, exprimările gurii lui Iehova îi vor susţine. Aşa cum mana a fost o exprimare palpabilă a gurii lui Iehova, şi i-a susţinut pe israeliţi în viaţă în deşert, tot aşa şi astăzi promisiunea lui Iehova de a-i susţine pe servii săi va lua o formă palpabilă. Spre exemplu, Iehova i-a determinat de numeroase ori pe fraţii de credinţă sau chiar pe necredincioşi să vină în ajutorul servilor săi aflaţi în nevoie. Intrucît îngrijorarea nepotrivită privitoare la grijile zilnice ale vieţii poate fi distructivă pentru concepţia noastră spirituală, noi facem bine să păstrăm o puternică credinţă în capacitatea lui Iehova de a se îngriji de noi. — Evrei 13:5, 6.
18. (a) De ce ar trebui să examină cu seriozitate faptul dacă ne adunăm comori în ceruri? (b) Ce întrebări ne-am putea pune pentru a stabili unde ne este adevărata comoară?
18 Această problemă a strîngerii de comori în cer nu ar trebui tratată cu uşurinţă. De ea depind toate binecuvîntările viitoare şi toate perspectivele noastre de viaţă (compară Luca 12:45–48). In consecinţă, este bine să se examineze fiecare, întrebîndu-se: sînt cu adevărat pe primul plan în viaţa mea interesele regatului? Imi folosesc eu timpul, energiile şi bunurile într-un fel din care să rezulte lauda numelui lui Dumnezeu şi folos pentru semenii mei, pentru oameni? Văd eu oare că nu lucrurile materiale sînt de importanţă în viaţa mea, ci, dimpotrivă, cea mai mare bucurie a vieţii mele vine din serviciul lui Iehova? Numai dacă adevărata noastră comoară este în ceruri putem răspunde cu DA la aceste întrebări.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
Mana, o expresie a îngrijirii lui Iehova, a susţinut la viaţă un popor întreg.